November | 2014 | Psihologie servicii
22 Nov

Overdrive

The creation of something new is not accomplished by the intellect but by the play instinct acting from inner necessity. The creative mind plays with the objects it loves. ”
― C.G. Jung

overdriveAsa- i ca din cand in cand va doriti si voi sa vedeti si ceva grafice pe-aici?

Si, eventual, ceva instrumente de psihodiagnostic noi, folosite pentru aplicatii aiurite?

Las’ ca rezolv 🙂

Termenul din titlu (overdrive) inseamna o treapta de viteza in care masina ruleaza cu viteza maxima, dar cu un consum mediu.

Dar oare exista un asemenea regim de lucru care sa poata optimiza consumul unui individ?

Presupunem ca intr-un regim de lucru in care se respecta trei cerinte esentiale, efortul mai mare nu duce la epuizare, ci la motivare si creativitate. Aceste trei cerinte sunt: autonomie, maiestrie si scop. In cercetarile motivationale, aceste trei conditii alcatuiesc asa-denumita stare semnificativa (meaningful condition).

Se opune aceasta stare alteia, denumite starea sisifica. Cred ca-i usor de inteles ce-i asta din urma 🙂

Asadar, masuram “masina” inainte de a o accelera, apoi masuram din nou cand ajunge la viteza maxima, sa vedem daca e buna treapta de viteza aleasa. Prea abstract? Iaca mai usor: il iei pe unu’ cat e relaxat si-i masori personalitatea cu un test bunicel.

Apoi il “accelerezi” in vreun proiect (care sa indeplineasca cele trei cerinte mentionate mai sus ) si masori din nou. Diferentele constatate se presupune a reprezenta adaptarea respectivului la situatia cu care se confrunta.

Am ales din tot testul cu pricina, 4 factori (ilustrati mai jos):

  • Deschidere la schimbare,
  • Orientare sociala,
  • Perfectionism si
  • Tensiune nervoasa.

+

Q1 Deschidere la schimbare Conservator, traditional, atasat de familie, cu respect pentru conventii Deschis la schimbare, dispus sa experimenteze altceva, inovator, critic, cu gust pentru analiza
Q2 Orientare sociala Orientat spre grup, dornic de afiliere,
dependent de colectiv, fidel colectivului
Orientat spre propria persoana, solitar, individualist, independenta personala, decis, plin de resurse
Q3 Perfectionism Tolereaza neregulile, inexact, flexibil,
necontrolat, in conflict cu sine, impulsiv, fara grija pentru conventii
Perfectionist, organizat, desciplinat, controlat, formalist, prudent in raporturile sociale, cu amor propriu
Q4 Tensiune nervoasa Relaxat, cu rabdare, destins, calm, nepasator, satisfacut, slaba tensiune energetica Tensionat, energic, nerabdator, agitat, cu sentimente de frustrare, depasit de evenimente, tensiune ergetica ridicata

Testul mai are inca 12 factori pe care-i masoara (v-ati prins, e vorba despre testul 16 PF al lui Catell), dar eu prefer sa ma uit doar la astia 4.

In graficul de mai jos e ilustrat registrul de lucru al “motorului” accelerat. Cu albastru sunt rezultaltele la testul de personaltiate inainte de proiect. Cu rosu am ilustrat rezultatele obtinute in timpul proiectului. Eu zic ca-i place turatia 😉

Analiza arata ca, in urma efortului investit, se “produce” inovatie, curiozitate si disciplina (click pe poza daca nu ma credeti).

overdrive 3

 

Acum sunt in cautare de unui atelier mecanic, in care sa ma apuc de construit masini de curse. Voluntari? 😉

 

 

08 Nov

Sindromul “Mircea Badea”


Strict Standards: Only variables should be assigned by reference in /home/rpsi3328/public_html/blog/wp-content/plugins/photo-galleria/photo-galleria.php on line 397


1
Treceam azi pe langa departamentul “Chestii care traiesc in apa si-s bune de mancat”, ingandurat ca de obicei. Ingandurat, pentru ca mi-era foame si nu eram sigur ca  ajung acasa cu toti banii la mine 🙂

Cum treceam eu asa, de-odata am avut sentimentul penibil ca rade careva de mine. Sigur, o sa spuneti voi, mi se intampla des, exact in momentele in care nu iau pastilele la timp.

