August | 2013 | Psihologie servicii
26 Aug

Efectul “Oz” – introducere ;)

imageSensul comun, pe care-l gasim intr-o relatie, creeaza o alveola in realitate. Cream o alveola de liniste si familiaritate. De fapt, abia atunci se creeaza realitatea. Gasim acelasi sens si cand suntem pasionati de o idee, de un concept, de ceva care se vrea inventat de noi 😉

Din masa de nedefinit din jurul nostru, sculptam conform sensului propriu, subiectiv, acea realitate in care ne definim si pe care o definim astfel. Apoi traim bucuria si fericirea lui “Acasa”.

Chiar si cei mai putin treziti (constienti ?) dintre noi isi creeaza un sens al lor. Diferenta apare cred, atunci cand sensul cu ajutorul caruia construim e unul fluid si nu unul rigid.

Realitatea construita pe baza celui dintai e fluid-crescatoare, iar realitatea construita pe baza celui de-al doilea e securizanta-neschimbatoare.
Boat ThrottleIn prima varianta, realitatea pe care o construim e saturata cu emotia jocului, a placerii de a ne imagina. In cea de a doua varianta, cream o realitate din ceea ce avem la dispozitie, si din acest motiv gradele de libertate sunt reduse.
In varianta gandirii centrate pe posibilitati si imaginatie, starea celui care detine un astfel de “procesor” (da, cam ca la computere, dar mai simplu 😉 poate sa inspire si pe altii. Adica sa-i atraga, sa-i faca sa locuiasca in realitatea sa. Ce, voi n-ati auzit de viziunea care, traita de un ganditor, poate sa faca sa apara un intreg proiect sau produs nou?! Haide…o sa-mi spuneti ca nici de Steve Jobs n-ati auzit?!
In varianta gandirii centrate pe inventarierea mediului inconjurator si a descoperirii celei mai bune optiuni…ei bine… As risca sa spun ca astfel, in cel mai bun caz, putem continua sa traim intr-o versiune imbunatatita a…trecutului.

Nu ma credeti…

O sa urmeze niste statistica 😉

15 Aug

Lampa lui Aladdin

doorwayTe plimbi de-a lungul plajei, incantat de senzatia pe care pietricelele si nisipul o transmit talpilor tale. Gandesti departe, fara sa vezi prea multe in jur.
Si apoi, ridicand privirile, constati ca plaja s-a sfarsit. Aici a rasarit o stanca imensa, iar plaja a devenit doar o panglica ingusta la picioarele stancii.
Continui drumul, sprijinindu-te cu mana de peretele de piatra. Si imediat devii constient de un sentiment destul de ciudat – ca si cum un fel de putere ar veni prin mainile tale de la stanca.
Recunosti in stomac senzatia pe care o aveai cand erai mic, in preajma sarbatorilor de iarna si, chiar daca mintea ta de adult inca se impotriveste, esti absolut convins in adancul sufletului ca stanca asta e magica. magic doorContinui drumul si, iata! O usa intredeschisa te asteapta in peretele neted de stanca. E incrustata cu semne ciudate, care-ti transmit ca s-ar putea sa fi ajuns mai aproape de raspunsurile cautate.
Pasesti pragul si intri intr-o curte interioara. Nu mai e nimeni altcineva acolo, dar te simti binevenit. E un spatiu frumos, decorat cu sculpturi din piatra. Observi ferestre in partea de sus a peretilor si o lumina care vine dintr-o deschidere de deasupra. Ferestrele au obloane sculptate, din lemn. Detalii naucitoare ale sculpturilor de pe aceste obloane te fac sa gandesti ca artizanii caresecond chamber le-au creat au avut tot timpul din lume sa-si exprime pasiunea pentru a crea.
Inaintezi si, din curtea interioara, intri intr-o camera cu lumina aramie, plina de divane si perne moi. Simti in aer mirosul de mirodenii (paciuli si scortisoara, dar parca si un miros vag de piper). Stii ca ai putea ramane aici pentru un somn odinitor. Totusi… mai e ceva: in capatul acestei incaperi – o usa care te cheama.
Pasii te duc intr-acolo si, dupa draperii, descoperi o scara care coboara. Fiecare trepta e luminata de un felinar.staircase-arabic-lights
Un pas… doi… simti ca, pe masura ce cobori treptele, te linistesti din ce in ce mai mult si simti ca te apropii de ceva vechi, demult cautat. Treptele te duc direct intr-o incapere de mici dimensiuni, in care gasesti un scaun de lemn si un scrin.
Te asezi, stiind ca vei deschide unul din sertarele scrinului si vei gasi ceva al tau. Intarzii un pic, ca pentru a te umple pe deplin de bucuria raspunsurilor care vor veni.
Intinzi mana stanga si tragi un sertar al scrinului, iar inauntru vezi lucirea aurie a alamei. Asta e: lampa lui Aladdin!
Tii deja in maini acest obiect si observaladdin vesseli ca, in lumina slaba a celor cateva lumanari din incapere, el scoate un fum albastrui.
Si-ti vine in minte intrebarea soptita: Ce-ai dori?
Te lasi in voia vocii din interior si a povestilor pe care ti le spune. Si afli despre toate cele cate le contii, minunate comori ale sufletului tau, uitate in fuga printre ganduri.
E timpul acum sa parasesti aceasta incapere. Dar stii ca te poti intoarce aici, oricand vei dori acest lucru, pentru ca aceasta camera iti apartine, este in interiorul tau.
Urca treptele luminate de felinare magice si indreapta-te catre poarta de afara. Sa nu uiti s-o lasi putin intredeschisa, pentru atunci cand vei dori sa te intorci.
Ai revenit pe panglica de plaja de la baza stancii, punand din nou mainile pe piatra pentru a te sprijini. Inca o data , simti sentimentul ca suportul, stabilitatea si securitatea vin din interior.
Ai inca in suflet cuvintele pe care duhurile lampii (Ente si Krisztina) ti le-au soptit, acolo, departe, la tabara de hipnoza ericksoniana 😉

