bogdan | Psihologie servicii | Page 12
25 Dec

Energizer

cafea_cu_rodie4Anul asta Mos Craciun mi-a zis ca se descurca in seara de Ajun fara cafea. N-a mai fost asa obosit, i-a crescut productivitatea si elfii au lucrat repede 😛

Asa ca i-am dat azi-dimineata o cafea speciala, sa-i fie ziua frumoasa si sa se refaca repede: espresso, rodie, lime, miere de albine si un varf de scortisoara.cafea_cu_rodie

O sa-i ajunga energia cat sa dea o tura cu sania motorul pana-n Islanda si-napoi 🙂

Craciun fericit!cafea_cu_rodie2cafea_cu_rodie3

09 Dec

Reverberatii inconstiente

“In the products of the unconscious we discover mandala symbols, that is, circular and quaternity figures which express wholeness, and whenever we wish to express wholeness, we employ just such figures. ”
Carl Gustav Jung -Memories, Dreams and Reflections
Intr-una din sedintele de psihoterapie, unul dintre clientii mei a vizualizat pentru a se linisti o camera goala, in care se afla el. In jurul sau a aparut un cerc “rece si luminos spre mine, cu flacari galbene spre exterior. Nimic din exterior nu se poate apropia sa-mi faca rau. Sunt linistit in interiorul cercului, toata teama dispare”.
Aceasta imagine a insotit multe din treptele urcate de al meu client spre reconstruirea unei imagini de sine fragmentate si incomplete. Fiecare pas a fost dureros, marcat de atacuri de panica. Aceste ruperi brutale de ritm, puternic saturate in senzatia terifianta a prezentei mortii, au fost aproape de fiecare data insotite si depasite cu o imagine a unui cerc-mandala care ocrotea si inconjura fiinta celui care suferea atacul de panica.
Cautand sa inteleg cu ce lucram, am regasit la psihanalistul Dem Zamfirescu (Filosofia inconstientului) o relatare despre perioada pre-psihotica a lui Eminescu. Inainte sa cada in boala mintala, in perioada 1880-1883, Eminescu desena foarte des in ale sale caiete ansabluri geometrice circulare.
Dem Zamfirescu sesizeaza in aceste desene ale lui Eminescu tentativele poetului de a-si recapata un echilibru al mintii. Ajuns pe pragul dintre sanatate psihica si boala mintala, intregul suflet al poetului a facut o ultima incercare de a ramane sanatos. Fotografia alaturata ilustreaza un astfel de desen din manuscrisul eminescian 2260, pagina 76. Ca n-a reusit sa se smulga din apele negre ale nebuniei, o stim: in iunie 1889 Eminescu se stinge in sanatoriul doctorului Sutu.
Expresie grafica a intregului Sine, mandala-cerc este intuita de indivizi atunci cand in profunzimile psihicului lor apar cutremure. Vazuta ca ansamblu circular de elemante grafice, mandala Sinelui pare sa aduca din subteran solutii vechi la dezechilibre experientiate intr-o lume moderna.
Simtit ca o urma nostalgica a unui intreg pierdut, cercul–mandala aduce in viziunile celor aflati intr-o experienta de margine o vaga anticipare a echilibrului. Simbolul circular reverbereaza prin straturi groase de uitare, in incercarea de a indeparta pericolul imbolnavirii.

In preajma continuturilor inconstiente constatam adesea prezenta si stranietatea unor imagini sau reactii cu continuturi criptate. Apropierea acestora ne transmite doar aroma unui teritoriu tabu, inaccesibil ratiunii.
Mai mult, pare ca baza personalitatii contine nuclee a caror exprimare se face indirect, cu mijloacele aflate la dispozitia individului care-si observa psihicul. Imagini vechi, intr-o derulare halucinanta ne invadeaza si asistam la defilarea unor continuturi simbolice, venite din registre temporale vechi ale psihicului nostru.

“este colosal de important din punct de vedere terapeutic (…)a i se achita inconstientului acel tribut care garanteaza mai mult sau mai putin cooperarea acestuia. Dupa cum se stie, inconstientul nu se poate “rezolva”, ca sa zicem asa, o data pentru totdeauna. Ba este chiar una dintre sarcinile cele mai importante ale igienei psihice sa acorde simptomelor, continuturilor si proceselor inconstiente o oarecare atentie constanta si anume pentru ca inconstientul risca tot mereu sa devina unilateral..”

