Antivenin | Psihologie servicii
20 Jun

Antivenin

bees-2..vara, cam pe vremea asta, incepeam sa ma gandesc la vacanta. Stiam ca o sa ies din oras, ca o sa merg la bunica-mea. Si-apoi urmau toate cate distractiile cunoscute: mersul la stana, lucrul la stupii de albine, joaca cu verii mei.

Era o regula clara: pana nu te piscau vreo doua-trei albine, se chema ca n-ai stat la bunica. Prima “administrare” de venin se facea cand umblam neatent prin vreun stup si, toropit de caldura, puneam mana pe o albina mai nervoasa. Sau te fugarea vreuna prin ograda, enervata de faptul ca stupul ei era deschis si nu putea sa se razbune pe stuparul bine protejat care-i strica o zi de munca. Te umflai si era un eveniment care se petrecea frecvent, semn ca inca nu ti-ai terminat ucenicia. Deja la a treia intepatura corpul nu mai raspundea la fel la venin: durea cam la fel, dar reactia era suportabila si umflatura trecea mai repede.

Asa se facea ca dupa o vara intreaga la bunica, toleram bine veninul de albina, iar lucrul la stupi se facea usor, cu satisfactia extractiei aurului lichid.

Dar nu neaparat despre stupi si albine vreau sa va povestesc, ci despre alt tip de venin si alt tip de antivenin: fricile noastre si un mod paradoxal de a le trata -prescrierea chiar a acelor lucruri sau contexte de care ne este frica.

“Experienta angoasei face parte din natura noastra. Nu exista ,,angoasa” la modul general, ci fiecare din noi traieste propriile sale variante de teama. Din acest motiv angoasa are intotdeauna un profil personal, indiferent de aspectele comune ale trairii de angoasa in sine.

Acceptarea si stapanirea angoasei inseamna un pas inalt in dezvoltare, ea ne duce cu un pas mai aproape de maturitate. Dimpotriva, evitarea ei si a confruntarii cu ea ne fac sa stagnam, ne inhiba dezvoltarea ulterioara. Ne face sa ramanem infantili acolo unde nu invingem bariera angoasei.” (Formele fundamentale ale angoasei – Fritz Riemann)

De fiecare data cand parasim caile batute, familiare si luam pieptis drumul neexplorat, apare angoasa. Pentru ca pasul facut sa reuseasca, avem nevoie sa stapanim angoasa corelata lui.

Structura profunda a fiintei noastre psihice e construita pe cativa piloni. Unul din acestia e frica, pilon ce-si va alege de fiecare data obiecte noi la exterior. Face parte din fiinta noastra sa confundam lumea interna cu lumea externa, intr-o proiectie de genul: “nu eu sunt timid, tu te uiti urat”.

Trairea angoasei o atasam de regula unor obiecte externe, in esenta inofensive. Atasarea aceasta de obiecte externe are un mare avantaj: ne creeaza iluzia si modalitatea de a “scapa” de angoasa, evitand, indepartandu-ne de obiectul pe care am casunat.

Lucrul cu fricile, cu angoasele noastre nu inseamna nicidecum intoarcerea spatelui si evitarea, ci asumarea durerii si disconfortului posibile la contactul cu acestea.

Premiul pentru care as face asa ceva?

Maturitatea si creativitatea, si-i deajuns.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com