Tuning psihologic pentru tine si organizatia ta

Intrerup un pic dilemele de aici…
M-am pregatit cu emotie pentru un eveniment mult-asteptat: seminarul de stress management de azi. Eram curios sa stiu cum arata si cum e structurat discursul unor profesionisti in tratarea uneia din cele mai urate boli ale zilelor noastre: stressul.

Evenimentul a fost organizat foarte atent si cu mare simt de raspundere. Ce pacat, pentru ca am ajuns repede la concluzia ca gradina lui Dumnezeu e mare si primitoare, iar cei care-i sar gardul, sunt adusi cu delicatete inapoi, in ciuda protestelor lor…

Cu doua exceptii ( doamna doctor Bogdanka Militescu si doamna Domnica Petrovai) am audiat spre disperarea mea aproape 9 ore de statistica sau”copy-paste”-uri din manuale, dupa autori al caror nume a fost rostit cu evlavie: “Cutare- parintele stressului”. Sa nu mai vorbim de sedinta mistico-NLP-istico-taoisto…etc

Zau, nu cunosteam industria asta pana azi! Daca asa arata ea pe bune (adica tehnicile de inducere a starii de liniste)- apropo: cuvantul “destreseaza” nu stiu sa fie in DEX si a fost folosit de nenumarate ori la conferinta de management al stressului… atunci m-am linistit: n-am nevoie! Sunt foarte linistit, in comparatie cu majoritatea celor care au aratat cat de “eficiente” sunt “tehnicile” lor..

Omeni buni, facem vanzare, ca asta-i lumea in care traim, dar nu ne batem joc aratand cai morti pe pereti pe banii clientilor…

Am vrut sa vad daca o echipa poate functiona cu ritm. Tipurile psihologice angrenate intr-o echipa, fiecare cu tempoul lui (azi cei de la S4 au vazut ca si intensitatea si ritmul vorbirii sunt caracteristice pentru un anumit profil psihologic), rolurile cotidiene pe care le jucam in fata celorlalti..pot avea toate astea un numitor comun?

M-am tot uitat pe net si am gasit filmul pe care-l vedeti aici. Apa, ritm si non-verbal…hmmm

Le-am aratat oamenilor filmul si, ce credeti? In echipa care a optat pentru strategia “ritm in deplasare”, au aparut semnele unei apropieri inclusiv pe canal non-verbal, iar performanta masurata cantitativ a depasit cu mult alte strategii.

Ce ar putea fi ritmul asta? Pai intr-o organizatie sunt tot felul de ritmuri…unele mai (ne)placute ca altele Structural, suntem orientati spre cautarea unor legitati (n-am uitat de intrebarea din postul anterior, dar reiau subiectul cand va hotarati la un raspuns) in jurul nostru, spre cautarea unor modalitati de a face previziuni asupra mediului inconjurator. Daca ne-am relaxa cu o oarecare ritmicitate, daca munca ar avea un oarecare tempo, cred ca n-am mai fi atat de chinuiti de ziua de luni
Nu-i asa, “S4″?

Multumesc pentru ideile ce mi-au venit alaturi de voi!

Toti îi cunoastem…sunt semenii nostri mai nefericiti. Sau cel putin asa simtim despre ei.

Azi am trecut pe la Universitate si, la intoarcere, am luat metroul. Eram obosit si flamand, dupa o intalnire mai lunga cu un client. Nu mai stiu la ce ma gandeam stand pe peron, in asteptarea trenului. Aveam castile telefonului puse si ascultam muzica.

Am vazut cu coada ochiului ca langa mine s-a oprit un tip. A stat ce a stat, pe urma a incercat sa intre in vorba cu mine. Am rezistat tentatiei de a-l privi…l-am recunoscut fara sa-l vad. Era acel cersetor ciudat, care-si cere scuze ca te deranjeaza, dar are si el nevoie de bani..Cu ceva timp in urma l-am intrebat de ce se expune unei situatii penibile in loc sa mearga sa munceasca (e aparent sanatos fizic si are toate membrele la locul lor). Mi-a spus ca nu ma va mai deranja pe viitor
Azi nu l-am privit. A incercat de doua ori sa-mi vorbeasca, mi-a cautat privirea.

A plecat de langa mine injurand…l-am auzit spunand: “Eu vorbesc singur aici?”

Asta mi-a dat de gandit…pentru ca a fost singura modalitate in care l-am putut deranja in vreun fel (a fost in trecut imun la tentativele mele de a-i arata ca e penibil). De ce o fi reactionat atat de violent la neatentia mea?

Pana la ora asta n-am putut sa fac nimic, asteptand sa inteleg ce-a simtit omul ala.

Cel mai mare cosmar al nostru e sa fii invizibil. Adica sa nu primesti in niciun fel atentia semenilor. Nici macare o grimasa, nici macar o privire dispretuitoare, nimic.

Sunt mai usor de indurat cuvinte grele decat indiferenta. Nu mai vorbim de complimente sau cuvinte frumoase…

Cautam o cale spre celalalt.

