Tuning psihologic pentru tine si organizatia ta

Marturisesc din start ca nu-mi place niciunul din personajele publice de care voi vorbi, nici macar dl. Boc. In paranteza fie spus, ca prestatie individuala, nu ca om politic, mi-a placut felul sangvin, elegant in care a contra-atacat in seara de 25.03.2009 in fata unor “analisti”…

Prolegomene (sau introducere la aberatie): orice individ care se doreste a fi numit analist sau specialist intr-un domeniu, ar trebui sa tina cont de urmatoarea lema: credibilitatea sa este invers  proportionala cu aria epistemologica acoperita in analiza.

Altfel spus, pentru acei analisti care nu se incadreaza in aceasta lema: cu cat vorbesti despre mai multe lucruri, cu atat ai mai putina legatura cu adevarul.

 La scena asta de “interpretare” a limbajului nonverbal au asistat mai multi domni care erau prezenti in emisiune, dar pentru faptul ca nu s-au pronuntat, nici nu le mentionam numele pe aici. Vom vedea acum felul in care analistii Bogdan Teodorescu, Victor Ciutacu si Mihai Gadea au reusit sa intreaca specialistii numiti Paul Eckman si Robert Cialdini in interpretarea unei fotografii reprezentand postura unui om.

Ca sa fiu scurt: pentru a nu interpreta aiurea, in afara unui context, postura unui om, e bine sa verifici pe segmente de timp mai mari constanta aparitiei unui anumit comportament. Aceasta este o masura de precautie pe care orice individ normal sau responsabil si-o ia, pentru a ramane racordat la realitatea psihica a celui analizat. Altfel discutam despre mentalismele noastre si ne departam de psihologie- de fapt, ajungem astfel in jurnalism, domnilor “analisti”. Iar daca pe mine nu ma credeti, vorbiti cu un psihiatru… s-ar putea sa aflati ca mai exista si alte masuri de siguranta pentru a elimina arbitrariul si subiectivismul specific ratiunii umane: lucrul in echipa si argumentarea solida.

Despre fotografia asta pe care au aberat atat de gratios si rautacios niste oameni care au pretentia ca apara adevarul (sau cel putin militeaza pentru un cod deontologic al investigatiilor cu scop de cunoastere a lumii inconjuratoare), se poate spune cel mult ca e un prim esantion de comportament.

Cel mai bine era sa aveti secventa video in care s-ar fi putut vedea in ce masura dl. Boc pastreaza pozitia sau doar trece episodic prin ea, ca metoda de relaxare. Si nu mai vorbim aici ca erau in sediul unei televiziuni si, daca voiau, gaseau repede o secventa de film zdrobitoare…

Asa. In final, domnilor analisti, iau in considerare si ipoteza ca n-ati inteles nimic din ce am scris eu aici (oricum e posibil sa ma fi enervat suficient de mult si sa scriu haotic). Am iesit pe strada ca sa pot da un exemplu pe viu de ceea ce se numeste CALIBRARE COMPORTAMENTALA.

Doamna din imaginea alaturata m-a depasit pe trecerea de pietoni din Piata Victoriei in fuga, si am vrut sa stabilesc daca graba ei avea de-a face cu:

- situatia de traversare (reprezentarea mentala a unui oarecare risc legat de masini),

-semaforul (reprezentarea mentala a timpului limitat avut la dispozitie intre doua aprinderi ale culorii verzi)

-constientizarea bugetului de timp limitat pentru a ajunge la o anumita destinatie (doamna se grabea intr-o directie oarecare)

Veti vedea pe parcursul celor trei secvente de film ca doamna traverseaza in fuga, apoi are un mers alert. Muta sacosa si poseta in aceeasi mana (cand dreapta, cand stanga), pentru a-si elibera bratul de care se ajuta pentru a da un ritm alert miscarilor de deplasare - incercati voi sa alergati carand cate un obiect in ambele maini si vorbim pe urma daca reusiti…

In ultima secventa de film apare din nou doamna asteptand culoarea verde, pentru a traversa la fel de rapid ca si in prima secventa video. Constanta comportamentala si concluzia o trageti voi, si pe urma vedem cum e cu logica celor trei “analisti”.

 
—–

——-

In seara asta am venit acasa hotarat sa scriu pe blog. Pe urma mi s-a facut foame…

Asa ca mi-am adus aminte de o provocare mai veche a prietenului meu Senol si am deschis frigiderul “la plesneala” sa vad ce pot face de mancare.

In afara de vinul chianti cumparat pentru o bucata de branza albastra la care ma gandeam de mult…mai aveam nuci (?!), salata, ulei de masline si niste lamaie

Asa ca  ”reteta” e cea din imaginile pe care le vedeti. Miroase bine, are un gust racoritor si e foarte usoara…

Chestia mustacioasa si neagra care fura pastrama de peste din salata mea se cheama motan. Nu se mananca, rolul lui e doar decorativ- miorlaie.