Carl Gustav Jung- Aion. Contributii la simbolistica sinelui

Muzica in surdina a inconstientului ne insoteste in tumultul orasului 🙂

28 Nov

Work in progress

work in progressV-am mai zis ca Jung era meserias? Da… elvetianul (psihiatru) a gandit personalitatea ca un sistem cu auto-reglare, a carui forta rezulta tocmai din opozitia elementelor ce-l compun. Tipul asta a fost optimist. Contrariile gasite de el in personalitate nu se anuleaza reciproc, ci isi imprumuta din energie atunci cand unuia-i expira inspiratia!

Elemente contrare alcatuiesc o structura cu doua niveluri: constient-inconstient. Profilul din constient si cel din inconstient sunt aidoma personajelor Jekyll & Hyde. Dr Jekyll e ceea ce ne ajuta sa ne adaptam constient la exterior, iar mr. Hyde e ceea ce reprimam, ascundem sau negam la noi.

Si vine o zi cand reprimarea, ascunderea tendintelor inconstiente nu mai “tine” si mr. Hyde iese pe strada… dar, surpriza! Chiar daca face o impresie proasta, pare sa fie util cu ale sale abordari originale si diferite de cele ale dr. Jekyll. E mai puternic, are de partea sa instinctele si forta naturala care le anima, dar e mai putin intelept si e necivilizat. Asa.. ca o fiara ce poate fi imblanzita.

Asa se face ca descoperim solutii noi in momentele de pierdere a controlului constient ..bune sunt aceste momente, daca le consideram experimente timpurii pentru atitudini inca nenascute in constient. Utile devin cand le curatam de furia, deznadejdea sau spaima care le insotesc accidental, situational si pastram din ele doar caracterul inovativ.

Pentru fiecare dintre noi, mr. Hyde e diferit, aducand partile ascunse in umbra inconstientului direct in Agora, intre oameni, lasandu-le sa vorbeasca si sa se manifeste.

Bine ar fi, zice teoria (bunul-simt?), ca aceasta parte mai putin luminoasa a noastra sa nu fie prea tare legata, caci va rupe lanturile si atunci, vai si amar: nevroza-i numele nostru… Abordarea optimista a lui Carl Gustav Jung a constat tocmai in democratia pe care o recomanda ca si strategie pentru diada dr. Jekyll – mr. Hyde.

Intentia mea e sa demonstrez ca individuarea sau altfel spus, devenirea noastra, aduce la suprafata din adancurile sufletului nostru taman acele solutii de care avem nevoie ca sa fim rotunzi, sa devenim. Iar rotirea asta de rol e continua, pe toata durata vietii: “work in progress” scrie pe fiecare din noi.

Si cum fiecarui mecanic de suflete (tuning psihologic, da?) ii sta bine cu ceva unelte pe bancul de lucru, luam un personaj si-i urmarim transformarea pe lungimea unui interval de 5 ani. Adica voi demonstra punct cu punct cele povestite mai sus, folosind un test de personalitate si operatiuni matematice simple 😉

Aplicam pentru asta testul inventat de Myers si Briggs, dupa aprofundarea operei psihiatrului Carl Gustav Jung (despre MBTI e vorba, da!).

Din grafic vedem scorurile pe scalele Extraversie-Introversie, Senzorial-Intuitiv, aFectiv- Rational (T), Perceptiv-Judicativ. Suna ciudat scalele..au logica, vedem imediat.

Si scorurile astea variaza intr-o directie care arata efortul si lupta ce se da intre dr. Jekyll (ENFP) si mr. Hyde (ENTJ).

work in progress

Adica ce se intampla de-a lungul transformarii?individuare De la curiozitatea si agitatia intuitiei combinate cu empatia (N-F), profilul migreaza catre o logica stapanita, cu rare expresii ale emotiei (N-T). Am spune ca pierde ceva..dar nu. Abia asa profilul se echilibreaza. Se rasuceste cumva in jurul intuitiei (N– stabil), renuntand la fragilitatea functiei emotionale (F -scade) si opteaza pentru viteza de exprimare a functiei rationale (T– creste). Apare capacitatea de planificare in scena, inlocuind stilul boem al Perceptivului (P– scade) cu abordarea programata, ordonata a Judicativului (J– creste).

