November | 2012 | Psihologie servicii
28 Nov

Work in progress

work in progressV-am mai zis ca Jung era meserias? Da… elvetianul (psihiatru) a gandit personalitatea ca un sistem cu auto-reglare, a carui forta rezulta tocmai din opozitia elementelor ce-l compun. Tipul asta a fost optimist. Contrariile gasite de el in personalitate nu se anuleaza reciproc, ci isi imprumuta din energie atunci cand unuia-i expira inspiratia!

Elemente contrare alcatuiesc o structura cu doua niveluri: constient-inconstient. Profilul din constient si cel din inconstient sunt aidoma personajelor Jekyll & Hyde. Dr Jekyll e ceea ce ne ajuta sa ne adaptam constient la exterior, iar mr. Hyde e ceea ce reprimam, ascundem sau negam la noi.

Si vine o zi cand reprimarea, ascunderea tendintelor inconstiente nu mai “tine” si mr. Hyde iese pe strada… dar, surpriza! Chiar daca face o impresie proasta, pare sa fie util cu ale sale abordari originale si diferite de cele ale dr. Jekyll. E mai puternic, are de partea sa instinctele si forta naturala care le anima, dar e mai putin intelept si e necivilizat. Asa.. ca o fiara ce poate fi imblanzita.

Asa se face ca descoperim solutii noi in momentele de pierdere a controlului constient ..bune sunt aceste momente, daca le consideram experimente timpurii pentru atitudini inca nenascute in constient. Utile devin cand le curatam de furia, deznadejdea sau spaima care le insotesc accidental, situational si pastram din ele doar caracterul inovativ.

Pentru fiecare dintre noi, mr. Hyde e diferit, aducand partile ascunse in umbra inconstientului direct in Agora, intre oameni, lasandu-le sa vorbeasca si sa se manifeste.

Bine ar fi, zice teoria (bunul-simt?), ca aceasta parte mai putin luminoasa a noastra sa nu fie prea tare legata, caci va rupe lanturile si atunci, vai si amar: nevroza-i numele nostru… Abordarea optimista a lui Carl Gustav Jung a constat tocmai in democratia pe care o recomanda ca si strategie pentru diada dr. Jekyll – mr. Hyde.

Intentia mea e sa demonstrez ca individuarea sau altfel spus, devenirea noastra, aduce la suprafata din adancurile sufletului nostru taman acele solutii de care avem nevoie ca sa fim rotunzi, sa devenim. Iar rotirea asta de rol e continua, pe toata durata vietii: “work in progress” scrie pe fiecare din noi.

Si cum fiecarui mecanic de suflete (tuning psihologic, da?) ii sta bine cu ceva unelte pe bancul de lucru, luam un personaj si-i urmarim transformarea pe lungimea unui interval de 5 ani. Adica voi demonstra punct cu punct cele povestite mai sus, folosind un test de personalitate si operatiuni matematice simple ๐Ÿ˜‰

Aplicam pentru asta testul inventat de Myers si Briggs, dupa aprofundarea operei psihiatrului Carl Gustav Jung (despre MBTI e vorba, da!).

Din grafic vedem scorurile pe scalele Extraversie-Introversie, Senzorial-Intuitiv, aFectiv- Rational (T), Perceptiv-Judicativ. Suna ciudat scalele..au logica, vedem imediat.

Si scorurile astea variaza intr-o directie care arata efortul si lupta ce se da intre dr. Jekyll (ENFP) si mr. Hyde (ENTJ).

work in progress

Adica ce se intampla de-a lungul transformarii?individuare De la curiozitatea si agitatia intuitiei combinate cu empatia (N-F), profilul migreaza catre o logica stapanita, cu rare expresii ale emotiei (N-T). Am spune ca pierde ceva..dar nu. Abia asa profilul se echilibreaza. Se rasuceste cumva in jurul intuitiei (N– stabil), renuntand la fragilitatea functiei emotionale (F -scade) si opteaza pentru viteza de exprimare a functiei rationale (T– creste). Apare capacitatea de planificare in scena, inlocuind stilul boem al Perceptivului (P– scade) cu abordarea programata, ordonata a Judicativului (J– creste).