Ei, de parca as fi singurul!?

In fine, sa-mi continui ideea: m-am uitat asadar in jur si…n-am vazut pe nimeni. Mai exact nu era nicio persoana. La o privire mai atenta insa, am observat doi calamari care chicoteau (in poza o sa-i recunoasteti pe aia din caseta de sus; aia doi…care se uita fix). I-am auzit spunandu-si printre rasetele infundate: “Uite-l pe Mircea, ala care nu se pricepe”.

Vexat, le-am spus ca nu ma cheama Mircea si ca nu inteleg la ce fac referire.

Dar rasetele continuau, extinzandu-se la crevetii de alaturi!

M-am gandit apoi ca or sti ei ceva, din moment ce eu exact la asta ma gandeam: n-am maioggy gatit cam demult si mi-e frica rau ca o sa se prinda lumea ca de fapt eu nu ma pricep. Ce mai conteaza ca nu ma cheama Mircea Badea?

Exasperat de chitzaiturile (crevetii rad ciudat, stiti doar) si rasetele care nu mai conteneau in jurul meu, mi-am sunat sfatuitorul strategic  (ati ghicit, e motanul Oggy, cel din spatele camerelor de luat vederi). Nu-i place sa i se spuna Marele strateg 😉 I-am zis ca ma provoaca doi calamari galagiosi.

“Accepta provocarea” am auzit in telefon.

M-am dus glont la domnul in halat alb care parea supraveghetorul zonei si l-am rugat sa ma lase sa ies din clinica impreuna cu cei doi zurbagii cu tentacule. A zambit misterios si mi-a spus ca mi-i aduce el la casa.

Ajuns acasa, am incins cuptorul si le-am propus celor doi “tentaculosi” cafenii sa ne-ncercam puterile. Mi s-a parut ca nu mai zambeau si nu mai erau chiar veseli, dar deja nu mai aveam chef de glume: cu tagliatelle sau Capelli d’angelo? N-au raspuns, asa ca am hotarat sa le arat de ce sunt in stare.

2

Am preparat asadar tagliatelle.9

La scurt timp dupa repriza I, scorul arata asa: ei mancasera ciupercile si ardeii, eu pregatisem usturoiul.3

Ca sa fie toata lumea multumita, am pregatit si niste branza Feta cu peperoncino, ulei de masline si tentaculele “cazute” de-a lungul confruntarii. Cei doi “tentaculosi” s-au ghiftuit pe indelete cu umplutura asta, dupa care s-au dus sa faca o sauna (la cuptor, cu vin alb).

Click pe poze pentru mai multe detalii de la locul faptei.

Ce sa va mai spun…”meciul” s-a  terminat cu diplome pentru fair-play, lumanari si vin roze!8

p.s. de fapt azi eram ingandurat pentru ca aveam asta in cap:

Tulburarea iluzionala este un diagnostic psihiatric care denota o conditie psihotica mentala caracterizata prin dezvoltarea de iluzii mai mult sau mai putin bizare in absenta unei psihopatologii semnificative. 

Tipul persecutor al tulburarii iluzionale este cel mai comun. Este asociat frecvent cu tulburarile comorbide. Pacientii cred ca sunt persecutati. Fata de iluziile de persecutie de schizofrenie, iluziile sunt sistematizate, coerente si aparate de logica clara. Nu se observa o deteriorare a personalitatii si a functiei sociale. Pacientii sunt frecvent implicati in litigii formale impotriva persecutorilor. Pacientii prezinta un grad de stress emotional cum este iritabilitatea, furia si resentimentul. In situatiile extreme pot apela la violenta impotriva celor care considera ca ii ataca. Distinctia dintre normalitate, ideile supraevaluate si iluzii poate fi facuta in unele cazuri.

In poza de mai jos, ala cu spatele e Mircea Badea. Doamna in portocaliu e arbitra meciului, doamna care-l salveaza pe Badea de la un deces rusinos.

