Tuning psihologic pentru tine si organizatia ta

am promis ca trecem la treaba, asa ca…aveti mai jos 2 filme facute cu ocazia celei de a IV- a conferinte anuale de Intelligence Competitiv. Acum sa va vad: desi vorbesc in egleza, cei doi vorbitori o fac diferit (nu ma refer aici la pronuntie, Doamne fereste!). Ritm, limbaj non-verbal, raportul cu sala.Deduceti din toate elementele vizibile tipul de personalitate (folosind grila MBTI) si, eventual domeniul de interes in care ati putea realiza persuasiunea asupra lor (valori?)

rezolvarile…mea culpa: nu m-am mai putut apropia de blog. pe 18 octombrie promiteam ca “rezolv” curiozitatea unora. azi am primit de la cristina un cadou bun si mi-am adus aminte ca-s dator si ca, uneori, limbajul non/verbal al colegilor spune mai mult decat cel verbal.

asadar, repede! fasolea aia!

cu ingredientele de mai jos…(ceafa afumata, branza feta, fasole alba morcov ras si o ceapa), se “alcatuieste” ceva de mancare. ceapa si cu afumatura se calesc. zarzavatul se fierbe cu fasolea pana se obtine un amestec omogen (doamnele vor protesta, dar asta e blogul meu si eu n-am murit mancand ce vedeti aici!)

se adauga nitica pasta de rosii ca sa aiba culoarea asta intre timp sare, piper alb din belsug…

la urma se face o mamaliga mica

si toate astea se servesc dupa cum urmeaza:

in postul anterior am propus spre rezolvare niste profile.

personajul din fotografia 1 este introvert, secundar, cu gust pronuntat pentru arta si cultura.

personajul din fotografia 2 este extravert, locvace, autoreferential, gandeste si actioneaza dupa principiile unui histrionic.

personajul din fotografia 3 este extravert, manifesta evidenta orientare spre subcultura bazata pe valorile “rock”, comunicare eficienta si la obiect.

personajul din fotografia 4 este antrenat sa asculte, sa manifeste acceptare si deschidere fata de orice opinie ar putea fi enuntata (coach). buna priza introspectiva, apropiata de definitia modului kinestezic de accesare senzoriala.

Adevarul e ca m-am chinuit nitel sa-i scriu numele astuia…partea frumoasa e cu descrierea tipurilor dionisiac si apolinic, dar asta o vorbim dupa ce mancam nitel…macar cu ochii. Am primit un avertisment pentru malpraxis aici pe blog- cristina s-a suparat ca nu am postat retetele promise- asa ca ma grabesc sa impac lumea.

So…am fost la un restaurant si am cerut rissotto con frutti di mare... poate nu inteleg eu ce-i aia mancare,,mi-au adus ceva bun, dar foarte putin. asa ca m-am razbunat, gatind singur.

ce ne trebuie:

- creveti, midii si niste raci uscati

- orez cu bobul lung, piper alb, lamaie si niste ardei gras

Fierbem nitel crevetii si midiile (astea, daca avem bafta, le gasim aproape fierte si congelate apoi). Dupa 7 minute scoatem chestiile astea din apa si punem in loc orezul. Sare, condimente si doua linguri de ulei de masline- dupa cum vreti. Mie orezul imi iese condimentat by default. Si de aici incep variantele:

1. in orezul care fierbe punem si racii, ardeiul gras si ceva verdeata (pe langa usturoi, sare, piper)

intre timp calim crevetii si midiile in nitel unt, si le adaugam la sfarsit de tot peste orez, ca sa arate asa

2. mutam orezul intr-o tigaie si-i adaugam un ou, iar la urma crevetii, midiile (n-am mai avut raci) si o lamaie taiata cubulete.

totul se serveste cu ceva vin..eu am gasit o fetesca neagra demidulce (beciul domnesc).

pentru bucatar: management de risc inseamna sa stii cand al tau client va baga mana in cadrul reclamei tale

Asa. Mai incolo partea cu fasole. Acum gandim.

Asta de-i scrisei numele in titlu (Nietzsche- el stie ca are nume urat?) spunea despre indivizi ca sunt de doua tipuri: apolinici si dionisiaci. Ce ne intereseaza pe noi asta? Pai dionisiacii sunt taman extravertii nostri: sunt descrisi ca descatusarea instinctului fara limite, sunt indivizi dizolvabili in instincte si colectivitate. In starea lui dionisiaca, grecul era inundat de fiinta lui barbara, facut una cu inconstientul colectiv. Apolinicii sunt, comparand betia cu reveria diurna, cei care viseaza cu ochii deschisi, de dragul lumii interioare a fanteziei. Apoliniicii sunt masura, ordine si numar, limitare a tot ceea ce e salbatic. Adica apolinicii sunt introvertitii nostri.

Limbajul non-verbal al unui extravertit e caracterizat de expunerea partilor ventrale, de deschidere si bogatie a miscarilor. Invers, limbajul non-verbal al unui introvertit reflecta tendinta acestuia de a fi mereu intors catre el si de a fi separat de mediul inconjurator. Prea simple etichetele? Mai vorbim..exemple mai sunt.

Si de ce ne-ar trebui noua toate astea? Simplu: introvertitii si extravertitii nu reusesc sa perceapa lumea la fel. Au limitarile stilului perceptual atat de bine definite, incat selecteaza din realitate falii diferite ca sa-si “documenteze” decizia. Vrei sa fii adecvat comportamental unui extravert? Adu-ti aminte ce spunea Marcus Fabius Quintilianus (cca 35-96) De institutione oratoria “si alte parti ale corpului ajuta celui care vorbeste, insa mainile s-ar putea spune ca vorbesc singure. Cu ele cerem, promitem, amenintam, rugam, (…)exprimam cantitatea si timpul”. Adica sa-ti folosesti mainile si picioarele pentru a “vorbi” cu el. Vrei sa vorbesti cu un introvert? Fii atent la incheieturile lui si la cadenta gesturilor, la cat sunt de deschise partile ventrale ale membrelor lui (mai mult inchise..).

Si cum asta e un blog extravertit (apropo: CEL MAI “AGITAT” VIZITATOR PRIMESTE LA SFARSITUL ANULUI O MASA GATITA DE MINE), iar eu n-am rabdare sa tot scriu teorie, hai sa ne uitam la niste indivizi si sa decidem care-i introvert si care-i extravert.

Tema (cei cu care m-am intalnit nici nu concep sa nu raspunda): argumentati pentru fiecare personaj incadrarea intr-una din atitudinile de viata (introversie sau extraversie), folosind elemente de limbaj non-verbal.