Iata mai jos zonele de efort in transformare, marcate cu uneltele mecanicului (matematic, fiecare punct marcat in grafic raspunde la intrebarea: care-i masura efortului de transformare cumulat in 5 ani, pentru fiecare scala?) Daca vreti sa stiti formula matematica, v-o zic ๐Ÿ™‚

individuare

Inchei exprimandu-mi inca o data uimirea fata de sistemul (gandit?!) care ne anima din interior cu o precizie de ceas elevetian.. Continuu in transformare dupa legile sale, continuu punand contrariile in slujba noastra.

Adelante!

26 Nov

Compatibilitati de soft mental

..sau recrutarea folosind sistemul de valori. Va era dor de statistica? Rezolv acum ๐Ÿ™‚

Mi-am luat o carte: Culturi ลŸi organizaลฃii. Softul mental. Mi-a placut ceva ce-am citit, dar m-a incitat sa vad daca-i adevarat ๐Ÿ˜‰

Zice asa: “Programarea colectiva a mintii este cea care-i deosebeste pe membrii unui grup sau ai unei categorii de ceilalti oameni. Cultura se invata, nu e innascuta. (…) Natura umana este ceea ce au in comun toti oamenii, de la profesorul universitar rus la aborigenul australian: ea reprezinta nivelul universal al softului nostru mental. (…) Pe de alta parte, personalitatea unui om este setul lui propriu si unic de programe mentale, care nu e neaparat comun cu al altui om. Ea se intemeiaza pe trasaturi in parte mostenite odata cu zestrea genetica unica, si in parte deprinse. Deprins inseamna modificat de influenta programarii colective (cultura), precum si de experienta personala unica a fiecaruia.”

Daca-i asa, oare as putea gasi pe acel individ care sa aiba cele mai multe componente din softul de baza al unui grup, in asa fel incat, odata introdus in acel grup sa se integreze cat mai rapid? Traducand asta in limbaj de Resurse Umane: cum recrutezi dintre mai multi candidati unul care sa se integreze mai repede si sa dea rezultate mai bune?

Pentru experiment, am luat trei echipe (T1, T2, T3) si doi candidati. Intrebarea mea e: cum imi dau seama pe care unde-l pun?

Asta presupunand ca am rezolvat partea de competente si am de optat intre doi candidati la fel de buni..

Asadar: am aplicat un chestionar privind valorile-munca la cele trei echipe. Chestionarul a fost aplicat si la cei doi candidati, iar analiza statistica ar trebui sa-mi arate care unde merge, pe baza asemanarii de soft mental… Culorile din poza alaturata arata pentru fiecare echipa nivelurile in care se impart valorile-munca: slab valorizate, mediu-slab valorizate, mediu-inalt valorizate si inalt valorizate.

Pentru fiecare nivel, am calculat apoi coeficientul de asemanare intre candidat si echipa, rezultand cate 4 indicatori de interval si un indicator general (total) de asemanare.

Acum poate oricine, uitandu-se la indicatorii de asemanare de “soft mental”, sa gaseasca asemanarea intre Candidatul 1 si echipa T II (indicator general de asemanare 0.82, iar pe valori inalt valorizate indicatorul este 1.00 – si n-am gresit la calcule!). Pentru Candidatul 2 cea mai puternica asemanare generala este la echipa T I.

