identificati tipul informatiilor pe care le acceseaza personajul din film si realizati o corelatie intre cele afirmate verbal si ceea ce limbajul non-verbal aduce suplimentar.
p.s.pentru cine nu poate vedea secventa de film, aveti aici utilitarul necesar:
http://www.apple.com/quicktime/download/
trezorierul nr. 1 este Cristian Sporis, de la Raiffaisen,
trezorierul nr. 2 este Bogdan Mihoc. Acesta are 35 de ani si a intrat în lumea banilor, ca dealer la Alpha Bank în 1995 când era student în ultimul an la Cibernetica la ASE.
Diferenta dintre streategiile decizionale si de relationale ale celor doi inseamna, in bani, 1 milion de lei in plus pentru Raiffeisen. Un calcul poate destul de inexact, dar care arata importanta unor valori si moduri de a actiona.
Voturile voastrea arata asa: 
Mai mult, despre Bogdan Mihoc pe Mediafax a aparut stirea asta :
“Confirmam faptul ca Bogdan Mihoc nu mai lucreaza în cadrul bancii. Începând din data de 3 noiembrie, atributiile lui Bogdan Mihoc sunt preluate de Dorin Alexandru Badea, care a detinut anterior pozitia de director adjunct al trezoreriei UniCredit Tiriac Bank”, a declarat luni pentru MEDIAFAX directorul de comunicare al bancii, Ioana Paun Ivancenco.
Anuntul confirma informatiile publicate de MEDIAFAX. Surse bancare au declarat la acel moment ca Bogdan Mihoc ar putea demisiona din functia de director al trezoreriei UniCredit Tiriac Bank, în urma scandalului privind operatiunile derulate de unele banci în ultimele doua - trei saptamani.”
Corelatiile pe care voi le-ati facut prin voturile exprimate arata ca Mihoc este probabil mai putin inspirat si foloseste mai putin intuitia atunci cand planifica o operatiune, are suportul unui numar mai mic de colaboratori si, probabil, rezista mai putin la stres…
Dovada…trista, de altfel, e ca nu a fost foarte inspirat in operatiunile care l-au dus la demisie…
De ceva timp imi sunt foarte simpatici trezorierii…asa ca-i urmaresc pe unde apar, sa le inteleg mintea. Ca sa fiu mai clar, le consider creierele niste “Mercedesuri” in lumea deciziilor in conditii de penurie informationala. Adica e interesant de stiut cum fac niste campioni ai adaptarii la haos, ca sa facem si noi astia, normalii, o parte din performanta lor.
Asa ca m-am bucurat tare mult pentru faptul ca in octombrie si noiembrie o revista a publicat interviuri cu doi sefi de trezorerie.
Va propun urmatorul experiment: mai jos am extras, sub titlurile “Trezorier 1″ si “Trezorier 2″ declaratii ale celor doi. Declaratiile sunt alese in asa fel incat sa fie puternic saturate cu atitudini din zona extraversiei, agreabilitatii si stilului de achizitie a informatiei (a se vedea detalii pe tema asta in articolul postat aici). Vom urmari doar diferenta de intesitate intre cei doi, pe scalele indicate. Adica, daca voua vi se pare mai agreabil unul din cei doi, il votati in dreapta paginii. Si asa pentru cele 3 scale pe care-i analizam. Precizari privind conceptele folosite aici aveti la sfarsitul prezentului material.
La sfarsit de tot vom compara cifra de afaceri pe care o au departamentele conduse de cei doi. Datele numerice le-am obtinut de aici, reprezentand activul net bilantier de la sfarsitul anului 2007 pentru bancile din Romania. Datele le-am combinat intr-un grafic simplu, asa cum vedeti mai jos, iar datele brute le gasiti in imaginea privind clasamentul BNR.
In evaluarea performantei celor doi, ne vom folosi de o evaluare grosso modo potrivit careia trezoreria “face” o treime din banii unei banci (invit pe cei care stiu mai bine si mai mult sa ma corecteze… 
Dupa ce votati, voi afisa bancile pentru care cei doi lucreaza (se va putea verifica sursa informatiilor online) si vom trage concluzii cu privire la eficienta unui anumit stil decizional.
Deal?
Declaratii si descriere Trezorier 1
-un lucru pretinde de la echipa sa: sa livreze rezultate la nivelul maxim posibil, de preferat este depasirea sumelor propuse
-a terminat mate-fizica
-“cand s-au decis cei de la banca sa ne depuna cartile de munca la Oficiul de carti de munca, nu au inteles ce insemna teller si au crezut ca este traducator. Iar cine era chiaf teller era traducator sef. Deci acolo eram o banca de traducatori” glumeste trezorierul
-Nu a fost o intamplare ca am ajuns in trezorerie, stiam exact unde vreau sa ajung
-Am vizitat sediul bancii din Atena si nimic de acolo nu m-a atras mai mult ca trezoreria. Acolo era toata activitatea si distractia.
-Conduce o echipa de 26 oameni, prefera sa-si selecteze singur oamenii. Cel mai important criteriu este “sa le vad dorinta in ochi, pasiunea si ambitia, apoi sa aiba idee despre piata financiara”.
