Tuning psihologic pentru tine si organizatia ta

Week-endul asta am fost trimis la cumparaturi (diateza pasiva a verbului indica aici lipsa de chef sau entuziasm in indeplinirea acestei sarcini). Si, ca sa nu ma plictisesc, mi-am ocupat timpul in masina band o anume bautura..

Nu mica mi-a fost surpriza sa constat ca pe suportul pentru pahar, nemtii au pus trimitere la instructiuni de folosire. “Bai, ma leshi…daca si pentru asta-mi trebuie manual..”

Si, in acel moment, mi-am adus aminte ceva: am participat la o negociere in care o doamna, in primele 10 secunde ale negocierii, si-a invitat partenerii sa relationeze relaxati (imi aduc aminte fraza rostita de doamna respectiva: “sa incercam sa fim prieteni”). Pe tot parcursul negocierii am urmarit cum limbajul non-verbal al doamnei era unul cu gesturi concave, largi, insotit de solicitari verbale pentru “imagine de ansamblu”. Atmosfera s-a destins pe parcursul discutiilor, partenerii de negociere ai doamnei fiind contaminati de zambetul ei.

Partea mai ciudata a inceput cand, dupa repetate solicitari de tipul “dati-mi o privire de ansamblu pentru colaborarea noastra”, partenerii de negociere s-au cantonat in cifre, aducand ca punct forte al discutiei pregatirea lor ca si “finantisti”… Wrong point!

Am inceput acest post cu un exemplu in care o abordare foarte tehnica, “pas-cu-pas” poate contraria un profil de tip “emisfera dreapta” -intuitiv ( puternic saturat in logici euristice, tendinte actionale marcate de originalitate si nonformism)  .

La fel, o abordare “dati-mi o privire de ansablu” poate contraria un alt profil de tip “emisfera stanga”- senzorial (saturat in gandire logica, operatii preponderent de tip analiza, abordare traditionalista, pe baza experientei anterioare a problemelor).

Registrele non-verbale ale celor doua tipologii difera in majoritatea cazurilor. Aceste diferente sunt de fapt “cheile” care ne dau de gandit cu privire la profilul unui interlocutor.

La ce bun atatea sofisme despre limbajul non-verbal (devenit un fel de “bau-bau” al vanzatorilor si negociatorilor) daca nu ne ajuta macar una dintre aceste abordari sa ne modificam prestatia profesionala in acord cu partenerul din fata noastra?

Cred ca lucrurile simple sunt greu de facut atunci cand te astepti la o solutie extrem de complicata…

Jean-Noel Kapferer, in lucrarea sa “Caile persuasiunii” afirma ca expunerea la mesaj si, pe cale de consecinta, cresterea sanselor de convingere, se face pe baza de asemanare intre sursa mesajului si receptor… Ceva idei de aici?!

Apropo…celor carora le trece prin cap sa trateze cu neancredere afirmatiile de mai sus, le pot promite exemplificarea cu cifre si nitica statistica…

Pentru Liviu.

De cateva zile incerc sa gandesc, dar constat ca sunt prea implicat in ceea ce se intampla in jurul meu ca sa mai am rabdare sa pun in ordine acele chestii pe care le denumim gaduri.
Doua mesaje primite de la prieteni m-au determinat sa rup un pic fluxul contingentului si sa ma asez sa gandesc, ca sa-mi recapat libertatea.
Mi-am adus aminte de faptul ca, in urma cu ceva timp, veneam de la Ajud, de la un client. Pe marginea drumului am vazut un om care facea autostopul. Mi-am evaluat viteza, am vazut ca din spate mai venea o masina cu viteza la fel de mare ca a mea, si nu am oprit. Pe urma mi-a parut rau.
Am gandit un pic la evenimentul respectiv si am inteles ca interactiunea (sau luare respectivului om in masina) nu s-a produs pentru ca el nu s-a pozitionat fata de mine in asa fel incat sa-mi faciliteze interactiunea: era intr-o vale in care masina lua viteza in mod firesc.
Evenimentul asta mi-l reamintesc de fiecare data cand constat ca cel din fata mea nu ma intelege: ma gandesc cum sa vin in intampinarea lui, sa fac “autostopul” in asa fel incat sa ma poata lua cu el in ganduri. Daca e prea rapid sau prea lent, e vreun loc in care ar fi bine sa –l astept?
Apoi mai e situatia in care sufletul iti pare prins in niste retele cauzale impsibil de conciliat, intre tot felul de programe, angajamente si “deadline-uri”…toate-mi dau dureri de cap. S-a rezolvat suma dilemelor cand am inteles ca pot sa ma dezbrac de haina sociala si sa fumez linistit un trabuc, fara a mai folosi cuvantul TREBUIE in actiunile mele. Costumul cu care ma scufund in social e util, e rezistent. Dar…fac efortul sa nu uit ca, desi e ergonomic si e ca o a doua piele pentru mine, nu e EU.

