Tuning psihologic pentru tine si organizatia ta

De ceva vreme ma tot agit si ma enervez pentru ca simt confruntarea cu o bariera semantica. Bariera reprezentata de termeni vagi, termeni negurosi si uleiosi, cu care ne imaginam ca stapanim si descriem realitatea. In fapt, sunt cele mai bune mijloace - termenii vagi- de a ne desprinde de materialitatea unor comportamente. Descriem teoretic o lume compusa din nisip…

Ei bine, visul meu a prins contur: am vazut o echipa care a vrut sa foloseasca timpul intalnirii ca sa descopere ceva. Sau poate efortul meu de pana acum era doar pentru a-mi da coerenta mie, si apoi altora…?

Cert e ca am simtit ca teoria mea e corecta si ca sunt pe un drum care ma multumeste. Am intalnit o echipa care, in termeni de Analiza Tranzactionala a reusit in scurt timp sa discute coerent despre ea si oamenii care o compun, pe starea Adult. Mai e de lucru, dar bazele s-au pus deja. Ca la mersul pe bicicleta: odata ce ai prins gustul, nu-l mai uiti, indiferent cat timp nu mergi.

E greu de crezut ca vor uita minutele (putin, nu-i asa?) cat au reusit sa se mire de universurile psihologice din spatele mastilor pe care le poarta niste profesionisti respectabili.

Am simtit cum acel ego al echipei se trezeste incet si se uita in oglinda. E foarte motivant sa privesti in timp real cum se transforma sufletul unui grup in ceva coerent, cu functiuni si caracteristici asemanatoare cu cele ale unui organism. O fi asta echipa?

Experienta asta vine intr-un moment potrivit, imi da putere sa-mi fac meseria cu aceeasi placere si energie ca si pana acum.

“S1″, multumesc! Si nu uitati..atat timp cat vreti sa lucrati impreuna .. iunctis viribus.

fara intentia de a face vreo discutie filosofica despre utilitatea minciunii sau a compromisului.
am constatat doar ca uneori mediul forteaza atat de mult indivizii la comportament cameleonic, incat e mai ieftin (din punct de vedere al efortului) sa mergi cu capul in jos, decat sa inoti impotriva curentului.
si totusi..istoria e scrisa de indivizi care au vrut sa faca lucrurile altfel decat toata lumea.
ar fi asta o dovada suficienta ca abaterea de la norma statistica a comportamentului cameleonic aduce progres?

De ceva timp ma confrunt cu ceea ce poate reprezenta cosmarul oricarui psiholog: profile dezirabile. Adica, mai pe romaneste, testez, intervievez si…apar “gogosi”. Apar concepte sustinute cu putere si tarie…apar atitudini asumate si descrise cu lux de amanunte.

Nu se verifica la proba comportamentala.

Stiu ca-i o intrebare retorica, dar nu ma pot abtine: de ce-om simti noi nevoia de a afirma ca suntem mai destepti, mai rapizi si mai buni decat cele mai aprige etaloane statistice in psihometrie? Probabil pentru ca nu ne simtim bine asa cum suntem, nu ne place cum ne vad ceilalti?

Asta ma face sa ma gandesc la perioada de debut a unei relatii amoroase, cand toate sunt bune si frumoase. Realitatea apare mai tarziu, in mediu mai putin controlat.

Ca sa nu mai zic de organizatie, in care mastile, papusarii si regia sunt regula. Cata energie si cat timp irosite pentru a mentine ceva artificial, care nici macar nu aduce satisfactie! Doar ofera iluzia unei protectii. Sunt inspaimantat de coerenta folosirii unor concepte, fara ca in spatele acestora sa existe macar reprezentarea comportamentelor implicate! “Atunci cand colegul meu este depasit de situatie si aglomerat, AUTOMAT eu intervin si il ajut”…”Cum stii cand trebuie sa reactionezi automat? Ai cunostinta despre sarcinile lui si incarcarea la care este supus? Aveti o procedura prin care se comunica astfel de supra-incarcari?” “Nu, dar il intreb…”

Eu stiu ca “la inceput a fost cuvantul“…unii ramanem doar la vesnicul inceput, dragilor.

Paradigma ASA- Atraction, Selectiona, Attrition- postulata de Schneider (1987) spune ca organizatiile atrag, selecteaza si pastreaza indivizii care corespund unui model standard..unui portret-robot al individului dezirabil in acea cultura organizationala.

De curand am fost uimit sa constat ca aceasta teorie se poate combina cu cea a personalitatii modale (set de caracteristici comune ale unei populatii, fie ea dintr-un anumit teritoriu, fie dintr-o anumita etnie sau nisa socio-profesionala). Diagrama pe care o vedeti aici arata predominanta unor stiluri de lider pe care Gough (a se vedea bibliografia pe tema modelului cuboid) le numeste ALFA. Gradul mediu de evolutie al tipurilor (pe o scala de la 1 la 7 se incadreaza la 3) arata predominanta in stilul de conducere agreat al organizatiei respective a unor valori de tip..sa le spunem militarist, daca e permis termenul. Disciplina, respectarea autoritatii, punctualitate, respectarea ierariei formale.

Si mai surprinzator a fost sa constat (e drept, pe un esantiona nesemnificativ statistic) ca in personalitatea modala (set comun de descriptori ai caracterului celor investigati) apar unele elemente comune..culmea, corelate cu indicatori ai climatului socio-economic ai zonei: posibilitatea schimbarii locului de munca, posibilitatea de a accede repede intr-un post profesional adecvat pregatirii si vechimii..

Voi arata mai multe date despre acest subiect cand cercetarea statistica va fi incheiata.

De ce am scris de spre asta aici?

Pentru ca am fost intrebat in ultima vreme pe acest blog unde sunt…simplu, fac cercetari.

Personalitatea poate fi investigata din exterior, iar acum vom afla cum variabilele mediului socio-demografic pot ajuta la predictie comportamentala si cunoasterea unui anumit individ. Dar asta incet..pe masura ce apar datele.

Pentru Carcotasul de bine : viteza cu care pot scrie depinde doar de gradul de incarcare in activitate..in ultima vreme datele brute au curs peste mine. Mi-e greu sa ajung la concluzii pertinente in scurt timp. Iar obiectul acestui blog e, in continuare, doar cunoasterea indivizilor si a stilului lor decizional. Doar ca variabilele implicate duc uneori in zona echipelor, alteori in antropologie culturala. Multumesc pentru post si…interesant blog ai!