04 Aug

Obsesiv-compulsiv: cartea prefacerilor interzise

iching“The Chinese mind, as I see it at work in the I Ching, seems to be exclusively preoccupied with the chance aspect of events. What we call coincidence seems to be the chief concern of this peculiar mind, and what we worship as causality passes almost unnoticed. We must admit that there is something to be said for the immense importance of chance. An incalculable amount of human effort is directed to combating and restricting the nuisance or danger represented by chance. Theoretical considerations of cause and effect often look pale and dusty in comparison to the practical results of chance.”

Carl Gustav Jung – I-Ching, foreword, 1949

Vinerea trecuta, cand am ajuns la munca, mi-a spus unu’: “La multi ani, bre!” Si daca tot m-am uitat la el mirat, mi-a precizat “Dai de baut, ca-i ziua lui Jung”. Asta asa-i, s-a nascut pe 26.07.1875 !

M-am hotarat sa scriu despre un subiect cercetat de Jung in ultima parte a vietii lui: Cartea prefacerilor- I Ching. Versiunea originala a cartii a fost publicata la noi de Editura Herald, cu prefata scrisa in 1923 de autorul ei, sinologul german Richard Wilhelm.

Asta pentru ca, in ultima vreme, ma preocupa reactiile subiective in prezenta schimbarii, pe care le am si le au cei cu care lucrez. Ce, voi n-ati inchis niciodata masina pentru ca apoi sa verificati daca ati inchis-o pe bune?

Mai mult, traiesc convingerea ca, fara o “revizie” a felului in care gandesc, ma regasesc in fiecare an in punctul in care senzatia de invirtit in cerc incepe sa ma oboseasca. Nu neaparat fizic, dar parca nu mai fuge mintea atat de repede cand o accelerez (vorba ceea: depasim si noi pe careva in trafic? 😉

De la logici “imbatabile” si rigide care duc de rapa proiecte prin refuzul schimbarii/ adaptarii, la reactii cumplite ale pielii (zona zoster si psoriazis), insomnii si ritualuri obsesiv-compulsive obositoare, agatarea de neschimbare pare sa fie apararea suprema impotriva viitorului. Ne agatam de ceea ce ne securizeaza, pentru ca pasul in necunoscut ne introduce intr-un mediu rece. Asa cum costumul cosmonautului reduce haosul mortal al spatiului cosmic la un mediu propice vietii, tot astfel compulsiile par sa aiba ca functie mentinerea unui echilibru (de data asta inselator) in fata necunoscutului. ritual OCDVedem asadar cum intreaga noastra fiinta se poate gasi subjugata temerii de schimbare, de entropie crescuta. Nu este ceva care te omoara. Dar nici nu pleci prea departe de locul (si timpul..) unde te-a prins temerea.

