July | 2013 | Psihologie servicii
28 Jul

Obsesiv-compulsiv: tablou clinic

ratoi-OCDMarturisesc ca gandurile care urmeaza mi-au fost inspirate de vizionarea reclamelor in care un ratoi hidos o consiliaza pe o doamna de treaba in legatura cu modalitatea cea mai rapida de anihilare a populatiilor de extraterestri care locuiesc in wc-ul de acasa.

cerb-skizoAr mai fi vreo doua reclame care au tenta de gandire psihotica (de exemplu una in care domnul cu schizofrenie paranoida discuta cu cerbul despre o masina de productie romaneasca, totul insotit de bere 😉 -dar voi reveni mai incolo la ele.

As vrea sa va invit la un test banal: voi afisa mai jos cateva imagini. Ele reprezinta instantanee luate in bucatariile, dulapurile si rucsacii unor oameni (domni si doamne) respectabili din reteaua Pinterest. Prin aceste poze, indivizii respectivi intentioneaza sa ne invete cum sa ne organizam (adica ne impartasesc din experienta propriilor ritualuri obsesiv-compulsive).

Iaca:

352

 

How to organize stuff

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Acum, dupa ce v-ati uitat la cele patru poze anterioare, va rog sa fiti sinceri: pe care dintre voi 4l-a incercat starea doamnei din imaginea alaturata? Adica: v-a venit pofta sa frecati podele, mobila, sa spalati geamuri? Daca raspunsul este (chiar si vag) afirmativ-entuziast, va rog sa ma contactati.

Va voi face o oferta pe care n-o veti putea refuza: 5 sedinte de psihoterapie gratuite 😉

22 Jul

Scutul Atenei

gorgon's shieldThe relationship which I have found helpful is characterized by a sort of transparency on my part, in which my real feelings are evident by an acceptance of this other person as a separate person with value in his own right and by a deep empathic understanding which enables me to see his private world through his eyes.
(Carl Rogers, 1902- 1987)

Legenda spune ca Meduza era una dintre cele trei Gorgone, cea mai frumoasa si singura muritoare.

Ranita de dubla nedreptate care i s-a facut de catre zei (violata de Neptun si apoi transformata intr-un monstru de Atena cea razbunatoare si inteligenta- zeita ratiunii, da?), Meduza a ramas in legenda ca fiind capabila sa impietreasca cu privirea. Meduza a fost decapitata de Perseu care a reusit sa se fereasca de privirea ingrozitoare a monstrului (era si ea suparata, na!) folosind scutul imprumutat de Atena. Pana la urma, capul Meduzei a ajuns pe scutul Atenei, sporind puterea de protectie a acestui “scut psihologic”. Vedem de ce-i spun asa imediat.

Legenda e atat de raspandita, incat ostiri intregi au ajuns sa-si puna pe armuri efigia Meduzei, pentru a fi protejati imptriva nenorocului si a spaimelor din timpul luptei.

Unele din cele mai frumoase scuturi si armuri facute de armurierul milanez Filippo Negroli (ca. 1510–1579) au capul monstrului pe ele, ca pentru a-l proteja pe purtatorul lor nu numai de agresiunile fizice, dar si de agresiunile emotionale.

Astfel, armuraarmour capata functie apotropaica (greu termenul, dar mi-a placut dupa ce l-am inteles :p) – protejeaza impotriva raului spiritual.

Si, va veti intreba poate, care-i motivul pentru care o disertatie despre armuri si monstri apare in randurile scrise de un psihoterapeut?

Hai sa ne mai uitam impreuna inca o data la una din functiile de baza ale Eu-lui: apararea impotriva stresului. Si apare corelatul apararii: mecanismul de aparare.

Suna vreun clopotel pe undeva?

Hai sa vedem, cu alte cuvinte, ce monstri punem pe noi ca sa ne aparam de monstrii pe care ni-i  imaginam in exterior.

Am zice ca mecanismele de aparare psihice sunt procese psihice inconştiente, care vizează reducerea sau anularea efectelor neplăcute ale pericolelor reale sau imaginare, remaniind realitatea internă şi/sau externă, şi ale căror manifestări -comportamente, idei şi afecte pot fi conştiente sau inconştiente” (Ionescu și colaboratorii, 2002, pagina 35).

