Se spune ca e imposibil sa te impotrivesti unei povesti.
Daca asculti cu atentie o poveste, nu vei mai fi niciodata acelasi, caci povestea isi va croi singura drum catre inima ta.
A fost odata un medic sufit care isi trata pacientii cu fructe si povesti. La acest medic a venit intr-o zi un om care i-a cerut sa-i fie invatacel.
Zilele au trecut si invatacelul a deprins arta si filosofia de a trata sufletul oamenilor, asa cum facea medicul sufit.
Intr-o zi, i-a cerut medicului sa-l lase sa trateze un pacient. Primului venit i-a identificat repede suferinta, de la distanta. Pe nerasuflate, i-a recomandat sa consume rodii ca leac pentru boala sa. Numai ca pacientul s-a speriat si a fugit din casa medicului sufit.
- Maestre, unde am gresit recomandarea mea?
- N-ai gresit recomandarea, numai ca pacientul acela avea nevoie de doua lucruri: de rodii, dar si de timp.
..daca eu, un umil psiholog, am grija cum folosesc cuvintele pentru a nu opri evolutia unui client, de ce n-ar avea grija un sef de stat de treaba asta? Pai depinde de intelekt si prinzip, coane!
De cand dl Presedinte a declarat ca suntem manelisti, eu m-am apucat de ascultat Mozart. Asta ca sa nu fiu in “statistica” prezidentiala, conform careia 99% dintre romani asculta manele. Nu ma recunosc in descrierea comportamentala si pace!
p.s. un tip pe nume Robert Merton a afirmat si demonstrat ca etichetele folosite in interctiunile interpersonale au tendinta la auto-confirmare si indeplinire. Materialul complet aici. Daca tot suntem pe unde suntem unii, nenea marinaru’ ar trebui sa stie ca se adreseaza unei natiuni, nu tovarasilor de la masa…
In 1903 psihologul Carl Gustav Jung hotara sa se casatoreasca cu Emma Rauschenbach, de Ziua Indragostitilor. Tot in perioada asta, dar de cateva mii de ani “numai”, chinezii sarbatoresc Anul Nou- ziua in care Imparatul Galben a devenit primul conducator al Chinei.
Chinezii au deja 4708 ani de cand celebreaza pe Impartul Galben..si inceputul primaverii.
“Adesea sunt intrebat despre metoda mea psihoterapeutica sau analitica. Nu pot da un raspuns univoc. Terapia difera de la caz la caz. Daca un medic imi spune ca urmareste strict o metoda sau alta, atunci am indoieli in ceea ce proveste efectul terapeutic. Se vorbeste atat de mult in literatura de rezistenta pacientului, incat ai aproape senzatia ca psihiatrul incearca sa-i impuna ceva acestuia, cand, de fapt, fortele tamaduitoare ar trebui sa creasca in mod firesc din el. Psihoterapia si analizele sunt tot atat de diferite ca indivizii umani. Eu tratez fiecare bolnav pe cat de individual posibil, caci solutia problemei este intotdeauna una individuala. Reguli generale se pot stabili numai in privinta inconstientului colectiv. (…) O solutie care pentru mine nici nu intra in discutie poate fi pentru altcineva tocmai cea corecta. Bine-nteles ca metodele trebuie cunoscute, dar trebuie evitata o cale batatorita.
In mod foarte intentionat, eu nu sunt sistematic.Pentru mine nu exista fata de individ decat intelegerea individuala.(…)Punctul decisiv este ca eu, ca om, stau fata in fata cu alt om. Analiza este un dialog care necesita doi parteneri. Analistul si pacientul stau unul in fata celuilalt- ochi in ochi. Medicul are ceva de spus, dar si pacientul are.”
Carl Gustav Jung - Amintiri, vise, reflectii, 1961
In week-end-ul asta am vazut filmul Sherlock Holmes…nice!
Pe urma mi-a cazut in mana o carte in care se discuta despre coerenta centrala ca fiind tendinta adultilor normali de a percepe si procesa unitar o informatie data (adecvat contextului). Tendinta (datorita careia fragmentele isi pierd identitatea ca parti separate, odata asambalte intr-un obiect unic) reflecta efectul contextului asupra semnificatiei. O procesare globala permite memoria schematica, prin care se “encodeaza” doar informatiile-cheie ale unui eveniment (iti amintesti despre ce e vorba intr-o carte, fara prea multe detalii). Diminuarea acestei tendinte poate explica atat deficiente cognitive (sarcini de sinteza) cat si avantaje (in sarcini solicitand atentie pe detaliu).
Cand coerenta centrala e redusa, se percep cu mare finete detaliul si amanuntul. Coerenta centrala e diminuata in autism, situatie in care persoana afectata proceseaza intotdeauna analitic si local informatia, pierzand oportunitatea “gestaltului”.
De ce aduc in discutie acest tipar de procesare a datelor? Pai face parte din analiza stilurilor decizionale si relationale, inceputa odata cu acest blog. Totodata, am descoperit faptul ca aceasta coerenta centrala e o competenta-cheie in interactiunile dintre oameni, in special in meserii precum cea de psiholog, psihiatru, agent de vanzari..
