Echipa virtuala

Posted by bogdan on November 28th, 2007

team1.jpgIn urma unui brainstorming pe marginea postului cu echipele care provoaca am ajuns la concluzia ca e cazul sa ne jucam: vom constitui o echipa din indivizi virtuali. fiecare are personalitatea lui, istoricul lui si tendintele lui comportamentale. va invit sa va alegeti un rol in organizatie, sa-l descrieti si, pe parcurs, sa conturati personalitatea celui ales. comportamentele “emise” de personajul vostru vor fi analizate si incadrate in tiparele de cunoastere descrise aici pe site (va trebui sa mai dau si alte instrumente de cunoastere ;) ). “colegii” vor interactiona pe holurile unei organizatii virtuale, la sedinte, sau in afara “serviciului”.

cum suna?

echipe care provoaca, echipe care asteapta

Posted by bogdan on November 26th, 2007

ma gandeam zilele astea ca tendinta de a fi coerent in privinta cunoasterii poate duce la dogmatism si inflexibilitate…sa vrei sa vezi lumea redusa la limitele paradigmei cu care operationalizezi. patul lui procust e o metafora pentru a exprima pacatul in care cad unii cercetatori ai realului.

imi place enorm ce descoper folosind paradigma emisfericitatii cerebrale. m-am intrebat daca as putea gandi despre echipe la fel, folosind paradigma lui Ned Hermann .

ce-ar fi daca intr-o echipa gradul de empatie ar fi mare si, totdata, gandirea analitica (emisfera stanga) ar fi o caracteristica? teoretic, avem situatia “acid-baza”..practic ne-am intalni intr-o astfel de echipa cu aliens: gandire enervant de exacta si de profunda, acompaniata de un simt psihologic deosebit de bun al interlocutorului. mai exact, combinatia asta ar fi ceea ce ar caracteriza un cercetator din psihologia sociala: structura si metoda in cercetare, capacitate de a “diseca” pe planuri din ce in ce mai fine realitatea observata. empatia ar aduce informatii despre sentimentele si starile celui care s-ar intalni fata-in fata cu o astfel de entitate.

cum ar fi contactul direct cu o echipa cu aceste caracteristici? ca o ciocnire intre masini rapide: reflexele date atat de empatie cat si de capacitatea analitica ar face probabila provocarea de catre entitate a unui mic experiment ;) daca treci de acest prag, probabil se pun bazele unei simpatii si a unui respect de lunga durata.

in tot cazul, ai avea numai de invatat dintr-o astfel de experienta.

inchin un pahar de vin pentru prietenii analitici-empatici si-i invit la o masa virtuala.

in seara asta gatim orez cu ciuperci 1.JPG la cuptor. punem in nitel unt ciupercile cu ceva bucati de ceafa afumata, o ceapa taiata marunt, piper si un pic de sare.

intre timp firbem orezul si niste rosii, atat cat sa le putem da coaja jos.

amestecam toate astea 2.JPG , le lasam la cuptor pana nu mai rezistam din cauza mirosului apetisant 3.JPG

si le servim, ca de obicei, cu cineva alaturi 4.JPG si un pahar de vin pahar.JPG

inca nu simt ca sunt dogmatic…realitatea inca ma surprinde placut, confirmandu-mi teoria, si nu invers.

realitatea tipurilor psihologice

Posted by bogdan on November 20th, 2007

..spuneam acum ceva timp ca tipurile psihologice, prin alcatuirea functiilor lor, se intampla ca uneori sunt incompatibile. atat ca modalitate de accesare a informatiei, dar si ca raportare la segmentul social (a se vedea deosebirile senzorial-intuitiv si rational-afectiv). daca un senzorial e realmente debusolat de modalitatea ciudata- pentru el- in care un intuitiv ia decizii, la fel de bine un rational (T) poate fi nemultumit de implicarea subiectiva, inimoasa as spune a afectivului (F) in actul conducerii.

dar de ce ne-ar interesa pe noi toate astea? pentru ca, in spatele unor etichete, putem intalni oameni care corespund descrierii tipului. acei oameni traiesc, lucreaza in organizatii si, fara nicio surpriza pentru psiholog, sunt incompatibili si nu se inteleg. adica nu reusesc sa duca inainte o treaba comuna. asta se “lasa” cu boli de inima (a se vedea rasunetul in sistemul cardio-vascular al pervertirii de tip psihologic) si stres la locul de munca.

ce-i de facut?

pentru inceput i-as invita pe amandoi la o discutie… ca la consilierea de cuplu. pe urma as negocia cat din fiecare tip psihologic trebuie lasat liber prin organizatie si cat trebui tinut in frau…pentru ca ambele functii psihice- Senzorialul si iNtuitivul(ireconciliabile de altfel) sa se poata manifesta pe rand, in zonele lor de “competenta”. sa nu uitam, impreuna formeaza un ansamblu asimetric, dar extrem de eficient in predictia si tratarea unui mediu informational entropic.

de ce-am scris eu mesajul asta? ca sa-l citez pe Mitica Dragomir:”sunteti simpatici (…)”


Copyright © 2007 Tuning psihologic pentru tine si organizatia ta. All rights reserved.