Daca le numaram prin manuale, lista mecanismelor de aparare (gorgonele..) cuprinde intre 10 si 17 itemi (vezi lista aici).

Ia ganditi-va nitel… e cald, suntem obositi si ..tre’ sa caram si o armura cu noi (motociclistii stiu!) Asta in caz ca ne sperie careva si nu stim cum sa-l privim. Nicio problema, armura vie pe care o purtam la exteriorul personalitatii se ocupa de toate. Ideal ar fi ca armura sa fie usoara, fluida si..adaptabila la multe situatii.

Asta inseamna ca mecanismele de aparare sunt si ele care mai evoluate…care mai infantile. Pe cale de consecinta, aceste mecanisme de aparare, consuma mai putina si respectiv mai multa energie din rezerva noastra. Rolul lor ramane acela de a “intoarce” raul la agresorul care, cu vorba, fapta sau gandul ne pune in incurcatura.

Mda… mi-am adus aminte de ce am inceput sa scriu azi: mi-am propus sa facem impreuna un experiment: sa cream o noua armura-Gorgona. Si promit ca nu cer nimanui sa-mi spuna Negroli 😉 E o armura vie, care respira odata cu noi, e usoara!

Hai sa ne imaginam ca cel de langa noi e speriat, trist si ne face sa simtim (chiar si peste birou poti sa-l simti, asa-i?) o stare de rau. Logica (experienta?) spune ca nu-l putem ajuta atat timp cat suntem in aceeasi stare ca si el sau ne taraste cu forta emotiei sale in ceva de care trebuie sa ne aparam.

Si atunci ne imaginam scutul Atenei intorcand Gorgonei privirea care impietreste. Lasand deoparte violenta legendei, un simplu procedeu mental ne poate ajuta sa curatam un pic spatiul perceptiei interpersonale, pentru a putea interveni sa aducem nitica empatie si (eventual) ajutor.

Lasa-i emotiile sa ajunga la tine (si sigur vor veni, daca le traieste tot atat de intens pe cat iti traiesti si tu frica, dezamagirea sau durerea), apoi imagineaza-ti separarea pe care o produce un scut pe care-l pui intre tine si cel care se afla in fata ta. Acum poti sa-ti dai seama ca te uiti la emotiile pe care le traieste, fara sa te confunzi cu spaimele la care te “invita”.

Sigur, nu cred sa ma fi deranjat vreodata bucuria vreunui om de langa mine… n-as folosi vreun procedeu ca sa ma protejez impotriva fericirii si cred ca nici tu n-ai face-o. Ce vorbim aici inseamna raspunsul la intrebarea “cum sa fiu functional intr-un mediu cu emotii innorate?”

De aici (ai inteles starea lui si poti s-o separi de a ta) poti decide tu singur daca-l ajuti sau nu.

Sigur ai facut un pas in a intelege ca ceea ce te enerva era, de exemplu, disperarea celulalt. Si sigur armura pe care-o folosesti acum nu mai e atat de costisitoare, lasandu-ti timp si energie sa descoperi chestii noi in jur 😉

14 Jul

Lapis exiliis

lapis exiliis“Pe masură ce creşte complexitatea, formulările precise pierd din înţeles şi formulările pline de înţeles pierd din precizie.” Lotfi Zadeh (logica fuzzy)

Ma uit la omul din fata mea: a venit sa-si caute echilibrul pierdut pe undeva, pe carare. Ascult povestea lui intortocheata, cu explicatii despre problemele care-l chinuie.

Il vad apoi ca pe un fluture de noapte, lovindu-se orb de proprii Zei-principii, in drumul sau spre liniste.

Lucian Blaga parca spunea ca ca suntem inzestrati cu doua tipuri de cunoastere: una paradisiaca, bazata pe ratiune si pe observarea realitatii ca dat. Cealalta forma de cunoastere e denumita luciferica, in care misterul e acceptat si revelat incet-incet.

Prima e cunoasterea imediata, faptica a prezentului. Frica de dispretul celorlalti, frica de a nu vedea in ochii lor ceea ce banuiam despre lasitatea noastra, ne fac sa cautam a fi “normali”. Atat de mult incat ne anesteziem singura instanta care ne poate ghida in cautarile noastre: intuitia.