Spuneam ca m-a impresionat filmul, pentru flexibilitatea enorma cu care detectivul Holmes trece de la o mare coerenta centrala la un stil analitic de tip autist si inapoi. E de retinut faptul ca saltul calitativ e facut prin procesare sintetica- apar corelatii si concluziile privind ansamblul. Mai pe romaneste, travaliul de punere cap la cap a detaliilor colectate de Holmes in peregrinarile lui prin Londra, e marcat de o gandire de tip sintetic, cu o mare coerenta centrala.
Ce s-ar intampla daca am intalni un personaj caruia i-ar lipsi coerenta centrala?
Depinde al carui cap e mai tare: al lui sau al nostru…One of two would become discombobulated..
In cazul celui cu care m-am intalnit eu in week-end, disonanta cognitiva l-a confuzat… Nu a inteles cum de un individ caracterizat doar de focusare pe gandire sintetica poate sa ramana in acceasi lume cu a lui…lume caracterizata de data asta de atentie acordata datelor si coerentei interne a fluxurilor de date. I-as numi documentaristi pe acesti din urma indivizi, in special cand contabilizeaza datele despre oameni si-si inchipuie ca fac profil de personalitate astfel.
Doc, imi pare rau…mie-mi place Holmes, tie lt. Data din Star Trek. Ia o melodie de aici, sa-ti treaca lobul frontal stang..
Nota benne: Conforma Manualului de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, editia IV TR, criteriile de diagnostic pentru Tulburarea Autista sunt minim 6 itemi, dintre care am selectat(intamplator…) pe cei de mai jos:
- deteriorare marcata in uzul a multiple comportamente non-verbale, cum ar fi privitul in fata, expresia faciala, posturile corpului si gesturile, pentru reglarea interactiunii sociale;
- incapacitatea de a promova relatii cu egalii, corespunzatoare nivelului de dezvoltare;
- lipsa cautarii spontane de a impartasi bucuria, interesele sau realizarile cu alti oameni (de ex prin lipsa de a arata, de a aduce ori de a specifica obiectele de interes);
- lipsa de reciprocitate emotionala sau sociala;
- lipsa unui joc spontan si variat “de-a..” ori a unui joc imitativ social corespunzator nivelului de dezvoltare;
- preocupare circumscrisa la unul sau mai multe patternuri restranse si stereotipe de interese, care este anormala fie ca intensitate, fie ca focalizare.
“Pe-a icoanei policioarã, busuioc si mint-uscata
Umplu casa-ntunecoasã de-o mireasma piparata”- Calin, file din poveste
Mi-am pus problema ce-ar insemna pentru o calibrare a metamodelului mental de tip “canal senzorial” - analiza lingvistica? Cum ajung prin analizarea celor spuse de cel din faa mea, la structuri de personalitate si la realitatea lumii lui? Cat din analiza asta are legatura cu personalitatea si cat e ea de reala? Fara pretentia ca am obtinut un raspuns complet, afirm ca rezultatele m-au surprins - erau la indemana, dar necorelate
Hai s-o luam pe rand, cu tipurile de date si concluziile implicate in mini-studiu:
1. Neurologia aparatului chemoreceptor- olfactia
2. EEG si integrarea in gestalt a olfactiei
3. Cutumele analizei psihologice in domeniul olfactiei
4. Aprecieri empirice ale trasaturilor de personalitate si analiza lingvistica in timp real
1. Am pornit in intelegerea datelor de la un articol in care se descria felul in care cercetatori de la Universitatea Berkeley, Departamentul de Stiinta a Mediului (?!) au studiat rolul olfactiei in comunicarea dintre furnici. In comunitatile de furnici se comunica prin intermediul feromonilor si ca acestea se organizaeaza geografic in “fratii” (in articol ei le numesc super-colonii). In interiorul unei astfel de super-colonii agresiunea nu exista, indivizii partajand resursele si avand politici de agresiune comune (ataca alte colonii impreuna). Ei, raiul s-a destramat in interiorul unei astfel de comunitati cand cercetatorii au sintetizat in laborator feromoni si, cu ajutorul acestoara, au modificat mirosul unei colonii din “fratie”… Practic, furnicile s-au decimat intre ele (e vorba in studiul mentionat de colonii foarte agresive, chiar problematice, de furnici argentiniene).
Asta pentru ca recunoasterea unui aliat sau inamic in lumea furnicilor se face doar pe baza mirosului…Si, mai mult, pentru ca formatiunile de la baza antenelor unei furnici (la litera A din imagine e creierul unei furnici, iar la litera B sunt ganglionii olfactivi) sunt destul de mari pentru a arata importanta neuronala a acestui simt in conduita furnicilor.
Vestea e ca al nostru sistem de chemoreceptie olfactiva (mai pe romaneste simtul mirosului) e structurat pe un etaj - sa-i spunem- animalic, in creierul limbic (paleocortex), unde aferentele (semnalele care vin de la neuroni) sunt integrate in talamus, prin bulbul olfactiv (vezi imaginea). Ei si? Pai..talamusul e sediul emotiilor, al memoriei, fiind el denumit si creierul emotional.
