October | 2013 | Psihologie servicii
23 Oct

Almhult, meditatie despre pietre

1Saptamana trecuta am umblat pe la casele altora, de pe alte meleaguri. Stiam ca o sa plec si ma asteptam sa fie greu. Adica sa fie necesar un efort de autodefinire.
Asa ca m-am antrenat: am facut scheme, am gandit -de regula nu reusesc sa fac asta, e drept 🙂 M-am pregatit de efort. Chiar si in drum spre destinatie, inca mazgaleam pe niste hartii de prin avion tot felul de idei 😉

schema

 

 

Acum, drept s-o spun, nu m-a dus capul sa-mi imaginez si alte forme de efort.
Ajuns insa la fata locului, am realizat ca pluteam intr-o poveste si ca efortul era de alta natura. Sa nu ma intelegeti gresit: imi plac povestile.

Doar ca nu eram pregatit sa lucrez cu materia din care era facuta aceasta poveste. Si nu ma asteptam la efortul de a lucra cu asta.
In povestea asta, pamantul e viu, respira odata cu anotimpurile. Iarna e imobil si inghetat, dar odata ce simte caldura swedish wallsoarelui, incepe sa respire. Si ies din pamant pietre.
Oamenii care locuiesc pe pamantul asta sunt intr-un “antrenament” continuu: orice urma de apatie  in viata lor ii costa o palma de ogor, ocupata acum de o piatra tocmai “rasarita”.
Si astfel sunt nevoiti sa culeaga pietrele, sa construiasca cu ele ziduri in jurul proprietatii. Semne lungi pe pamant, despre o continua prefacere.
Am inteles ca nu exista bunastare de la sine, ci un echilibru fragil in care investesti continuu efort ca sa te definesti si granituiesti.

Tot astfel, eu devin, imi relev celelalte dimensiuni al personalitatii printr-un efort continuu de a intelege ceea ce vine neasteptat din interiorul sufletului meu. Efortul de a da deoparte ceea ce initial pare un blocaj, un dar nedorit al traseului, are ca rezultat final trasarea lui “Eu sunt“.
Pentru mine am luat din casele gazdelor mele un gand despre pietrele cate-mi stau in drum. E drumul meu catre mine cel din interior. Si repede-mi vine in cap imaginea mai multor maini care construiesc o temelie, pe masura ce inlatur pietrele din drumul catre mine.

14 Oct

Teriac- gramaje si efecte ;)

reteta si gramaje..da…am asa un sentiment ciudat, cum ca nu m-ar crede lumea. Aud niste voci (sigur, v-ati prins ca eu iau medicamente, dar asta e pentru raceala, nu pentru voci). Si vocile astea imi spun: “Bogdan, nu te credem ca psihoterapia functioneaza!” Zzz..

Cand l-am lasat in urma pe maestrul meu (ca daca-i spuneam supervizor, suna asa.. cu mai putina metafora), l-am auzit spunandu-mi: “Luke, foloseste Fortza!”

Glumesc, n-a zis Forta, a zis Statistica! Si nici nu cred ca vorbea cu mine, ca nu ma cheama Luke. Sau…?

Deci: cand n-am increderea si aprecierea maselor in urma discursului meu despre psihologie organizationala si psihoterapie, ma pot refugia in autismul cert al Statisticii 🙂

Asadar, povestea merge mai departe. Daca am vazut ca radacina cuvantului teriac inseamna “care are legatura cu bestiile”, o sa vedem continuarea povestii cu reteta acestui panaceu, care continea gramaje diferite de radacini de plante, seminte flori, fructe, uleiuri, substante minerale si extracte animale. Totul pentru a vindeca “bestiile” din Imaginarul fiecaruia si efectele muscaturilor acestora asupra sufletului!

E mult de scris…nu vreti sa trecem la statistica?