Cea de a doua forma de cunoastere, denumita de Blaga “luciferica”, caracteristica omului creator, capabil sa-si infrunte temerile si sa-si transforme destinul. O redescoperim de fiecare data cand faldurile socialului ne orbesc inaintarea.

Lapis exiliis (piatra exilului) e indicatorul de drum, borna: spre intuitia razvratitului sau spre cunoastere rationala a conservatorului? E metafora pe care cultura noastra o contine de cateva mii de ani: desemneaza piatra care transforma alchimic materia impura in esenta, necunoasterea in revelatia transcendenta a adevarului. Metafora a carei intrupare a fost cautata in van de Artur si de cavalerii lui, cu o frenezie caracteristica animalelor inradacinate in concretul foamei si al simturilor.

Reantorcandu-ma la nevoia de principii a clientului meu, ma trezesc meditand la toate propozitiile pe care mi le spun si eu folosindu-l pe TREBUIE. Enunt adesea imperative impersonale de care ma tin apoi cu vinovatie, uitand ca nu-mi apartin sau ca au fost rolul unei conjuncturi in care nu am putut simti, in care frica ori furia m-au orbit.

E inca in fata mea, intr-o carapace, fara vitalitate. Nerabdator, e iritat de linistea pe care i-o propun prin intalnire.

Stiu ca vrea solutii si pot sa aleg a-i domoli durerea si dezamagirea, explicandu-i. Dar stiu ca ce-i explic azi, de maine va fi inutil. Si stiu ca se va intoarce impotriva “explicatiilor”, in trecerea lui de la static la fluid. Acum mult timp in urma, cand a simtit ca presiunea misterului din jur ii ameninta structura, a creat in jurul lui o armura aspra – Ratiunea. Stie si el ca are nevoie de timp sa se vindece de stratul asta.

Sau pot sa-l astept sa vada, ca-n povesti, rascrucea. Atunci cand criza va fi suficient de puternica, va descoperi viata din sufletul sau.

Prins in schematismul dogmelor personale, e in siguranta deocamdata. Dar simte dureros ca nu mai creste si ca-l ingradesc propriile absolutizari.

Se-nfurie si-i vad tornada din interior, pe cale sa rastoarne piedestalurile mancate de timp ale Zeilor-Principii.

Pe asta ai vazut-o? Ii arat cu mana linia fina-miscatoare a misterului. Se-ncrunta: nu se incadreaza in ce STIU! circular

Domeniul contradictoriului e infiorator, populat fiind de intrebari de genul:

– am fost sau n-am fost iubit de ai mei?

– sunt sau nu demn de stima mea?

— Da-mi o explicatie, psihologule!

— Ia o iluzie, pana te prinzi: gandesti corect, desi asta nu-ti ajuta cresterea.

Imediatul nu e locul tau. Iesi din ce stii deja.

11 Jul

Biker’s pasta


Strict Standards: Only variables should be assigned by reference in /home/rpsi3328/public_html/blog/wp-content/plugins/photo-galleria/photo-galleria.php on line 397

bikerVa mai amintiti de paharele din postul anterior? Alea de primira suport nou? Ei, acum se vor intrebuintate! Asa ca.. gatim!

Dar mai intai, cateva reguli ca sa iasa totul cat se poate de cool: mai intai, te “dai” prin oras cu motorul pana-ti fierbe capul in casca (eventual pana rezolvi ce aveai de rezolvat, dar nu neaparat). In tot timpul asta, te gandesti la ce-ai vrea sa mananci, pana simti ca stomacul tau se revolta si trage de ghidon spre prima shaormerie. No, sezi ma! Avem niste principii aici!

Intri tacticos in magazin si cumperi urmatoarele (le pui si-n casca, sa pari macho, cand tu de fapt ai uitat sa iei cos de langa casa de marcat):

 

  • prosciutto
  • ceapa si usturoi, ardei iuti
  • pasta de rosii (eu am nimerit cu capere, dar nu-i obligatoriu)
  • parmezan
  • paste integrale
  • smantana
  • patrunjel
  • vodca

..vin rosu nu cumperi, ca ai 😉

Ajungi acasa si .. arrrr!… Mii de tunete! N-ai cui da ingredientele, asa ca trebuie sa gatesti!

