December | 2013 | Psihologie servicii
30 Dec

Obiective de motociclist pentru 2014 ;)


Strict Standards: Only variables should be assigned by reference in /home/rpsi3328/public_html/blog/wp-content/plugins/photo-galleria/photo-galleria.php on line 397

La inceputul anului, romanii obisnuiau sa-i promita zeului Janus (ianuarie… ceva coincidente ?), ca zeu al tranzitiei si noilor inceputuri, tot felul de chestii… Adica se inchinau acestui zeu raspunzator de schimbare, haos si oportunitati.

Am cetit eu pe undeva (studiu facut in 2007 la Bristol Univeristy pe 3000 oameni)  ca, desi 52% dintre indivizi sunt increzatori in promisiunile facute la inceputul anului, 82% dintre ei esueaza in a-si indeplini ce si-au propus.

Tot studiul asta arata ca rata de succes creste daca:

– se foloseste un sistem de urmarire a obiectivului 😉
– obiectivele sunt facute publice
– se cere ajutorul celorlalti in atingerea obiectivelor
– se discuta cu un profesionist despre obiectivele propuse

Hmm…anul trecut mi-am promis urmatoarele, fara sa stiu de Janus:

– sa am energie si sa pot adapta/ schimba ritmul in functie de traseu
– sa-mi placa ce conduc
– sa-mi pastrez placerea de a experimenta, in ciuda mizei

Ia sa vad, oi fi facut ce-am promis si in conformitate cu regulile enuntate de oamenii aia?

Oi fi respectat regula privitoare la masurarea obiectivelor… pai ce facem aici, daca nu asta?

Dar de spus la toata lumea obiectivele ce mi le-am propus ? Cred ca am rezolvat (o data prin blogul asta, a doua oara prin asocierile care se pare ca-s la mine in cap intre energie si… dezvoltarea impreuna cu ceilalti).

Regula privitoare la profesionistul cu care se discuta obiectivele… chiar am “eliminat” cativa din lista mea anul asta, incheind glorios formarea in psihoterapie – uf!

Ca sa vad cum am gandit un an de zile, am scos tot ce-am scris in 2013 pe blogul asta si am analizat cuvintele, alaturarile de idei, expresiile-cheie. O fi urmat  gandirea mea obiectivele propuse si promise lui Janus anul trecut?

Pe scurt, anul care tocmai trece am scris/ gandit despre:obiective 2013

 

Obiectivul cu energia la mine in cap pare sa aiba cel mai des legatura cu conceptele din schema de mai jos:energie-sursa

 

Pare ca cel mai des conceptul de energie e asociat manoperelor de deschidere/ creare a drumului catre ceilalti. Pare ca mi-am pastrat gandirea cum mi-am propus!

Pai… eu zic s-o luam de la capat si sa zicem ca in 2014 vreau sa:

– conduc ce am ales 😛
– imi dezvolt intuitia
– pot frana in situatiile si locurile potrivite 😉

 

La multi ani!

25 Dec

Cafeaua lui Mos Craciun


Strict Standards: Only variables should be assigned by reference in /home/rpsi3328/public_html/blog/wp-content/plugins/photo-galleria/photo-galleria.php on line 397

Acum serios: daca voi ati fi Mos Craciun, ati bea o cafea intr-o asemenea dezordine? aDa, si eu, dar comparatia se opreste aici.
Cu Mosul nu exista compromisuri, n-are timp de chestii asa-si-asa…
Acum ca stiu, imi ramane doar optiunea sa fac nitica ordine…
Gandim nitel o schita: Pinot Noir, un pahar si o foaie de hartie…oops!b

Reiau: rafturile vor avea un singur punct de sprijin. Asa ca e nevoie de paharul asta piesele astea, sa prinda lemnul. Canalul interior are rol dublu: conduce cablurile de alimentare si fixeaza rafturile. A? Punem repede pe perete un profil de otel in plan vertical, cu locasurile pentru rafturi..

 

 

 


Apoi il acoperim cu furnir din lemn de balsa si montam rafturile. Cred ca specialistul in design interior zice sa mai pun ceva aici… Aici ar mai merge niste ghivece cu iarba matzei? Daaaa!IMG_20131222_183001
Zzz… arata bine, doar ca peretele…nu e inca verde.

