April | 2013 | Psihologie servicii
21 Apr

Pet-ul meu e o caracatita

caracatita  Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină – şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii, aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i neînţeles se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii- Lucian Blaga

Va propun in randurile care urmeaza un program in trei pasi pentru dresajul celui mai drag pet al nostru: Mintea.
Ce ne-am face fara pet-ul asta? Probabil ca simpla intrebare e pentru unii generatoare de neliniste..
Eu indraznesc sa cred ca am fi mai linistiti daca i-am da din cand in cand o pauza. Il tinem in brate, aproape de noi, si ne confundam adesea fiintarile.

Client: “De o săptămână, de cand cu proiectul asta nenorocit,  nu reusesc sa mai dorm  mai mult de o ora pe noapte.  Sunt epuizat, fac continuu scenarii si ma gandesc la tot felul de chestii. Macar de mi-ar folos toate astea la negocieri, dar nu fac decat sa ma oboseasca.”
E drept, cu ajutorul Mintii stiu lucrurile care mi s-au intamplat. Dar realizez ca uitandu-ma la ele acum, le pot da sensuri noi, complete.
Ciudat, pot trai si senzatia ca mi-e mai bine daca sunt prezent pas cu pas in ceea vine spre mine, chiar daca e obositor sa fac asta.
Din cand in cand, imi aduc aminte de o scurtatura pe care gramatica mi-o permite: viitorul anterior. Si-mi spun: cand voi fi ajuns la acel moment, voi fi aflat deja tot ce-mi trebuie ca sa ma linistesc.
Si asta se dovedeste de cele mai multe ori a fi o profetie care se implineste cu precizie mecanica.
Surprind momentul paradoxal in care, in ciuda cramponarii anxioase de manoperele rationale ale mintii, oprirea acesteia genereaza solutia.
Nu prea e logic, a?
Hai sa facem impreuna trei pasi 😉
Pasul 1: observam cum suntem acum, cu senzatiile produse de contactul cu suprafata pe care suntem asezati.
Pentru 1-2 minute, voi observa fluxul continuu de “agatari” pe care mintea mea le realizeaza la realitatea din jur. Poate ca atentia mea pleaca spre vocea de la televizor, sau poate ca-i gandul care-mi sopteste: “ce prostie, cum sa observ gandirea?”
Pasul al doilea: de fiecare data cand mintea “pleaca” spre realitate pentru a se agata acolo si a aduce la noi ganduri  in flux continuu, vom imagina pentru ea renuntarea. Vom imagina retragerea bratului (tentaculului?) intins spre realitate si ne vom spune cu blandete “renunta, nu-mi trebuie acum gandul asta”.
Pasul al treilea: constientizam animalutul asta agitat (mintea noastra) ca fiind inchis intr-o bula transparenta. E acolo, in interiorul bulei, traindu-si iluzia si nevoia pentru date concrete. Vedem cum munceste constiincioasa cu multele-i brate pentru a agata firele de praf ce cad in jur.
Ne departam un pic de bula asta in care pet-ul nostru rational munceste de zor, fara a ne vedea. Observam nevoia sa  continua de a se agata de lucrurile ce trec pe langa ea, de fapte si situatii pentru a le duce in mijlocul ei si a se hrani.
Trebuie ca-i un pet tare seducator, de vreme ce ne e atat de bine in mrejele sale. Digeram adesea impreuna aceleasi ganduri si ne cufundam in apele adanci, seducatoare ale detaliilor.
Acum ca am reusit sa-l tinem la nivelul ochilor si la o oarecare distanta de noi, v-as invita la o intrebare: daca e nevoia pet-ului nostru rational sa se agate de realitate, nevoia noastra care-o fi?

 

16 Apr

Nu-mi place culoarea!

“(…) in mod inevitabil acolo trebuie sa ne deplasam pe un teren nesigur si sa luam pe alocuri in ajutor o ipoteza speculativa sau sa construim o anumita conexiune cu titlu de experienta. E firesc ca orice cercetator trebuie sa-si documenteze constatarile si opiniile cat se poate de temeinic, dar este bine ca din cand in cand el sa si cuteze sa emita o ipoteza, cu riscul de a se insela. Erorile au alcatuit in definitiv de cele mai multe ori fundamentele adevarului si, daca nu stim despre un lucru ce este, schitam deja un pas inainte pe calea cunoasterii daca stim ce nu este el.” Carl Gustav Jung- Aion. Contribuţii la simbolistica Sineluinu-mi place culoarea

De curand am terminat un proiect foarte drag mie si am constatat ca neclaritatile, nelamuririle initiale au fost inlocuite de altele noi. Chiar daca am aflat cu certitudine ca se poate influenta felul in care gandesc, actioneaza si simt membrii unei organizatii (cultura organizationala?), intelegerea sintetica (inca) imi lipseste.

Ma uit inca la un calup de date de analiza, dar nu reusesc sa ma desprind de detalii si sa vad incotro a curs raul caruia i-am facut fotografii.

