Marturisesc din start ca nu-mi place niciunul din personajele publice de care voi vorbi, nici macar dl. Boc. In paranteza fie spus, ca prestatie individuala, nu ca om politic, mi-a placut felul sangvin, elegant in care a contra-atacat in seara de 25.03.2009 in fata unor “analisti”…

Prolegomene (sau introducere la aberatie): orice individ care se doreste a fi numit analist sau specialist intr-un domeniu, ar trebui sa tina cont de urmatoarea lema: credibilitatea sa este invers  proportionala cu aria epistemologica acoperita in analiza.

Altfel spus, pentru acei analisti care nu se incadreaza in aceasta lema: cu cat vorbesti despre mai multe lucruri, cu atat ai mai putina legatura cu adevarul.

 La scena asta de “interpretare” a limbajului nonverbal au asistat mai multi domni care erau prezenti in emisiune, dar pentru faptul ca nu s-au pronuntat, nici nu le mentionam numele pe aici. Vom vedea acum felul in care analistii Bogdan Teodorescu, Victor Ciutacu si Mihai Gadea au reusit sa intreaca specialistii numiti Paul Eckman si Robert Cialdini in interpretarea unei fotografii reprezentand postura unui om.

Ca sa fiu scurt: pentru a nu interpreta aiurea, in afara unui context, postura unui om, e bine sa verifici pe segmente de timp mai mari constanta aparitiei unui anumit comportament. Aceasta este o masura de precautie pe care orice individ normal sau responsabil si-o ia, pentru a ramane racordat la realitatea psihica a celui analizat. Altfel discutam despre mentalismele noastre si ne departam de psihologie- de fapt, ajungem astfel in jurnalism, domnilor “analisti”. Iar daca pe mine nu ma credeti, vorbiti cu un psihiatru… ;) s-ar putea sa aflati ca mai exista si alte masuri de siguranta pentru a elimina arbitrariul si subiectivismul specific ratiunii umane: lucrul in echipa si argumentarea solida.

Despre fotografia asta pe care au aberat atat de gratios si rautacios niste oameni care au pretentia ca apara adevarul (sau cel putin militeaza pentru un cod deontologic al investigatiilor cu scop de cunoastere a lumii inconjuratoare), se poate spune cel mult ca e un prim esantion de comportament.

Cel mai bine era sa aveti secventa video in care s-ar fi putut vedea in ce masura dl. Boc pastreaza pozitia sau doar trece episodic prin ea, ca metoda de relaxare. Si nu mai vorbim aici ca erau in sediul unei televiziuni si, daca voiau, gaseau repede o secventa de film zdrobitoare…

Asa. In final, domnilor analisti, iau in considerare si ipoteza ca n-ati inteles nimic din ce am scris eu aici (oricum e posibil sa ma fi enervat suficient de mult si sa scriu haotic). Am iesit pe strada ca sa pot da un exemplu pe viu de ceea ce se numeste CALIBRARE COMPORTAMENTALA.

Doamna din imaginea alaturata m-a depasit pe trecerea de pietoni din Piata Victoriei in fuga, si am vrut sa stabilesc daca graba ei avea de-a face cu:

- situatia de traversare (reprezentarea mentala a unui oarecare risc legat de masini),

-semaforul (reprezentarea mentala a timpului limitat avut la dispozitie intre doua aprinderi ale culorii verzi)

-constientizarea bugetului de timp limitat pentru a ajunge la o anumita destinatie (doamna se grabea intr-o directie oarecare)

Veti vedea pe parcursul celor trei secvente de film ca doamna traverseaza in fuga, apoi are un mers alert. Muta sacosa si poseta in aceeasi mana (cand dreapta, cand stanga), pentru a-si elibera bratul de care se ajuta pentru a da un ritm alert miscarilor de deplasare - incercati voi sa alergati carand cate un obiect in ambele maini si vorbim pe urma daca reusiti…

In ultima secventa de film apare din nou doamna asteptand culoarea verde, pentru a traversa la fel de rapid ca si in prima secventa video. Constanta comportamentala si concluzia o trageti voi, si pe urma vedem cum e cu logica celor trei “analisti”.

 
—–

——-