M-a certat Oana ca nu mai scriu aici. Am descoperit o noua stiinta- statistica. Deschide atat de multe posibilitati pentru intelegerea muncii mele, incat in momentul asta am tendinta de a colecta date si a le corela, sa vad ce “iese”. Asta ca si scuza pentru ca gandurile mele apar acum mai rar in blog, avand nevoie de fundamentare statistica :)

La recomandare unei prietene, am comandat online cartea lui Jung- Amintiri, vise, reflectii. Pe de o parte am facut asta pentru ca-mi place Jung, pe de alta parte pentru ca prietenei mele voiam sa-i cunosc felul de a gandi.

M-a surprins felul in care m-a privit cand i-am mentionat numele psihologului si mi-am dat seama ca nu e un autor indiferent pentru ea.

Marturisesc ca am primit cartea vineri si, desi nu am prea des sa citesc de la cap la coada o carte (de regula imi aleg capitolele care pot raspunde repede la ceea ce caut), am parcurs deja jumatate din carte pana la ora asta.

Am sa transcriu aici un pasaj dintre multele care mi-au placut:

“La inceput am aplicat hipnoza si in cabinetul meu particular, dar am renuntat foarte curand la ea, deoarece astfel nu faci decat sa bajbai prin intuneric. Nu stii niciodata cat timp dureaza un progres sau o vindecare, iar eu am refuzat intotdeauna sa actionez in incertitudine. Imi placea la fel de putin sa fiu eu cel care decide ce ar trebui sa faca pacientul. Eram mult mai interesat sa aflu chiar de la pacient in ce directie se va dezvolta acesta in mod natural. In acest scop aveam nevoie de analiza atenta a viselor si a altor manifestari ale inconstientului.”

Partea pe care am vrut sa o subliniez este non-directivitatea si credinta in faptul ca tendinta la auto-actualizare a clientului sunt parghiile suficiente spre (re)instalarea linistii interioare a acestuia.