As vrea sa cred ca de la generatiile care ne-au precedat mostenim si ceva reactii adaptative in adancul sufletului. Si printre reactiile astea sunt cele care ne arata cum sa reactionam la schimbarea mediului, a reperelor de orientare. Pe unii dintre noi, structurile de profunzime ale personalitatii ne fac sa cautam iluzia controlului. Pe altii, disconfortul schimbarii/ pierderii punctelor de reper din jur ne arunca in prospectare, in ascutirea simturilor.

Spun ca as vrea sa cred ce-am scris in paragraful anterior, pentru ca altfel suntem si mai culpabili pentru propria neschimbare.
Cati dintre voi n-ati observat exasperati lentoarea cu care un sofer din alta localitate se orienteaza in fata voastra, in intersectie? In mod sigur pentru el momentele acelea de orientare sunt obositoare si-l priveaza de accesul la toate informatiile din jurul sau. Adica, vreau sa spun, nici nu vede ca-i dati flash si uita sa dea semnal cand ia o directie… Ce m-a mai fugarit un domn dintr-asta dupa ce i-am aratat directia corecta cu unul din degetele mainii.. 😉
Revenind, putem spune ca adaptarea la schimbare este marcata de doua mari
atitudini: una caracteristica gandirii industriale (vestice), alta caracteristica gandirii metaforice (estice). Prima preamareste empirismul, senzatia si deductia. Doar obtinem rezultate predictibile cand aplicam metoda corecta, nu?

A doua atitudine se simte bine cu fenomenologia, metafora si intuitia. Asa.. ca si cand ti-ai propune sa faci o afacere, dar n-ai decat senzatia ca o sa mearga bine treaba. Sau ca si cand te-ai apuca de psihoterapie, doar cu credinta ca o sa te prinzi pe parcurs care-i medicamentul magic pentru suflet.
Niciuna din cele doua atitudini nu-i corecta si aplicabila in mod automat, doar ca gandirea fluida a metaforei e mai putin supusa oxidarii cauzate de stres.

Eminescu- GlossaPentru intuitie, timpul curge mai lent, faptele au alt inteles, mai plin. Sigur, cu poezia asta in cap, e greu sa numeri banii 🙂 Dupa cum e si mai greu sa-i mai faci cand s-a schimbat mediul in care ai pornit sa-i faci acum cativa ani, nu-i asa?
Asa ma uit la mainile celor pe a caror piele vad psoriazis (reactie psihosomatica la stres), si asa inteleg repede povestea lor: stapanul acelor maini poseda o minte care se agata cu incapatanare de ceva care a expirat.
Pe o mica portiune din jurul nostru, ritualurile obsesiv-compulsive pot crea iluzia controlului. Ele sunt insa si un indicator al perimarii sistemului subiectiv pe care-l folosim la orientarea in mediul inconjurator. Sunt cu atat mai greu de stapanit si de eliminat aceste obsesii, cu cat schimbarea vine mai dinspre radacinile sufletului nostru.

Chilling_on_the_moonParadoxal, dar daca ai inceput sa observi ca anumite gesturi iti sunt necesare pentru a te linisti…si nu poti sa te relaxezi pana nu numeri de doua ori creioanele de pe biroul vecinului (ca pe ale tale le stii ca-s aliniate 😉 .. poti sa incepi sa te bucuri: schimbarea e la cativa centimetri de pielea ta!

Fa-ti un bine si relaxeaza-te…asa vei incepe sa devii.

p.s. DEX: a deveni. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a se transforma; a se preface; a se preschimba; a se modifica; a se schimba. 2) A începe să fie; a ajunge; a se face

 

 

 

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com