Am incercat mai demult sa inteleg fascinatia unora pentru psihologie si cred ca multi din cei carora le spun cu ce ma ocup au o usoara unda de iritare…se simt descoperiti. La inceput am crezut ca-i o gluma ca sa ma provoace…vazand insa aceeasi reactie de cateva sute de ori la tot atatia clienti, am inceput sa ma obisnuiesc. Nu neaparat sa si inteleg.

Cautam o cale rapida si usoara, algoritmica as spune (spre neplacerea celor de emisfera stanga ) de accesare a lumii interioare a celorlalti. Ne furisam cu tehnica asta si privim pe gaura cheii, direct in sufletele celorlalti. Sau cel putin asa e senzatia, nu? Putini cred ca nu ma “prind” cum sunt ei pe dinauntru la fel de usor cum ai aprinde lumina..

Constantin Enachescu, in cartea sa “Tratat de psihopatologie”, face urmatoarea afirmatie: “existanta sufleteasca nu ne este data ca ceva primar sub forma unei existente obiective.O cunoastere elementara a psihicului necesita doua surse:

- interiorizare a propriei mele existenta, in sensul de uimire ca “Eu sunt”

- experienta celuilalt, a lui “Tu” din cadrul intalnirii

Intalnirea mea cu tine permite intelegerea realitatii psihice privite dintre un “Tu” catre un “Eu”. Intalnirea este un principiu de baza al realitatii psihice, realitatea psihica fiind in esenta ei, o realitate a întalnirii. (….) Psihicul devine astfel realitatea intalnirii dintre un “Eu” si un “Tu”.

(….) Limbajul devine instrumentul prin care constiinta Eului este constienta de sine insusi. Rezulta de aici ca spiritul uman este trait ca un dialog intre doua persoane.”

Provocam o reactie la celalalt si avem raspuns..indiferent de care, fie ca-i aprobare, fie dezaprobare. Asa cel putin comunicarea noastra a avut sens si ne-am mai ostoit setea de cunoastere si autocunoastere.

Acum ca mi-am dat si o explicatie plauzibila pentru supararea tipului… ma gandesc ca mai usor i-ar fi daca ar avea blog

Am avut o mare surpriza…dupa cum se vede. M-am intalnit cu un concept atat de clar materializat, incat am fost aproape incapabil sa reactionez. Prietenii mei au vrut sa fie glumeti, dar au reusit sa-mi dea de gandit

Despre ce e vorba: in tipologia lui Jung se afirma ca extraversia, in extrema ei, poate duce spre tulburare de personalitate histrionica. Pulsiunea histrionica (hy+) este definita foarte bine de Szondi asa cum se vede mai jos

Am fost uimit de naturaletea cu care a fost interpretat personajul (fara cursuri de actorie), si de bogatia non-verbala a exprimarii. E imposibil sa joci atat de natural fara sa ai in tine un maestru- vectorul pulsional Hy! Vectorul acesta asigura prestatie autentica si vie tuturor actorilor, profesorilor sarmanti si, in general, da culoare oricarei aparitii pe spatiul public.

Am urmarit atent toate segmentele corporale ale personajului…sincronizare perfecta!

Acum o sa spuneti ca m-am apucat de profiling pe arlechini…a fost un calup de extraversie nediluat, pe care l-am “inhalat” cu mare placere!

Autenticitatea unui comportament este data de intalnirea dintre ceea ce rational sustinem si ceea ce, din punct de vedere pulsional, avem in noi. Cand cele doua planuri sunt suprapuse, comportamentul e sesizat de ceilalti ca fiind “dintr-o bucata”.

Nici ca se putea o metafora comportamentala mai buna pentru Primavara!

Functiuni normale hy+

· A se face vazut, a se expune, a se exhiba. Placerea de a deveni bine vazut.

· A voi sa frapeze, a deveni remarcat. Trebuinta pulsionala de natura vizuala. Trebuinta de a se evidentia in mod artistic, artificial, verbal. Puternica trebuinta de iubire. “Pedalarea pe tematica sexuala”.

· Charmul, activitatea, flirtul, afecte foarte vivace, fine, de tipul: bucuria de a emotiona, dar si de a arata, a enerva.

· Placerea pentru senzatii tari.

· Gustul de a fi sclipitor, de a exagera.

· Autoprezentare directa a propriei persoane.

· Cautarea de senzational, show-man; barfa; jet-set sau aparitii explozive.

· Individualismul (a iesi in afara grupului), lipsa de rusine, impertinenta, degajarea de prost gust.

· Dorinte falice (s+, hy+) a cauta sa se impuna.

· Sindrom falic.

· A se costuma si prezenta in diverse roluri. Nerusinatul.

· Din punct de vedere corporal: burta supta si pieptul inainte.

Sa aveti zile frumoase si insorite!

fotografie realizata de prietenul meu Sergiu Alin Ferdes