Ala chel e dl.”psihiatru” care-l trezeste pe Mircea Badea la realitatea dura: Chuck Norris e numai unu’ !

mircea

02 Nov

Quantum

The stream of knowledge is heading toward a non-mechanical reality; the universe begins to look more like a great thought than like a great machine. Mind no longer appears to be an accidental intruder into the realm of matter, we ought rather hail it as the creator and governor of the realm of matter. Get over it, and accept the inarguable conclusion. The universe is immaterial-mental and spiritual.” (R.C. Henry, “The Mental Universe” ; Nature 436:29,2005)

James Hopwood Jeans

altamira

altamira

Hai sa spunem ca ne propunem chestii. Ceva de genul: sa ne simtim bine in pielea noastra, sa fim fericiti, sa avem o relatie implinita cu cine ne e drag.

Bine, as putea sa ma gandesc si la chestii mai “grave” de-atat, cum ar fi obiectivele pe termen lung ale unei organizatii sau (cu un maxim de ingrijorare pentru sanatatea mea mentala) as putea sa rostesc cuvantul strategie… 😉

Mda. Distanta dintre un acum si chestiile alea “grave” de mai sus  e exprimata prin intervalul de timp in care sunt capabil sa mi le imaginez si apropii. Daca as avea tot timpul din lume, nimic n-ar fi prea greu de facut. Problema e ca, pana sa ajungem sa ne concentram la ce-am zis ca facem, trecem la alta chestie pe care realitatea ne-a scos-o in cale.

De ceva timp ma confrunt cu doua tendinte opuse:

– una ma afunda in “prioritati” efemere, lucruri care dispar in cateva ore sau pana la finalul zilei. Ce voi n-aveti Outlook-ul care va atrage in tot felul de probleme externe voua, create parca special pentru a va manca orice claritate a privirii spre inainte? Ei, hai…

– cealalta tendinta imi este soptita permanent de observarea clientilor de la cabinet. Ma intreb ce m-as face fara practica psihoterapiei? Da, cred ca as merge la psihoterapie 😉

Despre aceasta a doua tendinta vreau sa  gandesc in aceste randuri. Imi apare destul de evindent ca, dupa un oarecare timp petrecut in dialog cu sine (doar nu credea vreunul din voi ca psihoterapia este despre sfaturile vreunui guru?!) , fiinta umana incepe a se focaliza mai mult pe ceea ce simte si nu pe ceea ce i se intampla in viata de zi cu zi.

Timpul alocat discutiei despre ceea ce se intampla descreste, persoana din fata mea vorbeste mai scurt despre ceea ce a facut. Timpul incepe sa fie folosit pentru a analiza ceva ce pare sa se intinda ca o panza sub tot ceea ce se produce la nivel faptic. Vorbim despre senzatii si sentimente care urmaresc din profunzime faptele.

Si clientul trece printr-o perioada in care traieste faptele, de data asta la un nivel de acces superior etapei anterioare. Adica poate conceptualiza ceea ce face, de-odata cu simtirea a ceea ce se intampla in interiorul sau.

Etapa urmatoare ma fascineaza mereu: clientul devine un mic vrajitor! Accesul la ceea ce simte se imbunatateste si poate sa simta ceea ce face…Pe cale de consecinta, se schimba tiparele comportamentale si raspunsul corelat al mediului.

Cand se intampla prima data suita asta de etape, nici nu prea bagi de seama, doar te bucuri impreuna cu clientul ca a scapat de mai stiu eu ce tipar suparator. Apoi realizezi ca nu a disparut tiparul faptelor, ci tiparul de simtire care le genera!

Si..cand se repeta treaba asta la clienti care nu se cunosc intre ei, care au structuri de personalitate diferite…incepi sa te intrebi: care-i secretul?

Secretul pare sa fie in nivelul de acces pe care-l au la stratul de emotii si sentimente care insotesc in permanenta (co-creeaza?) faptele din jurul lor.

La final, o poveste (de adormit copii mari): doi calugari budisti priveau un steag care flutura in vant. Unul dintre ei afirma:

– Steagul se misca.

Al doilea raspunde:

– Nu, vantul se misca.

Ascultand discutia, un alt calugar raspunde:

– Nici steagul, nici vantul nu se misca. Se misca doar mintea.

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com