Pui carnea cu un pic de ulei de masline intr-o tigaie. Dupa vreo 5 minute adaugi ceapa si astepti sa devina aurie (ceapa). Intre timp, verifici vodca, sa fie buna. Pui sticla pe masa, langa tocatorul de legume si te apuci de tocat (ceapa e deja in tigaie, deci au mai ramas usturoiul, patrunjelul si ardeii iuti). Bun!

Torni usturoiul tocat in tigaie, pui si niste vodca (de data asta in tigaie) -nu multa, sa-ti ramana si tie cand te asezi la masa! 😉

Dai foc la toata combinatia si te rogi sa nu sune detectorul de fum sau vecina la usa.

oggyFeresti motanul care se uita demonic-pofticios la mancarea in flacari si adaugi pasta de rosii; lasi totul sa scada la foc mic. Cand a scazut combinatia din tigaie, pui un paharel de vodca (pentru tine) si in tigaie pui smantana. In 20 minute ar trebui sa fie gata sosul, asa ca arunci un ochi la pastele care fierb de zor.

Cand toate-s gata, asezi mancarea in farfurii, pui parmezan ras peste paste si apoi patrunjel.

Pui pe masa un paharel de vodca si un pahar de vin rosu – in caz ca intre timp a mai venit careva acasa.

A, da! Iti aduci aminte ca motociclistii adevarati beau vodca, asa ca reusesti sa-ti identifici farfuria dupa culoarea paharului.

Hai noroc!

biker's pasta

 

 

08 Jul

Reboot

Simteam nevoia disperata sa stau degeaba.
Asa ca am disparut din peisaj, cam tot atat de repede cum dispare motanul meu dupa ce-si potoleste foamea.
Liniste… si o carte pe care o evitam de doi ani (Jung. O biografie, Deirdre Bair).
Ma mai incearca din cand in cand un gand vag la munca, mesaje de e-mail si mai stiu eu ce proiecte lasate in asteptare. Imi trece repede si ma afund in povestea din carte.
Raiul asta a tinut exact trei zile. Mai tin minte doar ca tocmai terminasem de citit cartea.
Pe urma, un fenomen ciudat mi-a atras atentia: mi se parea ca bateriile de la cada si de la chiuveta din baie nu prea stateau bine. Asa ca…am cumparat altele si le-am schimbat.
Am fost la un magazin de bricolaj din marginea cea mai indepartata a orasului pentru asta. Chiar m-am dus de doua ori acolo, pentru ca noi, psihologii, n-am invatat la cursul de instalatii ca un racord olandez are doua capete, care de regula refuza cu incapatanare sa se puna de acord cu privire la filetul tevii destinate lor. Care este!
Apoi, mi s-a parut ca paharele de vin nu prea stateau bine pe raftul lor din bucatarie. Si brusc, pe masa de lucru mi-au aparut dalti, sfredele, carote, freze si adeziv..

8

 

 

 

 

 

Asa ca… le-am facut paharelor un suport cu dichis.

31

Lemn de balsa cumparat din magazinul de bricolaj cu pricina (la primul drum) si inel anti-soc din pluta.

 

 

4

5

A? Pai pentru situatia in care tocmai ai folosit paharul sa bei…apa 😉 si vrei sa-l pui la loc. Dar daca vrei totusi sa te mai tii de el (paharul)? Asa nu se strica nici lemnul si poti sa stai atarnat ca-n autobuz (pana la capat sau…pana se termina sticla).

67

 

 

 

 

 

 

10Ar zice unii – pe care-i stiu eu ca-s carcotasi – ca paharele stau inclinate din cauza noului meu suport pentru pahare.9

 

 

 

 

 

Mda…ca daca bei cu astea stai mai drept?
Off..ce greu e sa stai degeaba!
Am obosit relaxandu-ma, asa ca de maine merg la munca 😉
Astfel sper sa inceteze acest fenomen ciudat, care apare de fiecare data cand incerc sa stau degeaba.

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com