A! Da..am pus si pastrama de peste in salata, ca altfel n-o fura asta.

Introducere: acum cateva zile am prelucrat datele colectate de la o echipa mai multe ore la rand, facand doar statistica. Spre sfarsitul zilei imi programasem o intalnire, in care urma sa achit avansul pentru un curs.

Am lucrat oarecum stresat, nefiind prea bun la respectarea termenelor limita, dar m-am incadrat in timpul stabilit. In mare graba am plecat din casa si m-am indreptat spre locul unde trebuia sa achit acel avans.

Nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca nici cu un GPS pe bordul masinii nu eram in stare sa nimeresc strada, fiind complet incapabil sa ma orientez la volan. Am coborat si, cu chiu, cu vai, am rezolvat partea cu orientarea si intalnirea.

Pe drum spre casa am vrut sa inteleg ce mi se intampase si mi-am adus aminte asta:” emisfera dreapta se ocupa de gandirea video-spatiala, se refera la analogii, scheme si structuri, pe cand emisfera stanga e saturata in logici algoritmice, are grija de detalii si nu de ansamblu”.

O zi intreaga lucrasem doar cifre si creierul meu era comutat pe un mod in care ma simteam tare ciudat, incapabil sa ma adaptez la o schimbare de mediu rapida.

Intriga:

In casa unei prietene am auzit-o pe fetita acesteia discutand panicata despre pasapoartele biometrice si “cifra fiarei”. M-a iritat instantaneu informatia. Am rugat copilul sa-mi povesteasca despre asta mai mult si am aflat ca o profesoara le povestise despre asta si le inoculase teama pentru viata lor. M-am revoltat si am simtit instantaneu nedreptatea impunerii unui cliseu mental peste ceea ce ar trebui sa fie libertatea de a aprecia realitatea.

Hai sa gandim fiecare cu creierul altuia…daca se poate, cat mai diferit cu putinta fata de noi!

Am descris episodul cu incapacitatea de orientare pentru doua motive:

1. chiar si noi putem aborda uneori realitate printr-o prisma inedita, care sa ne surprinda. De regula aceste ruperi sau intreruperi de tipar perceptiv sunt bulversante sau de-a dreptul creative, in cazul fericit (out of the box…). Priviti filmul de mai jos si veti intelege ca mecanismul e vechi: creierul supra-solicitat cu informatie (in cazul sepiei, ea foloseste tiparul hipnotic al dungilor pentru a-si incetini prada) se blocheaza. Blocarea poate surveni fie de la un volum de date mai mare decat putem noi procesa (conduci masina, vorbesti la telefon, asculti si radioul= pericol de reflexe incetinite), fie de la o emotie care suspenda pentru moment activitatea cortexului. Sa nu uitam rolul sistemului limbic de releu emotional al cailor ce duc la cortex, acesta putand opri selectiv informatiile vulnerante in drumul lor spre cortex.

2. al doilea motiv pentru care am inceput acest post cu detalii referitoare la functionarea aparent deficitara a creierului meu- functia de orientare spatiala- e pentru a invita pe cei care au senzatia ca detin adevarul despre realitate sa inteleaga cam cate realitati exista si cam cat de diferite sunt ele in creierele celor care receptioneaza un mesaj.

Starea de teama si de constientizare a disolutiei starii de securitate, a starii de fapt cu care creierul nostru se obisnuieste (stiti replica aceea din reclama la cafea :”ce, ai schimbat cafeaua?”) poate fi un bun inductor de bulversare si incapacitate de a lua decizii.

Sa nu uitam ca instantele (daca o fi corect termenul) coordonate de sistemul limbic sunt non-verbale si reactive prin excelenta, fiind derivate din mostenirea noastra animala. Activati-le si vom avea anomie morala, sociala..de toate.

Personalitatea poate fi vazuta ca o instanta hipercomplexa a realitatii psihice, cu rol antientropic, de organizare si adaptare la haos. Atunci cand trollii din subconstient vorbesc mai mult decat ratiunea, isteria si angoasa sunt deja langa noi.

Am fost uimit cat de repede am selectat din mediul inconjurator imaginea alaturata..nu ca as fi un sofer prea atent la trafic (de regula ma uit dupa oameni ;), dar peisajul mi-a atras atentia prin ceva care rezona mult prea bine cu ceea ce era mult in mintea mea: discutii despre cifrele cu pricina si stare emotionala asociata ( a se vedea episodul anterior, in care fetita mi-a povestit discutia “academica” de la scoala..)

In loc de morala: cred ca ne-ar prinde bine la toti sa gandim in continuare cu mintea noastra, cu valorile noastre si sa ne vedem de o agenda de prioritati autentica, nu una inventata de vreo “sepie” sociala…

Dragelor,

Va doresc sa fiti fericite si sa ne bucurati si noua sufletele (astia de langa voi), la fel de mult cum ati facut-o si pana acum.

Sa fiti iubite si respectate, sa va bucurati de o primavara frumoasa si implinitoare!