Identitatea sociala e construita ca un sistem de semnalizare prin intermediul caruia ma inteleg cu ceilalti “scafandri” din social, ca sa ne putem coordona. Si cand nu ne coordonam, ne mai zgariem, de dam flash-uri ca soferii suparati…

Ce-ar insemna sa incep sa gandesc ca si costumul meu?

As descoperi ca sunt intr-adevar nervos, sau ca ca imi e bine legat cu acele cabluri care ma leaga de diversele platforme in care lucrez. As descoperi ca rolul meu e sa stau sub apa si sa insurubez tot felul de chestii pentru ca altii au nevoie de ele. As descoperi ca nu sunt fericit decat sub apa, la intuneric si presiune.

Dar..eu nu sunt costumul meu de scafandru. Doar ma folosesc de el si de functiile lui.
Nimic din toate acestea nu mai exista cand dau jos costumul social.

Imi place apa si imi place sa inot.

Unii mi-au urat toate cele bune de ziua mea Asa ca m-am asezat la calculator, sa le scriu mesaj de multumire. Vorba ceea: mentosana se dizolva in sana (adica sit mens sana in corpore sano)

Am aflat ca niste prieteni m-au gasit cu ajutorul blogului, dupa multi ani, si au pus de-o cafea, acolo in Anglia, dupa reteta lu’ Mos Craciun. Salutari, Lucian, si multumesc de urari!

Acum, ca sa-i fac partasi la bucuria mea, niste poze.

Ala cu fatza-n frisca-s eu, bucuros ca la 34 de ani am din nou fatza intreaga, dupa accidentul care m-a facut pentru o perioada sa arat asa. Nu speriam bre, mi-a trecut!

O sa vedeti cum devin unii puternici daca beau vin alb dupa vin rosu (s-a terminat ala rosu, si am trecut pe alb). Ce sticle slabe fac astia! N-au rezistat in fata puterii psihologiei din mana mea stanga. Shfortza fie cu tine, Luke! Unde mai pui ca nu m-am concentrat prea tare cand am spart sticla:)

Restul e poveste, si se cheama ca e fain cand ai cu cine sa petreci si esti sanatos.

Chiar conteaza cum va considerati: plini de forta, cu lumea la picioare, sau fara putere si loviti de soarta. Prima varianta invinge multe si scoate toate dopurile:) Cheers!

p.s. identificati in fotografia de mai sus patru ciupalaci psihologi si-un analist IC

Sa spunem ca am aflat impreuna un lucru: avem tentinta de a vedea lucrurile intr-o forma coerenta, de a vedea legaturi intre elemente disparate.

Mini-experimentul pe care l-am facut saptamana trecuta (esantionul reprezentativ ar fi fost un pic mai mare, dar..nu mai am rabdare) arata tendinta noastra de a grupa elementele din campul perceptiv. Chiar asa se si numeste procesul: grupare initiala. Acesta aduce grupari vizuale sau auditive care vor forma obiectul prelucrarilor perceptuale ulterioare.

Psihologia gestaltista, sau a formei (gestaltpsychologie) considera configuratia ca unitate de baza a experientei perceptuale.

Proprietatile relationale sunt cele care creeaza forma si nu ansamblul fiecareia din subparti.

Pe exemplul nostru, tendinta a fost sa fie vazute mai degraba linii decat coloane, desi literele le-am aranjat echidistant, pe o grila patrata. Forma “linie” e datorata similaritatii.

In imaginile ce insoteau micul experiment am ilustrt modalitati in care se pot transmite mesaje doar prin folosirea proximitatii sau similaritatii.

Proprietati relationale ce determina o configuratie vizuala:

- proximitatea: elementele apropiate fizic sunt percepute ca o unitate;

- continuitatea: in experimentul de saptamana trecuta, aceasta proprietate relationala a indus vizualizarea preponderenta de “linii”, in detrimentul “coloanelor”

- “forma potrivita”:preferam “spontan” formele simple si regulate, economia

- identitatea miscarii: elementele care se deplaseaza intr-o aceeasi miscare sunt percepute ca unitate (nu-i asa ca un cuplu care danseaza frumos pare o singura fiinta?)

Dar daca am face asta cu valorile si atitudinile unui…client (in loc de cuvantul client puntem scrie orice termen care presupune persuasiunea 1-1)?