Beleaua e ca pe palierul de valori inalt valorizate asemanarea e 0.03… Aici ar mai fi loc de o discutie: poate produce conflict cu asta sau isi poate asuma rolul de vizionar, un adevarat Columb al echipei T I. Mda.. Asa ca-i recomandam tot echipa T II. Iaca ce simplu era.. ๐Ÿ™‚

Mai jos pozele (pentru cei care nu iubesc tabelele!)

pentru echipa T1:

CANDIDATUL 1

CANDIDATUL 2

pentru echipa T II:

CANDIDAT 1

CANDIDAT 2

pentru echipa T III:

CANDIDAT 1

CANDIDAT 2

Yupiii.. ce de cesuletze! (nu m-am putut abtine, scuze!)

Asa. Acum ca am dovedit ca suntem intelektuali, ne intoarcem la ce ziceam in titlu: “egzista”, deci se aproba cartea ๐Ÿ˜›

 

 

 

 

20 Nov

Legaturi cu timpul defunct

M-am intrebat adesea cum se face ca in grupurile cu care interactionez, unii din membrii acestor grupuri par sa nu fie prezenti. Nu ca n-ar fi atenti la dialoguri, dar parca inteleg nitel pe langa, nitel diferit de ceilalti. As zice ca-i percep defazati.

Si m-am intrebat ce-i face sa filtreze mai tot timpul realitatea care vine spre ei, astfel ca ajung sa tot constate ca nu progreseaza odata cu toti, ba chiar sa simta acut efortul de a tine pasul cu miscarile echipei/ grupului.

Tindem cu totii spre un viitor, dar il intelegem probabil diferit de ceilalti sau recunoastem in el lucruri diferite.

Sub stratul interactiunilor de grup va exista intotdeauna un strat profund si greu sondabil, al inconstientului. Atunci cand legaturile noastre sunt adanci si rigide in acest inconstient, va deveni vizibil, sesizabil, ca ne miscam mai greu spre inainte. “Am senzatia ca nu prea se intampla lucruri” – imi spunea acum ceva timp un cunoscut. Sigur, daca traim intr-o bula emotionala in care timpul incremeneste, vom fi insensibili la orice avans al mediului. Vom fi bruiati de muzica interioara a trecutului.

Si iata cum, la un avans al mediului in care interactionam cu ceilalti, ne gasim frustrati, obositi si cu senzatia ca stam pe loc. Franam cu toata puterea, de frica de a nu fi dezradacinati si a pierde contactul cu felul nostru de a simti realitatea. A cui realitate, ma intreb?

Poate ca sesizam schimbarea din jurul nostru, poate ca sesizam modificarea coordonatelor de orientare ale grupului sau ale echipei, dar legatura noastra cu un timp emotional din care inca nu ne-am extras e prea puternica. Traim si judecam pe suprafata realitatii impartasite cu ceilalti, dar simtim dupa structura si regulile unui strat defunct.

Inca n-am aflat ca radacinile noastre emotionale se pot misca si reconecta la noi realitati..?!

 

17 Nov

Feed-back de la un mancau :)

Saptamana asta care a trecut am “mancat” bine: am fost cu o echipa care stie sa “gateasca” minunat. Am descoperit ca e nevoie doar de cateva grame de atentie si implicare ca sa produci o adevarata sarbatoare a comunicarii. Scosi din mediul organizatiei, unii chiar sunt capabili sa-si analizeze drumul parcurs si sa-si propuna chestii interesante pentru viitor.

Niciun instrument de diagnoza nu pare sa fie atat de indestulator si bun predictor ca o sesiune de feed-back cu de toate: cuvinte bune si rele, mai iuti, acide sau dulci.

hmm..gatiti bine!

Mai vin – multumesc.

