Pentru Liviu.

De cateva zile incerc sa gandesc, dar constat ca sunt prea implicat in ceea ce se intampla in jurul meu ca sa mai am rabdare sa pun in ordine acele chestii pe care le denumim gaduri.
Doua mesaje primite de la prieteni m-au determinat sa rup un pic fluxul contingentului si sa ma asez sa gandesc, ca sa-mi recapat libertatea.
Mi-am adus aminte de faptul ca, in urma cu ceva timp, veneam de la Ajud, de la un client. Pe marginea drumului am vazut un om care facea autostopul. Mi-am evaluat viteza, am vazut ca din spate mai venea o masina cu viteza la fel de mare ca a mea, si nu am oprit. Pe urma mi-a parut rau.
Am gandit un pic la evenimentul respectiv si am inteles ca interactiunea (sau luare respectivului om in masina) nu s-a produs pentru ca el nu s-a pozitionat fata de mine in asa fel incat sa-mi faciliteze interactiunea: era intr-o vale in care masina lua viteza in mod firesc.
Evenimentul asta mi-l reamintesc de fiecare data cand constat ca cel din fata mea nu ma intelege: ma gandesc cum sa vin in intampinarea lui, sa fac “autostopul” in asa fel incat sa ma poata lua cu el in ganduri. Daca e prea rapid sau prea lent, e vreun loc in care ar fi bine sa –l astept?
Apoi mai e situatia in care sufletul iti pare prins in niste retele cauzale impsibil de conciliat, intre tot felul de programe, angajamente si “deadline-uri”…toate-mi dau dureri de cap. S-a rezolvat suma dilemelor cand am inteles ca pot sa ma dezbrac de haina sociala si sa fumez linistit un trabuc, fara a mai folosi cuvantul TREBUIE in actiunile mele. Costumul cu care ma scufund in social e util, e rezistent. Dar…fac efortul sa nu uit ca, desi e ergonomic si e ca o a doua piele pentru mine, nu e EU.

Identitatea sociala e construita ca un sistem de semnalizare prin intermediul caruia ma inteleg cu ceilalti “scafandri” din social, ca sa ne putem coordona. Si cand nu ne coordonam, ne mai zgariem, de dam flash-uri ca soferii suparati…

Ce-ar insemna sa incep sa gandesc ca si costumul meu?

As descoperi ca sunt intr-adevar nervos, sau ca ca imi e bine legat cu acele cabluri care ma leaga de diversele platforme in care lucrez. As descoperi ca rolul meu e sa stau sub apa si sa insurubez tot felul de chestii pentru ca altii au nevoie de ele. As descoperi ca nu sunt fericit decat sub apa, la intuneric si presiune.

Dar..eu nu sunt costumul meu de scafandru. Doar ma folosesc de el si de functiile lui.
Nimic din toate acestea nu mai exista cand dau jos costumul social.

Imi place apa si imi place sa inot.