-Isi cunoaste foarte bine angajatii si stie exact ce a facut echipa sa in ziua respectiva de cum trece pragul biroului
-Ii place foarte mult sa delege
-Un dealer bun trebuie sa aiba curaj sa-si asume riscuri si sa nu-I fie frica sa recunoasca atunci cand face greseli
-Mie imi place tradingul, pentru ca se pot pierde bani mult mai multi acolo. Pierderea face parte din joc
-Sunt momente in care daca nu simti piata in nicio directie, cel mai bine e sa stai pe zero. Cateodata ai nevoie de sansa sa fii pozitionat corect in astfel de situatii
-In ce priveste panica creata printre clienti, trezorierul este optimist: “apetitul pentru risc ii va aduce inapoi”
-Ii place sa glumeasca, iar in zilele mai agitate este degajat si nu lasa sa se vada oboseala.
-Antreprenoriatul ar fi o varianta pentru care ar parasi fotoliul de manager. Am ceva investitii, investes in Bursa si in imobiliare.
Declaratii si descriere Trezorier 2
- absolvent de automatizari si calculatoare
-in timpul interviului, Trezorierul 2 incearca sa-si ascunda graba
-nu poate spune ca a avut o pasiune speciala pentru munca sa de la inceput, mai mult o indemanare
-nu ar lasa fotoliul de manager nici pentru statutul de antreprenor: meseria imi ofera suficiente provocari si satisfactii
-cred ca un manager si un antreprenor se aseamana, diferenta fiind in aceea ca managerul trebuie sa respecte mult mai multe reguli decat antreprenorul. Pe de alta parte, cred ca de multe ori antreprenorii se antreneaza in niste domenii in care nu au cunostinte suficiente.
-Sunt multe reguli care trebuie respectate in treorerie
-Obisnuit sa dea raspunsuri rapid, ca si cum le-ar fi avut pregatite dinainte
-Realizarile se traduc in realizarea bugetului. Se poate aduce profit peste bugetul stabilit, dar bugetele oricum cresc de la an la an, iar ata pune presiune pe inovativitatea angajatilor.
-Trebuie sa fii inventiv cu ce ai- ai piesele de baza si poti sa construiesti cu ele orice
-Am facut tranzactii de 50 milioane de euro si, probabil, peste un an nu ma voi mai feri de una de 100 milioane de euro
-Ne-am gandit ce am fi putut castiga si pierde: am fi castigat faima si ne-am fi intarit renumele, dar costul ar fi fost destul de mare, mai ales ca atunci piata era agitata
-Trezoreria e locul unde nervii si transpiratiile reci pe sira spinarii au densitatea cea mai mare din toata banca
-Limitele exista si si trebuie respectate
-Atmosfera din biroul condus de Trezorierul 2 are susisuri si coborasuri dese. De la veselia data de un produs neobisnuit, un tiket mare nu e decat un pas pana la discutiile in contradictoriu sau certurile, uneori violente, iscate cand lucrurile merg mai prost.
-Recunoaste ca se enerveaza si ridica tonul, dar e o necesitate a muncii
-Aceea a fost una din zilele cu transpiratii reci: intamplarea a durat practic 5 minute, dar au fost cele mai lungi minute din viata sa (trecere de la pierdere de 1,8 milioane la profit de 2 milioane).
Precizari privind conceptele folosite (terminologia apartine inventarului de personalitate NEO-PI-R)
- agreabilitatea este compusa din:incredere in altii, blandete, bunavointa
- extraversia este compusa din: activism, preferinta pentru nou, emotii pozitive, asertivitate
- creativitatea: contine deschidere catre noi moduri de a actiona si a gandi, noi valori; aici integram si intuitia, ca proces care aduce noul in gandire si rezolvarea originala a problemelor
Oricat de mult timp as fi petrecut pentru a cerceta si intelege comportamentul celor de langa mine (nu va mai spun de comportamentul meu :), tot nu ma pot opri in a fi surprins de momentele in care constat antinomii, diferente evidente de a concepe si vedea lumea.
Concret: am impartit o echipa in doua grupe, folosind un test de preferinta emisferica cerebrala, numite apoi “de dreapta” si, respectiv, “de stanga”.
Aceste doua grupe au reactionat diferit la un concept foarte general: acela de poveste (analiza produsului de creatie al celor doua grupe va face, poate, subiectul unei alte discutii aici pe blog).
Cei “de stanga” mi-au spus ca “poveste” pentru ei inseamna obligatoriu ceva cu fir epic (inceput, punct culinant, desfasurare, sfarsit). Adica ceva cu o structura cunoscuta, abordata algoritmic. Termenul ortodox, daca nu ma insel, vine de la cuvintele grecesti ortos= drept si doxa=credinta. Conjunctia acestor doi termeni imi vine de fiecare data in cap atunci cand vine vorba despre preferinta emisferica cerebrala stanga. Luati-o ca pe o simpla conexiune ce o fac intre cuvinte, fara conotatii religioase. Spuneam, asadar, ca cei cu preferinta emisferica stanga sunt mai mult in cautarea unei reguli, a unei modalitati de a explica ceea ce cunosc. Sunt, ca sa ne complicam si mai mult (ce-mi place, iar voi fi acuzat ca folosesc limbaj “de farmacie”!) -gnostici. Considera ca in spatele tuturor faptelor obiective ce le apar in cale, sunt explicatii cauzale si sistemice.