 

 

11 Nov

Maimute pe beton

Ieri am aflat o poveste haioasa de la unul din colegii mei: o organizatie care salva maimute tinute captive mult timp, a trecut printr-o situatie ciudata. Au salvat o maimuta tinuta mult timp intr-o cusca cu podea de beton.
Vrand s-o lase in libertate pe iarba, oamenii au constatat ca maimuta devine agresiva. Ciudat, dar se simtea bine doar intr-o cusca cu podea de beton.
Mult timp dupa punerea ei in libertate in parc, eroina povestii noastre s-a simtit bine doar traind pe o placa de beton, in mijlocul unui parc verde. Fugea in afara placii, isi lua hrana, apoi revenea in zona ei familiara.
Mi-a placut povestea pentru ca mi-a explicat ce am observat adesea, fara sa inteleg insa, la unii dintre cei cu care stau de vorba.
Lasati liberi in cadrul psihoterapeutic, unii prefera sa observe constant limitele pe care altii le impun din exterior. Constant sunt invitati sa paseasca pe iarba verde a libertatii. La fel de constant, se intorc in limitele dragi lor, pe beton.
Dar nu oare asta facem cu totii?
Ne dorim libertatea si facem efort sa ne apropiem de ea. Dar ne aparam cu toata energia de ceea ce vine cand incepem sa fim liberi.
Nu stim ce sa facem cu noi, cei care am putea fi diferiti si cu mai putine limite.
Felul in care simtim si interpretam realitatea nu ni se pare atunci suficient de matur. Nu ne face sa renuntam la fragilitate.
Si astfel limitele par familiare, securizante, utile echilibrului.
Cat timp mai e valabil echilibrul tau?

03 Nov

Efectul sinergic al valorilor- exista?!

..si daca nu va place titlul, o sa-l schimb in ceva gen “avem echipa, avem valoare”..

Iaca, m-am plictisit de metafore si am revenit la Excel ๐Ÿ™‚

Am vrut sa aflu daca o echipa este acea entitate cu obiective si reprezentare comuna asupra realitatii.. E un nene – cred ca-l cheama Arghezi – care a zis “Vreau sฤƒ te pipฤƒi ลŸi sฤƒ urlu: “Este!” “. Bine, el nu vorbea de conceptele psihologiei organizationale, dar avea o scuza: era poet. Nu-s toti asa, drept care m-am apucat sa caut si sa masor asa-numitul spirit de echipa.. Eu banuiesc ca acesta ar fi asigurat de felul comun in care coechipierii se raporteaza la realitate si la deciziile echipei.

Cu un chestionar de valori legate de munca, am masurat ce-i important pentru 17 oameni, dintre care doar 10 formeaza o echipa (va fi ilustrata in matricea de mai jos cu chenar albastru). Restul sunt “cumparati” in acest studiu din diverse departamente (grupul acestora va apare in matricea de mai jos cu chenar portocaliu).

Valorile scorate le-am impartit pe sferturi, rezultand patru categorii de valori:

– rejectate puternic de echipa (coloana rosie din stanga matricii de mai jos)

– acceptate slab de echipa (coloana portocalie din stanga matricii de mai jos)

– acceptate moderat de echipa (coloana galbena in stanga matricii de mai jos)

– cu grad mare de dezirabilitate in echipa – superioare (coloana verde din stanga matricii de mai jos)

La aceste paliere m-am raportat apoi pentru a vedea daca exista un stil comun coechipierilor , diferit acest stil de al unui alt grup, ales aleatoriu.

Surpriza!.. per total, 90% din membrii echipei au o distanta comuna si sub-medie fata de centrul echipei (sa-l numim identitate doar asa, pentru placerea de a folosi cuvinte complicate). Ceilalti participanti la acest studiu, fara calitatea de membri ai echipei, sunt peste medie distantati de acest mijloc al echipei (nah, identitate..)

Aceeasi constatare e valabila si pentru palierul valorilor superioare ale echipei (sa va spun ca pentru unele dintre acestea dezacordul e zero? Nu va mai spun, ca o sa vreti si voi in echipa cu pricina si nu mai sunt locuri ๐Ÿ˜‰

 

 

 

 

 

 

Deci: DA (vezi intrebarea din titlul acestui post) ๐Ÿ™‚

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com