Acteon, vanatorul modern | Psihologie servicii
19 Mar

Acteon, vanatorul modern

Alergam printre idei, oameni si scopuri..din cand in cand ne oprim si constatam ca ne-am ratacit. Suntem atunci invadati de un sentiment penibil al incongruentei, al incapacitatii de a ne explica si intelege pe deplin fiinta. S-a schimbat ceva in jur, ceva nu mai e ca de obicei..dar ce?
Adaptarea la mediu se produce prin strategii personale de combinare a resurselor, informatiilor si actiunilor. Atunci cand aceste strategii nu mai asigura randamentul obisnuit, atunci cand strategiile “ca de obicei” nu mai sunt la zi cu schimbarile din mediu, incepem sa simtim neadecvarea si efortul suplimentar pe care-l facem pentru a depasi provocarile la care mediul ne supune.
Astfel, conditia de baza pentru a trece la o noua treapta de intelegere se pare ca e tocmai decredibilizarea vechilor scheme de explicare a realitatii.
Pentru a schimba ceva si a experimenta noi explicatii, avem nevoie sa legam acel ceva nou nu de mintea rationala, ci de emotiile noastre. Asta pentru ca mintea rationala poate exclude, poate nega sau pur si simplu ignora argumente. In schimb, afectivitatea nu poate ignora teama, sau asa-numita “anxietate de supravietuire”. Aceasta anxietate ar consta din sentimentul ca daca nu ne schimbam cumva, vom esua in atingerea scopurilor sau nevoilor personale.
Pentru a ajunge sa simtim acest tip de anxietate, informatia potrivit careia vechile scheme de adaptare nu mai sunt atat de functionale trebuie acceptata. Adica informatia asta trebuie considerata valida si relevanta. Ei bine, impotriva acestei acceptari lupta o alta forta din interiorul nostru..o forta care tinde sa ne pastreze identitatea neschimbata, intr-un oarecare echilibru. Intrebari de genul “Si daca accept asta, voi mai fi la fel? Voi mai fi eu daca accept ca experienta mea de pana acum poate fi vazuta si altfel?” A doua forta, care tinde a tine sistemul neschimbat e anxietatea de invatare.
Kurt Lewin e cel care a definit procesul de schimbare a unui sistem prin modificarea campului de forte care-l mentin in echilibru. Sunt forte care imping spre schimbarea starii interne a sistemului, dar sunt si forte care actioneaza pentru contrabalansarea celor dintai. Psihosociologul american afirma ca e inutil sa actionezi cu o noua forta spre schimbare, ca imediat va aparea o forta corelata, pentru mentinerea starii de echilibru. Astfel, Lewin introduce triada de transformari “dezghetare-modificare-inghetare”cu privire la echilibrul unui sistem si modificarea acestuia.
Revenind la al nostru Acteon ratacit care se afla in curs de “dezghetare”, ne reamintim ca el experimenteaza un complex de stari contrarii, cu puternice conotatii emotionale. O parte din el simte deja ca ceea ce stie si face nu mai e de ajuns pentru a pastra randamentul stiut. O alta parte se opune ca prima forta (cea de restructurare, de modificare) sa ia amploare, tocmai cu o teama privitoare la pierderea identitatii.
In aceasta etapa cadrul terapeutic isi produce magia, prin oferirea unui mediu cald si primitor, in care clientul poate face primii pasi prin noile naratiuni de identitate pe care si le creeaza. Carl Rogers vorbeste despre necesitatea unor conditii terapeutice pentru ca schimbarea si readaptarea clientului sa se poata intampla: acceptarea pozitiva neconditionata a clientului, empatia terapeutului, prezenta in dialog.

Imposibilitatea clientului de  a gasi sau crea un cadru in jurul lui in care sa experientieze securitatea psihologica duce la anularea logica a informatiilor care tind sa contrazica schemele de adaptare vechi.
Asa cum Acteon din legenda a fost transformat intr-o fiara de zeita Artemis si a sfarsit vanat de camarazii sai, riscul e ca neacceptat, clientul sa se desctructureze in cadrul haotic din jurul sau. Sau…sa se intample magia creativitatii si sa prinda aripi si energie in noul mediu.
In definitiv, mersul biped al adultilor este o suita de stari echilibrate si dezechilibre..uitam de teama primilor pasi, cand dezechilirul dintre doi pasi ne facea sa ne tinem de persoanele sau obiectele din jur…La un nivel mai elaborat, schimbarea mediului inconjurator face necesara reinventarea mersului nostru prin acest mediu si reexperimentarea temerilor primilor ani.
Identificarea informatiilor care sa ajute schimbarea, spune Kurt Lewin, se face pe doua cai: asumarea unor roluri prin imitatie sau scanarea prin incercare si eroare.
Imitarea unui rol existent in jurul celui care experientiaza anxietatea de supravietuire (nevoia de a se adapta) poate face ca un nou script sa fie implementat ca atare, de-a gata.
Daca nu e disponibil un rol-model, scanarea mediului si alternarea intre incercare-eroare sunt optiuni. Persoana incepe dialoguri de cautare a solutiilor, calatoreste, citeste sau apeleaza la training sau consultanta. Sau chiar apeleaza la terapie.
Vom intelege ca apelarea la consultanta e o solutie deghizata pentru rol-model…sunt generate din nou categorii cognitive si solutii straine sistemului personalitatii celui care isi doreste adaptarea.
“Inghetul” ca proces de stabilizare a noilor scheme inseamna asezarea noii identitati pe baze orecum congruente cu personalitatea clientului. Pentru ca acest proces sa fie natural, strategia de copiere a rolurilor ar trebui evitata. “Anticorpii” sistemului pe care-l reprezinta personalitatea celui in schimbare vor elimina repede corpii straini si vom avea schimbare mai mult cu numele , nu in esenta. Adica, in scurt timp, e garantata o noua criza…din nou dezghet..din nou cautare
Functionala si naturala este reasezarea naratiunilor de identitate prin intermediul strategiilor de scanare a mediului, experimentarea prin incercare si eroare. De-aici incepe creativitatea, redescoperirea si orientarea noastra continua.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com