Deeci: se ia un grup de oameni care si-o cauta doresc:

  • sa aiba mai multa libertate in decizie,
  • sa foloseasca mai putina energie in desfasurarea activitatii profesionale de zi cu zi,
  • sa aiba mai putine conflicte la locul de munca,
  • sa fie mai liberi sa-si exprime ideile

Si se masoara personalitatea lor cu un test (da, NEO-PI-R !), ca sa stim de unde plecam. Stiti, cei 30 de factori de personalitate, grupati pe cele 5 dimensiuni:

dezechilibru emotional – N,

extraversie – E,

deschidere la experienta si emotii – O,

agreabilitate -A

capacitatea de a sustine si proiecta scopuri – Cdimensiuni

Dupa masurare, trecem la treaba: lustruim idei fixe, polisham creiere si nituim rupturi de suflet. Ca doar suntem in atelierul de tuning psihologic 😉

nMda…ce sa vezi dupa 12 sedinte de psihoterapie? Nu stiu de ce, dar in tara noastra, lumea se fereste sa espuna ca merge la psihoterapeut, de parca ar fi vorba despre venerolog; asa ca am facut ce stiam eu mai bine: „Terapia nu este o chestiune de a face ceva pentru individ sau de a-i induce ideea de a face ceva pentru el. Este o chestiune de eliberare a individului opentru o crestere normala si dezvoltare” Carl Rogeras, c1942.

Dupa terminarea celor 12 sedinte de… discutat calm cu oamenii astia (cu fiecare in parte 12 sedinte) pe problemele pe care au considerat ei sa le aduca in atentie si discutie, le-am propus sa vedem daca s-a intamplat ceva cu ei.

Asa ca am reaplicat testul de personalitate. Dupa ce am dat deoparte erorile de masurare ale testului- scorurile din interiorul portiunii rosii a graficului privind diferentele de scoruri- am inceput interpretarea rezultatelor. Pentru cei extrem de curiosi, un instrument bun de psihodiagnostic are o eroare ±5 note T test-retest. Ce-s alea note T?..lasa, va spun alta data – au legatura cu curba lui Gauss. Si…surprize!

Iata lista modificarilor de personalitate (in varianta sintetica, a grupului, pentru ca cea detaliata e confidentiala, ca sa zic asa):

– au dezvoltat stima de sine si incredere in puterile personale (scor A5- modestie– scazut, scor C1- incredere in capacitatea profesionala-crescut, dorinta de realizare -C4 crescuta)

– a crescut echilibru emotional, prin scaderea vulnerabilitatii la stres – N6, si a constiintei de sine (timiditate) N4

– le-a crescut capacitatea de a-si seta obiective si a le urmari (ordinea crescuta -C2, simtul datoriei crescut- C3

– si..la urma, dar regina balului..Empatia (deschidere la sentimente – O3) cu maxim de dezvoltare pe tot grupul!dif

Yess!

Deja aud voci care-mi spun discret: “opreste-te, te rugam! Acum te credem! N-o sa ne mai indoim niciodata ca psihoterapia poate functiona in mediul organizational!” 😉

 

 

08 Oct

Teriac: simptome-tinta

hot glassLacrimile de Batavia sunt obiecte mici, formate din sticla topita hotheadturnata in apa foarte rece. In contact cu apa, sticla incandescenta se solidifica, formand picaturi cu o duritate extrema. Rezista aceste obiecte nou formate la lovitura unui ciocan, insa nu rezista la ruperea portiunii inguste- se distrug cu o viteza imensa (de noua ori viteza sunetului!), eliberand toata energia incatusata la formarea lor. Au fost aduse in 1660 de printul Rupert al Bavariei in Anglia si au capatat denumirea de “lacrimi de Batavia”. “Jucariile” din sticla ilustreaza si azi forta distructiva a tensiunii acumulate la formarea lor.

batavian tears1Ma voi folosi de ceea ce am descris pana acum pentru a ilustra modul de functionare al unor formatiuni din zona inconstienta a personalitatii noastre, procesul prin care aceste formatiuni iau nastere si, de ce nu, voi descrie intr-un post viitor cum au fost aceste formatiuni “tratate” cu ajutorul psihoterapiei unei doze de Teriac 😉

Simtul propriei persoane si al stimei de sine sunt emergente ale contactului cu un Altul. Polarizarile intre incredere-neancredere, autonomie-rusine si indoiala creeaza tensiuni greu de tolerat pentru identitatea inca in formare a copilului. Aceste tensiuni au un rasunet atat de profund, incat ajung in ceea ce neurologii denumesc proto-self (vezi Antonio Damasio), o instanta a personalitatii ce-si are temelia in insasi substanta fizica a creierului.