Asa, rezolvat.
Acum cafeaua, ca o fi obosit Mosul dupa atatea cadouri impartite: espresso, suc de rodie, miere de albine si lime.


Craciun fericit!

19 Dec

Köln- meditatie despre norma-Parinte

koln Stau in strada, asteptand un client nou. I-am explicat cum ajunge la cabinet, dar… da, e ceva in felul in care am discutat la telefon. Ceva care ma face sa nu fiu foarte sigur ca poate/ vrea sa ajunga azi la psihoterapie.
Am ajuns un pic ingrijorat la locul de intalnire, pentru ca-mi era frica sa nu fiu asteptat – dimineata, -3 grade Celsius. Acum realizez ca am fost (ca de obicei?!) nitel cam agitat si ca mi-am luat masuri de prevedere inutile pentru situatia asta.
Ma uit in lungul strazii, inca nu se vede niciun semn de client doritor sa “traga” de el asa de dimineata. Chiar, o fi corect ce fac? Parca trebuia sa-mi astept clientul in cabinet, invelit intr-un norisor roz-pal, emanand Zen… Sau nu? Ma rog, asta inteleg eu prin a fi politicos.

S-a dus Zen-ul odata cu tremuratul care ma avertizeaza ca-i frig chiar si pentru un psihoterapeut ce se vrea autentic.
Apoi ma gandesc la saptamana care a trecut si mi-a lasat amintirea unei grupe de nemti cu care lucrez de ceva timp. Ce m-o duce cu gandul la ei? Poate surpriza ca nu-s chiar conform stereotipului “neamt= rigid”? Ma duc cu gandul la bancurile cu scuzele prezentate de japonezii de la caile ferate, pentru intarzieri de 3 minute pentru intreagul an 🙂

De la ultima saptamana am inca in minte senzatia (confirmata) de seriozitate in sarcina si maturitate in asumarea unei decizii: “am venit aici, deci lucram”. Adulti prin atitudinea fata de ceea ce au agreat cu ei insisi. In proces sunt uneori plictisitori, vrand sa inteleaga sarcina la milimetru inainte s-o inceapa. Insa raportarea la sarcina se face de fiecarea data cu seriozitate, maturitate si cu maxim de efort (n-am vazut unul sa citeasca ceva prin telefon sau sa stea cu ochii pe pereti in timpul alocat introspectiei sau dialogului cu vreun coleg.

Mda… interesant ca ma gandesc la asta chiar acum, cat il astept pe omul asta!
Pe unde-o fi clientul meu? Ma gandesc la el si realizez ca-si fura singur caciula: deja are 20 minute intarziere. Dar daca asa vrea el, chiar fara sa-si dea seama? O fi posibil sa ma atraga intr-un joc al rezistentei la schimbare si sa ma faca sa-i observ comportamentul? Nu m-as hazarda prea mult acum, dar pare ca nu e intamplator comportamentul lui fata de ora de intalnire. Eu ma simt usor nemultumit, ma gandesc la seriozitatea nemteasca si am tendinta sa judec, sa evaluez. Sigur, cred ca ma si ajuta conditiile meteo la evaluarea asta 😉
Iata-l! mergem in cabinet si incepe prin a-si cere scuze… ma gandesc un pic si decid sa fiu deschis cat se poate: ”Uite, mi-e ciuda pe tine. Ai irosit jumatate din sedinta si nu putem recupera azi in niciun fel. Ai batut atata drum pentru a sta de vorba foarte putin timp. Va trebui sa-ti asumi asta si sa accepti ca sedinta se va termina la ora convenita, fara prelungire”.
Sta un pic pe ganduri si-mi povesteste apoi in timpul ramas despre dubiile pe care le are in a fi sau nu adult, in a-si respecta sau nu termenele-limita asumate. Imi povesteste despre riscurile si neplacerile la care se expune intr-un mediu in care oamenii il asteapta sa faca ce-a spus, si se intampla ca el sa aiba brusc o dilema privitoare la raportarea la termenul limita.
Povesteste despre ratarile produse din cauza unei instante interne careia pare sa-i fie frica sa devina/ sa constate ca-i adult. “Dar daca nu pot? Asta am auzit mereu in jurul meu…”
Sedinta se incheie si eu alerg unde mi-am propus sa ajung, iar clientul la treburile lui.
Dupa-amiaza primesc un sms de la client: “azi m-am simtit tratat ca un adult”.

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com