Tuning psihologic pentru tine si organizatia ta

Dorintele  voastre frumoase sa prinda viata.  Sa  aveti putere si  entuziasm pentru  proiecte  indraznete! Sa va bucurati de intelegerea si aprecierea celor dragi!

Bogdan

acum vreo luna jumate (?) am simtit ca nu mai pot. obosisem.

m-am gandit ce-i de facut, pentru ca plictiseala e periculoasa- indiferent de obiectul de activitate, dar parca mai “cancerigena” in training. clientii te simt ca n-ai chef, si exista riscul sa nu inteleaga ce le spui. o parte din atentia lor pentru noile cunostinte se datoreaza si felului in care-ti simt increderea in ce spui.

in fine…am batut tara vreo 7 ani, plecand cam de fiecare data cand un nefericit era dat pe vreun post de televiziune pentru “simplul” motiv ca ramasese fara gat sau alta bucata vitala din el. frustrari acumulate pentru incalcarea repetata si grava a timpului meu liber, pentru conditiile insalubre de munca…toate se stergeau ca prin farmec atunci cand, la sfarsitul unei misiuni, imi permiteam o seara cu un pahar de coniac in fata si o tigara de foi.

cativa ani mai tarziu am scapat de agitatia fostei mele meserii si am descoperit alta lume, cu interactiuni vii, naturale si libere. tensionata, de altfel, cam tot atat ca si cea din care plecasem. asa ca, la intervale mai mari e drept, un coniac si o tigara de foi si-au facut datoria de detensionare.

spuneam ca acum vreo luna jumate sau doua m-am simtit obosit. si am facut o promisiune publica (12 martori foarte seriosi) cum ca pe 16 decembrie fumez un trabuc. ei bine, am primit in dar un trabuc, pe care aseara l-am fumat si m-am gandit la cat de buna e o ancora comportamentala pentru linistire.

Buna seara la toata lumea!

Nu raspund, pentru ca nu pot gandi..sunt prin Cluj, cu niste treburi stiintifice alegeti voi care-i mai stiintifica dintre ele :))

am conexiunea pe butuci in mall-ul astora si pot doar sa ma bucur ca discutati, nicidecum sa interactionez cu voi. Promit ca fac asta de luni incolo.

Pana una-alta, va dau spre digerare un profil de emisfericitate cerebrala, asa cum reiese el din aplicarea testului.

Ce capatam de la un astfel de profil? Predictie actionala (atitudinea reprezinta predispozitia actionala, Carmen). Orientarea vocationala poate fi vazuta ca si o potrivire a profilului psihologic individual cu un anmit post, descris prin fisa de post.

Pe cine faceti voi “dom’ profesor”, ma? Avem asa ceva aici?

acum cateva luni, o prietena m-a intrebat despre modalitatea de cunoastere a stilului decizional. marturisesc ca am fost luat pe nepregatite..conceptual puteam sa-i raspund, dar stiam ca nu patrunsesem in inima fenomenului, nu avusesem problema asta ca s-o pot explica.

“E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Insirând cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.”

Eminescu- Criticilor mei

Azi mi-a picat o fisa pe care o descriu aici: ajungem sa intelegem lucruri despre noi si luam decizii. Sunt decizii bune, pentru ca progresul e rapid si evident. Apoi apar noi situatii in care trebuie sa luam alte decizii. Din ce in ce mai des. Ne simtim obositi si colpesiti. Dar nu asta ne-am dorit? Sa fim proprii stapani? Asta inseamna responsabilitate si acceptare.

Nu trebuie sa fim impacientati..sau trebuie? Schimbarea e aici. Riscul e doar umbra a ceea ce ne dorim sa facem.

Decizia e buna si puternica, pentru ca schimba cursul evenimentelor. Asta-i destinul: o suma de decizii personale, pe care le luam purtand cu noi atat valori, cat si blestemul Atrizilor (C.G. Jung denumeste astfel implinirea frustrarilor parintilor de catre copii - cartea sa Mysterium Coniunctioni).

Iei o decizie conform criteriilor teleonomice (orientare spre scop): mediul contine sau sugereaza valorile catre care tu tinzi. Iei o decizie pe baza sinonimiilor pe care le presupui in interactiunile cu ceilalti. De aici incepe sa functioneze ceea ce Leopold Szondi numea ca fiind destinul ereditar, iar Jung “blestemul Atrizilor”: duci cu tine modalitati personale de a prelucra informatia din mediu, tipare subiective de a vedea si descompune lumea inconjuratoare in bucati de informatie (chunks) apte a fi integrate de instantele nostre subiective.

Decizia e (cred) amprenta personala pe care o punem asupra cursului evenimentelor.