Acest mod de a fi al lucrurilor genereaza mai tarziu dileme in dezvoltare: sa lasam lucrurile cum sunt sau sa ne luam inima in dinti si sa acceptam schimbarea?

Sa fie oare de ajuns ca propunem adultului ce-si doreste a se dezvolta noi modele de comportament? Si astfel, intr-un veritabil “dresaj” acceptat cu buna stiinta, clientul nostru sa poata sa-si depaseasca limitele impotriva carora se lupta? Sa ne amintim totusi ca baza “softului” de identitate- Self-Concept-ul, nu pare deloc intangibila, abstracta, fiind compusa din retele neuronale si din energia care curge de-a lungul acestora…

Colectia de scripturi (suna ca-n informatica, dar…) formate prin combinarea de procese biochimice ale creierului, engramari emotionale, cognitii despre acestea si valori este “softul” care ne modeleaza viata. Se discuta din acest motiv despre tipare repetitive, cu auto-indeplinire, sau pur si simplu despre stil de viata.

Mda… si mie-mi vine in cap expresia aia cu liberul arbitru..unde-o fi?

Adica populatiile din Imaginar (vezi postul anterior) nu-s chiar asa..o metafora ?!

Daca metafora asta poate sa-mi “faca” un ulcer sau o boala de piele, parca as vrea sa stiu ce a adus-o prin Imaginarul meu si ce-i genereaza autonomia..

Obiectivul meu e sa va/ ma provoc (!) in a gandi mai aproape de ceea ce un individ pe nume Daniel Stern a denumit si descris in 1985 ca fiind: “representations of interactions that have been generalized”- RIGs. Nu imi doresc  neaparat o disertatie teoretica, ci sa-mi exprim uimirea fata de energia, forta cu care aceste formatiuni, odata „intrebate” de sanatate in cursul psihoterapiei, reusesc sa fure „peisajul” clientului si sa-l deturneze de la o discutie care le are drept obiect.

Da, lacrimile de Batavia stiu sa reziste tentativelor mai putin hotarate de a le face sa piarda suprematia asupra Imaginarului nostru!

Tot ele, RIGs, abordate cu rabdare si suficienta energie in cadrul psihoterapiei, pot ceda cantitatea de energie pe care au inmagazinat-o cu ani in urma la crearea lor. Altfel cum sa explici faptul ca un client care termina psihoterapia are pentru el, ideile si planurile sale mai mult entuziasm si creativitate?

Cam de-aici incepe liberul arbitru, dupa ce micile lacrimi de Batavia din Imaginarul nostru incep sa cedeze ce-au furat la formarea noastra ca fiinte autonome: simtul propriei persoane, Self-conceptul. Ne lasa, cu alte cuvinte, sa mai vedem/ sa ne simbolizam si altceva decat ce-au “vazut” ele la data formarii lor.

Si astfel, in Simbolic, (vazut ca domeniu psihic al sensului si semnificatiilor atribuite obiectelor inconjuratoare si trairilor noastre) , apar definitii ale realitatii noi, mai functionale, actualizate 😉

Mai pe romaneste, de fiecare data cand ne fuge mintea de la ceva important legat de noi, ar fi interesant s-o readucem cu blandete la traseul initial, acela in care eram angajati in auto-lamurire. Cu cat fuge mai mult, cu atat e un semn mai bun ca dedesubt e o lacrima de Batavia (stiu, si mie-mi place limbajul ultra-specializat al oricarei scoli de psihoterapie, asa ca am sa traduc metafora anterioara in acronimul RIGs 😉. Ea trebuie reancalzita, pentru ca doar astfel energia din ea se poate reantoarce pasnic la noi si ne poate alimenta creativitatea si pofta de viata. Interventia in forta poate cel mult sa ne oboseasca, sa ne confirme ca stratul de protectie al acestei formatiuni e mai puternic decat vointa noastra. Mai rau, daca reusim sa ciobim suprafata lacrimii de Batavia, efectul e unul singur: eliberarea dureroasa si distructiva a energiei care a fost inmagazinata la momentul formarii acesteia.

