Tuning psihologic pentru tine si organizatia ta

” Atitudinea semnifica o asteptare, iar asteptarea actioneaza intotdeauna selectiv si orientativ. Un continut puternic accentuat, situat in orizontul constiintei, alcatuieste (uneori impreuna cu alte continuturi) o anume constelatie, echivalenta cu o anumita atitudine. Un astfel de continut favorizeaza perceptia si aperceptia asemanatorului si inhiba perceptia si aperceptia neasemanatorului. El isi produce astfel atitudinea care-i corespunde. Acest fenomen automat este o cauza esentiala a unilateralitatii orientarii constiente”- C. G. Jung- Tipuri psihologice, pag.437.

Mi-am pus problema daca atitudinile specifice diferitelor profile de personalitate ar putea explica interesul/ dezinteresul nostru pentru oamenii de langa noi sau, chiar mai exact, placerea/ neplacerea de a lucra alaturi de anumiti colegi in organizatie.

Jung afirma: “in practica se pot distinge anumite tipuri de atitudine, in masura in care se pot distinge si anumite functii psihice. De regula, daca o functie ajunge sa predomine, atunci apare si o atitudine tipica.”

Mai pe scurt, am investigat un departament compus din trei lucratori, cu ajutorul unui test de personalitate etalonat la nivelul Romaniei. Cei trei lucratori au fost identificati in schema de mai jos prin literele X, Y, si Z, iar relatiile dintre ei au fost verificate atat prin compararea dimensiunilor de personalitate, cat si prin

interviuri directe. Scopul cercetarii a fost investigarea climatului de lucru si verificarea impactului pe care un bias perceptiv il poate avea asupra acestui climat.

M-au interesat in special dimensiunile personalitatii care acopera gandirea divergenta (Openess) si stilurile de relationare (Agreabilitate). Gandirea divergenta desemneaza numarul de raspunsuri originale primite la o problema formulata. In paradigma de investigare folosita de mine, gandirea divergenta acopera ariile: deschidere la fantezie, simt estetic, sentimente, inovatie, idei si valori (scorurile 1-6 in diagrama din dreapta).

Din analizele desfasurate a reiesit ca lucratorul Z este caracterizat de o energie mare in relationare (extraversie), cu toleranta redusa la rutina si sarcini redundante (Openess mare). Ceilalti doi lucratori (X si Y) au o gandire divergenta moderata (Openess mediu si sub-mediu), tolerand cu greu “atacurile” creative ale colegului Z. De fapt, energia acestuia este suficient de mare incat sa-i ramana dupa o zi de munca “normala” pentru a provoca mental cate unul din colegi- manopera perceputa de acestia ca agresivitate verbala (extraversia acestora din urma este redusa sau medie).

Pe dimensiunea rolurilor de echipa,avem:

- BLUE: analiza date, centrare pe structura si respectarea termenelor

- RED: relatii intra si intergrupale, armonizarea relatiilor

- GREEN: viziune, posibilitati, inovatie si strategie.

Analiza de tip leadership focus arata cantonarea lucratorilor X si Y in special in zona operationala- implementare, in timp ce lucratorul Z este capacitat de centrarea gandirii sale pe posibilitatea de transformare si pe viziune (analiza in graficul de mai jos).

La toate acestea se adauga ca fond emotional un dezechilibru la colegii X si Y (rezistenta la stres redusa), in timp ce lucratorul Z are o mare toleranta la stres (Nevrotism sub medie).

Linia rosie punctata din diagrama arata concentrare mare de potential conflictogen in jurul lucratorului Z.

Jung: “exista acum multi oameni care isi bazeaza habitusul reactiei pe irationalitate, si anume fie pe senzatie, fie pe intuitie, dar nu pe amandoua deodata. Senzatia este fata de intuitie la fel de antagonica precum gandirea fata de simtire. Daca vreau sa constat cu ochii si urechile mele ceea ce se intampla intr-adevar, pot face orice in afara de a ma lasa concomitent in voia visarii vagi si a fantazarii prin toate ungherele, ceea ce intuitivul tocmai trebuie sa faca pentru a conferi inconstientului sau libertatea necesara.”

Dupa cum se stie, omul nu poate fi totul deodata si nici pe de-a-ntregul desavarsit. El dezvolta intotdeauna doar anumite calitati, iar pe altele le lasa se se atrofieze. La completitudine nu se ajunge niciodata. Ce se intampla acum cu acele functii pe care nu le foloseste zilnic sau nu le dezvolta prin exercitiu? Ele raman intr-o stare mai mult sau mai putin infantila, adesea doar semiconstienta sau ocazional total inconstienta, si constituie astfel pentru fiecare tip o inferioritate caracteristica, parte integranta a intregului tablou caracterial.

De exemplu, predilectia unilaterala pentru logica in decizie este intotdeauna insotita de de inferioritate afectiva (dezvoltare redusa a empatiei si agreabilitatii), iar senzatia diferentiata vexeaza capacitatea intuitiva si invers.

p.s. sa nu uit: n-am mai facut dedicatii de mult pt. cel care a declarat ca 99% dintre romani sunt manelisti..I s-or fi terminat CD-urile cu “muzica”?

“Cunoasterea stiintifica utilizeaza termenul de inconstient, admitandu-si astfel ignoranta in ceea ce-l priveste, caci n-are cum sa stie ceva despre substanta psihicului, dat fiind ca nu se poate ajunge la cunoastere decat tocmai prin intermediul acestui psihic. (…) Psihicul nostru este configurat in acord cu structura universului si ceea ce se intampla in mare are loc si in dimensiunea cea mai mica si mai subiectiva a sufletului”.

Carl Gustav Jung- Amintiri, vise reflectii

M-a certat Oana ca nu mai scriu aici. Am descoperit o noua stiinta- statistica. Deschide atat de multe posibilitati pentru intelegerea muncii mele, incat in momentul asta am tendinta de a colecta date si a le corela, sa vad ce “iese”. Asta ca si scuza pentru ca gandurile mele apar acum mai rar in blog, avand nevoie de fundamentare statistica

La recomandare unei prietene, am comandat online cartea lui Jung- Amintiri, vise, reflectii. Pe de o parte am facut asta pentru ca-mi place Jung, pe de alta parte pentru ca prietenei mele voiam sa-i cunosc felul de a gandi.

M-a surprins felul in care m-a privit cand i-am mentionat numele psihologului si mi-am dat seama ca nu e un autor indiferent pentru ea.

Marturisesc ca am primit cartea vineri si, desi nu am prea des sa citesc de la cap la coada o carte (de regula imi aleg capitolele care pot raspunde repede la ceea ce caut), am parcurs deja jumatate din carte pana la ora asta.

Am sa transcriu aici un pasaj dintre multele care mi-au placut:

“La inceput am aplicat hipnoza si in cabinetul meu particular, dar am renuntat foarte curand la ea, deoarece astfel nu faci decat sa bajbai prin intuneric. Nu stii niciodata cat timp dureaza un progres sau o vindecare, iar eu am refuzat intotdeauna sa actionez in incertitudine. Imi placea la fel de putin sa fiu eu cel care decide ce ar trebui sa faca pacientul. Eram mult mai interesat sa aflu chiar de la pacient in ce directie se va dezvolta acesta in mod natural. In acest scop aveam nevoie de analiza atenta a viselor si a altor manifestari ale inconstientului.”

Partea pe care am vrut sa o subliniez este non-directivitatea si credinta in faptul ca tendinta la auto-actualizare a clientului sunt parghiile suficiente spre (re)instalarea linistii interioare a acestuia.