Cei “de dreapta”, dimpotriva, au obiectat la acel exercitiu ca instructajul a prevazut foarte clar cuvantul “poveste”, adica, in acceptiunea lor, ceva lipsit de orice constrangere obiectiva, complet liber de orice algoritm. Au spus ei : “am voie sa spun ce-mi trece prin cap, fara vreo regula sau vreun algoritm.
De mentionat ca cei “de dreapta” au, ca si stil de cunoastere, o modalitate inductiva (trec de la specific la general foarte usor), iar cei “de stanga” au ca stil de cunoastere o modalitate deductiva (se bazeaza in deductiile lor pe elemente de cunoastere anterior achizitionate – traditionalisti).
Centrarea pe continut nu e utila demersului din aceste randuri. Continutul este doar o variabila, o combinatie a unui tipar. Riscul e sa punem accentul pe un denominant (forma exterioara a unui semn in comunicare), fara a intelege ce anume din sistemul axiologic al celui care a emis semnul a facut sa fie ales acel semn.
Episodul povestit mai sus l-am folosit pentru a ilustra si demonstra afirmatia urmatoare: conteaza ce intelege persoana din fata noastra printr-un anumit cuvant (semn), nu ce intelegem noi prin acel cuvant.
Care ar fi utilitatea unei astfel de constatari?
Eu am descoperit pe propria mea piele ca oricat de coerent as lega cuvintele, clientul meu va intelege de fiecare data ceva asemanator cu ceea ce aveam eu de transmis.
As fi incorect daca as spune ca nu ma precipit intr-o prezentare de produs sau serviciu sau ca n-am facut-o niciodata.
Imi aduca aminte cum, entuziasmat de ceea ce poate sa faca un anumit instrument de analiza organizationala, l-am prezentat intr-o organizatie, intr-o dupa-amiaza. Oamenii erau obositi la ora 17 cand am inceput eu sa vorbesc. La scurt timp i-am observat cum se lasau incet pe spatarele scaunelor, aproape alunecand sub birouri. M-am oprit si am intrebat daca totul e in regula si am aflat ca sunt perceput ca fiind de-a dreptul enervant de agitat, obositor. Iar mesajul meu fusese inteles pe alocuri, oricum despuiat de multele date suplimentare introduse de mine.
Mi-am notat sa nu mai uit sa vad in ce tonus se afla al meu client cand incept sa-i vorbesc.
Trecem de la acest nivel al tangibilului, observabilului, la nivelul mult mai subtil al semioticii (Charles Sanders Peirce numeste semiotica disciplina care are ca obiect fenomenele semiozice. În conceptia lui Peirce, semioza este o relatie triadica între semn, obiectul sau si interpretantul sau, astfel încât aceasta relatie nu poate fi redusa la relatii diadice).
Putem spune ca, desi evaluarea comunicarii dintre noi si persoana din fata noastra se face prin intermediul analizatorilor (ochi, urechi, analizatori tactili si olfactivi), toate aceste fluxuri de informatii legate de perceptia propriu-zisa bruiaza analiza noastra asupra persoanei cu care interactionam.
O prima varianta de analiza ar fi sa rupem procesul de colectare a datelor si informatiilor de cel de analiza si incadrare a subiectului analizat intr-un anumit tipar statistic. Mai pe romaneste, ar fi util sa ne comportam ca un inregistrator fidel al cuvintelor si gesturilor pe care le face persoana analizata, sa ne notam corelatii intre cuvinte si gesturile care le insotesc, apoi sa gandim si sa incadram ce am aflat intr-un tipar statistic.
In a doua etapa, putem lucra pe materialul colectat (note luate pe parcursul intalnirii, fotografii sau chiar secvente video, atunci cand sunt disponibile - si legal obtinute .
Aceste doua etape pot fi derulate si simultan, in timpul cat interactionam cu cel analizat.
Dezavantajul la aceasta strategie globala este dificultatea combinarii operatiunilor de analiza-sinteza si, corelat, riscul aparitiei unor erori de interpretare.
Avantajul (de dragul caruia chiar merita sa risti!) il constituie fundamentarea unei strategii de abordare si verificarea ei de la prima interactiune. Asa castigam sansa unei continuari a relatiei si totodata, a durabilitatii relatiei cu clientul, inca de la un prim contact.
Urmariti secventele de film de mai jos (Persoana 1 si Persoana 2, in ordinea secventelor)
pe o grila formata din indicatorii : energie, stabilitate, emotionalitate notati perceptia vostra asupra indivizilor (notele sunt intre 0 si 5 pt fiecare indicator).
Recent Comments