Daca n-ati adormit pana aici, probil ca deja sunteti nerabdatori sa vedeti daca se poate masura povestea spusa de mine… Vine si statistica, data viitoare 😉

 

 

01 Oct

Teriac

teriacTERIÁC s.n. 1. (Ant.) Compoziție medicamentoasă folosită ca remediu contra mușcăturilor de șarpe, migrenelor și în multe maladii. 2. Medicament universal; panaceu. [Pron. -ri-ac. / cf. fr. thériaque, gr. theriake (antidosis) – antidot contra animalelor veninoase, sălbatice].

In evolutia Eu-lui nostru, miscarile de inhalare-exhalare ale acestuia nu sunt chiar o metafora: sunt aduse la interior imaginile lumii exterioare si ale personajelor importante din viata noastra. Apoi imaginile sunt traite ca o realitate interna, cu forta si autonomie proprii. Putem astfel sa simtim relatia cu Celalalt prin simturi, dar si prin relatia cu imaginea perceputa a Celuilalt, asa cum e ea stocata in noi. Emitem comportamente exterioare partial in baza perceptiei lumii fizice, si partial in baza reactiilor interne la lumea obiectelor introiectate (aduse la interior, in imaginatie).

Te-ai certat vreodata cu vreun sef in mintea ta ca apoi sa-i zambesti cand a trecut pe langa tine? Ei, cam despre asta-i vorba in multele randuri inutile de mai sus 🙂

Si astfel apar lumile interioare: Realul, Imaginarul si Simbolicul.

Realul e instanta primara care se vrea revelata, transpusa in sens si imagine. De acolo ne vin instinctele, pornirile cele mai greu sau chiar imposibil de inteles si simbolizat.

ris“Nu e nimic şi totuşi e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitării celei oarbe.

Mihai Eminescu, Luceafarul

In Simbolic, atribuim reguli, norme dupa care intelesul obiectelor poate fi conceput, iar obiectele manipulate. In Simbolic cream sensul dupa care se vor misca stelele din Universul intern:

“Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!…
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii…
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii..”

Mihai Eminescu, Scrisoarea I

Imaginarul contine reflectari ale lumii exterioare, incarcate de toate emotiile care au insotit intalnirea noastra cu aceste obiecte.

“Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale –
Astea toate te apropie de dânşii… Nu lumina”

Mihai Eminescu, Scrisoarea I

Imaginarul e populat de obiecte benigne, dar si de animale periculoase. Incarcate de forta telurica a primului contact intre noi-copii si Ceilalti-adulti, experientele cu Ceilalti bantuie prin noi partial cunoscute si explicate, furandu-ne tonusul si bucuria de a trai, modelandu-ne realitatea inconjuratoare dupa a lor emotie-chip.

Mai multa liniste si mai multa energie devin accesibile cand in spectrul Simbolic reusim reformulari care sa aduca mai multa congruenta intre nevoile Realului si hoardele de obiecte flamande de atentie ale Imaginarului. Nu intotdeauna este o munca usoara, de cele mai multe ori poate fi periculoasa: obiectele au viata lor si energia emotionala inmagazinata in acestea se poate dovedi brizanta.

Sigur, nu vorbesc aici de structura interna a cititorilor seriosi ai acestor randuri, ci de structura unor indivizi fantasmatici, utopici, care-si cauta dezvoltarea si pacea prin psihoterapie, meditatie si alte astfel de obiceiuri 😉

Am scris toate astea pentru a crea scena pe care voi invita sa apara imaginile-obiect din Imaginarul fiecaruia.

Te-ai intrebat vreodata cate salbaticiuni ai in menajeria personala?

Va urma 😉

 

 

 

 

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com