2. Studiile facute cu ajutorul electrozilor implantati la nivelul bulbului olfactiv al animalelor de laborator au aratat faptul ca experienta olfactiva are un tipar electric la nivelul creierului. Adica un anumit miros este reprezentat de creier ca fiind un tipar de semnale electrice propagate in neuroni. Un alt miros- un alt tipar de semnale electrice…numai ca aparitia de noi mirosuri si tipare electrice asociate schimba vechile tipare..E ca atunci cand ai adauga noi caramizi la un perete, cele deja existente in perete “afland” ca noi caramizi au fost adaugate si reactionad..Cam asta este structura experientei olfactive. Adica suma elementelor (senzatiilor olfactive individuale) depaseste in complexitate elementele adunate. Adica “tocmai” a aparut in discutie fenomenul gestalt din psihologie - capacitatea noastra de a discerne structura si forma din spatele experientei senzoriale discrete, disparate.
Bun, sa revenim la miros. La om, mirosul are legatura cu o instanta neuronala care comanda, cum spuneam, emotiile, memoria si motivatia. Sistemul limbic, ca dominanta comportamentala, poate fi verificat cu ajutorul unui test de preferinta emisferica cerebrala, dar datele dintr-un astfel de studiu statistic le voi prezenta data viitoare (ca sa nu va plictisesc acum prea tare).
Ultima veriga neuronala de integrare a senzatiilor olfactive se afla, potrivit studiilor de imagerie cerebrala (analiza cu ajutorul rezonantei magnetice a creierului unui individ care experientiaza diverse mirosuri in tomograf) - se afla in lobul frontal drept (mai exact, paraorbital drept).
Bun. Daca toate datele neurologice arata legatura directa dintre simtul mirosului si emotii, memorie, motivatie…cum sa intelegem proprioceptia (suma senzatiilor organice venite din mediul intern) unui individ care ia (sau exploreaza) o decizie si afirma “ASTA NU-MI MIROASE A BINE”, sau “STOMACUL MEU NU MA LASA SA IAU DECIZIA ASTA” (salut, Flaviu..)
Inca nu stiu. adica stiu, dar voi dovedi ca sunt indicatori verbali si non-verbali care, in timpul unei negocieri sau in timpul fundamentarii unei decizii, pot arata cu mare precizie cum functioneaza neurologic cel din fata noastra (presupunand ca negociem cu el). Sau cum functionam noi cand luam o decizie… Mai mult, voi incerca sa raspund la intrebarea “ce-i de facut pentru a transforma un profil psihologic algoritmic si disciplinat, focalizat doar in operational, intr-un profil de personalitate centrat pe posibilitate si intuitie?” Se poate da un raspuns, dar asta va fi data viitoare
3. Jacques Lacan este unul din psihanalistii care afirma “regresia organica in cazul omului dotat cu miros are o contributie importanta in accesul la dimensiunea Celalalt” - Seminaire L’identification (1961-1962). Parerile celor care analizeaza evolutia culturala sunt intr-o directie in care, odata cu pierderea sau diminuarea accentului pus pe miros, oamenii au devenit civilizati si vizuali (accent pe simtul vazului). Putem conchide ca mirosul este in stransa legatura cu stadiul de dezvoltare psihosexual oral, asa cum este teoretizat de psihanaliza, ca mod principal de cunoastere a lumii de c?tre nou-nascut.
In limbajul comun, se pastreaza într-un mod manifest relatia mirosului cu procesele inconstiente, prin expresii referitoare la intuitie – care scurtcircuiteaza gandirea rational-constienta: a mirosi o situatie, a avea nas pentru ceva, a adulmeca – a presimti. Astfel de miscari sufletesti construite pe functiile corporale / fiziologice orale cum sunt inghitirea, gustul, mirosul, voma sau devorarea hranei etc. au rol in formarea unor echivalenti psihici ca incorporarea, introiectia, proiectia, identificarea primara, consumul obiectului. Plinul si golul sunt resimtite literalmente si in cazul mirosului ca si în cazul gustului: ne putem umple pl?manii si sufletul cu o mireasma placuta sau putem simti nevoia sa expulzam si sa ne golim cat mai repede de mirosul pestilential inghitit.
4. Intentionez sa fie doar partea I acest post, pentru ca partea a II-a va contine nitica statistica despre trasaturi de personalitate si stiluri decizionale.
Pana atunci, o secventa interesanta, pentru a ilustra dominanta olfactiva
Bibliografie:
-Psihanaliza simturilor, Gisele Harrus-Revidi
- revista Chemical senses nr. 22, pag 77-81, 1997
- http://www.biomedcentral.com -The scent of supercolonies: the discovery, synthesis and behavioural verification of ant colony recognition cues
"The teacher pretended that algebra was a perfectly natural affair, to be taken for granted, whereas I didn't even know what numbers were. Mathematics classes became sheer terror and torture to me. I was so intimidated by my incomprehension that I did not dare to ask any questions." --Carl Jung (1875 - 1961)
Recent Comments