Tentatia de a fi dezamagit a fost prezenta, dar apoi am vazut imaginea de mai sus si am zambit.

Da, tocmai am terminat de zugravit, dar nu-mi place culoarea. Asa ca..facem alte ipoteze si continuam locuirea intr-un spatiu al posibilitatii.

 

07 Apr

Laser, frate!

laser1 Cred ca prin 1922 Niels Bohr obtinea premiul Nobel petru fizica cuantica, demonstrand ca numai cativa electroni dintr-o raza laser anticipeaza starea viitoare a celorlalti electroni, astfel generand ceea ce mai tarziu am inceput noi sa numim laser (Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation).

Mai simplu: cativa electroni anticipeaza nivelul de energie al viitoarei raze laser si astfel ii “insipra” si pe ceilalti sa devina impreuna lumina coerenta
Ma intereseaza sa vad daca mintea unui lider poate genera starea viitoarea a unei echipe.

Daca da, care ar fi dinamica acestei acordari la mediu sub influenta unui comportament nou al liderului acelei echipe?
Ia sa vedem un concept de cercetare:
–    Luam o echipa si, la interval de 4 luni o evaluam cu un chestionar de valori personale (nu corporate!)
–    Stim ca echipa are un sef si un adjunct si ne intereseaza care din cei doi isi asuma in mod valoric identitatea echipei. Daca ar fi sa traduc asta in povestea cu laserii, intrebarea ar suna asa: care din cei doi “electroni-lideri” genereaza starea viitoare a echipei?
–    Se ajusteaza oare echipa si-si modifica preferintele dupa noua frecventa valorica a liderului?
–     Care sunt costurile manoperei cu pricina?

Pentru analiza, mediile obtinute de echipa pentru valorile chestionarului, la ambele “editii”ale completarii acestuia, au fost impartite in sferturi (scoruri mici, medii-mici, medii-mari si mari)- sau quartile, pentru cei care nu inteleg cuvantul “sferturi”.
La o prima evaluare, scorurile de la testarea 1 si cele de la testarea a doua (T1 si T2 de aici incolo) sunt asemanatoare in proportie de 71%. Adica echipa are in cele 120 zile dintre aplicarile testului cam aceleasi preferinte.
dinamica-valori2Totusi, ceva se schimba si poza alaturata ne arata dinamica celor 48 valori de la o aplicare la alta a chestionarului. Pare ca unele din valorile din sfertul superior (q4) migreaza in spate, in timp ce unele din valorile din sfetul inferior migreaza spre pozitii superioare.
In poza de mai jos am numit cu T1 si respectiv T2 cele doua aplicari ale chestionarului valoric. Graficele arata asemanarea intre scorurile fiecarui lider si scorurile echipei. De vazut se vede ca Liderul 1 induce directie, iar Liderul al doilea urmeaza impreuna cu restul echipei.inductie1

….si totusi, care sa fie noua directie in care merge echipa?clustere valori-tabel Analizand pe clustere valorice (patru clustere impartite dupa cum arata tabelul alaturat), descoperim ca Liderul 1 (electronul din povestea noastra) are o directie in care pune componente de natura economica, directive (Securitate), insotite in plan secund de incurajarea situationala a clustere valoriceantreprenoriatului adus de clusterul valoric Fluiditate.

Iaca:
-“inainteaza”  urmatoarele valori:

Lucrul sub presiune: a lucra in termene-limita sau alte criterii stricte, cu spatiu redus pentru erori.

Control: a avea puterea si autoritatea de a-i directiona pe altii.

Distractia: a avea parte de o atmosfera agreabila, amuzanta la munca.

Concretetea: a lucra ceva care produce rezultate practice sau utile.

Afiliere: a fi membru al unei organizatii.

Mobilitate: a avea oportunitatea sa calatoresc sau sa ies din birou.

Deducem ca Liderul nr 1 a accelerat ritmul echipei, controleaza mai mult ce se intampla si cere mai multe rezultate.
Costuri? Valorile de mai jos au regresat, fapt care arata o echipa usor obosita (rejecteaza ritmul trepidant si parca nu mai sunt asa dispusi sa fie operationali, in contact cu oricine si orice tip de sarcina aducatoare de experiente noi)

Supervizare: a fi responsabil pentru munca altora.

Provocari de invatare: a avea de invatat si prestat sarcini in mod rapid.

Ritm alert: a avea un mediu de lucru in continua schimbare sau aglomerat.

 Trepidant: a avea la munca un nivel inalt de emotie sau de dramatism.

Contactul cu publicul: a avea multa interactiune cu oamenii la munca.

Descoperirea cunoasterii: a genera informatie si idei noi; a lucra pentru cercetare si dezvoltare.

Cum spuneam: un electron care-si asuma starea viitoare a sistemului, poate genera coerent intrarea in rezonanta a “echipei” formata din ceilalti electroni.

A, ce nu v-am zis: totul se face cu un consum de energie, asa cum vedem si de la echipa analizata de mine.

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com