Iata mai jos zonele de efort in transformare, marcate cu uneltele mecanicului (matematic, fiecare punct marcat in grafic raspunde la intrebarea: care-i masura efortului de transformare cumulat in 5 ani, pentru fiecare scala?) Daca vreti sa stiti formula matematica, v-o zic 🙂

individuare

Inchei exprimandu-mi inca o data uimirea fata de sistemul (gandit?!) care ne anima din interior cu o precizie de ceas elevetian.. Continuu in transformare dupa legile sale, continuu punand contrariile in slujba noastra.

Adelante!

26 Nov

Compatibilitati de soft mental

..sau recrutarea folosind sistemul de valori. Va era dor de statistica? Rezolv acum 🙂

Mi-am luat o carte: Culturi şi organizaţii. Softul mental. Mi-a placut ceva ce-am citit, dar m-a incitat sa vad daca-i adevarat 😉

Zice asa: “Programarea colectiva a mintii este cea care-i deosebeste pe membrii unui grup sau ai unei categorii de ceilalti oameni. Cultura se invata, nu e innascuta. (…) Natura umana este ceea ce au in comun toti oamenii, de la profesorul universitar rus la aborigenul australian: ea reprezinta nivelul universal al softului nostru mental. (…) Pe de alta parte, personalitatea unui om este setul lui propriu si unic de programe mentale, care nu e neaparat comun cu al altui om. Ea se intemeiaza pe trasaturi in parte mostenite odata cu zestrea genetica unica, si in parte deprinse. Deprins inseamna modificat de influenta programarii colective (cultura), precum si de experienta personala unica a fiecaruia.”

Daca-i asa, oare as putea gasi pe acel individ care sa aiba cele mai multe componente din softul de baza al unui grup, in asa fel incat, odata introdus in acel grup sa se integreze cat mai rapid? Traducand asta in limbaj de Resurse Umane: cum recrutezi dintre mai multi candidati unul care sa se integreze mai repede si sa dea rezultate mai bune?

Pentru experiment, am luat trei echipe (T1, T2, T3) si doi candidati. Intrebarea mea e: cum imi dau seama pe care unde-l pun?

Asta presupunand ca am rezolvat partea de competente si am de optat intre doi candidati la fel de buni..

Asadar: am aplicat un chestionar privind valorile-munca la cele trei echipe. Chestionarul a fost aplicat si la cei doi candidati, iar analiza statistica ar trebui sa-mi arate care unde merge, pe baza asemanarii de soft mental… Culorile din poza alaturata arata pentru fiecare echipa nivelurile in care se impart valorile-munca: slab valorizate, mediu-slab valorizate, mediu-inalt valorizate si inalt valorizate.

Pentru fiecare nivel, am calculat apoi coeficientul de asemanare intre candidat si echipa, rezultand cate 4 indicatori de interval si un indicator general (total) de asemanare.

Acum poate oricine, uitandu-se la indicatorii de asemanare de “soft mental”, sa gaseasca asemanarea intre Candidatul 1 si echipa T II (indicator general de asemanare 0.82, iar pe valori inalt valorizate indicatorul este 1.00 – si n-am gresit la calcule!). Pentru Candidatul 2 cea mai puternica asemanare generala este la echipa T I.

Beleaua e ca pe palierul de valori inalt valorizate asemanarea e 0.03… Aici ar mai fi loc de o discutie: poate produce conflict cu asta sau isi poate asuma rolul de vizionar, un adevarat Columb al echipei T I. Mda.. Asa ca-i recomandam tot echipa T II. Iaca ce simplu era.. 🙂

Mai jos pozele (pentru cei care nu iubesc tabelele!)

pentru echipa T1:

CANDIDATUL 1

CANDIDATUL 2

pentru echipa T II:

CANDIDAT 1

CANDIDAT 2

pentru echipa T III:

CANDIDAT 1

CANDIDAT 2

Yupiii.. ce de cesuletze! (nu m-am putut abtine, scuze!)

Asa. Acum ca am dovedit ca suntem intelektuali, ne intoarcem la ce ziceam in titlu: “egzista”, deci se aproba cartea 😛

 

 

 

 

20 Nov

Legaturi cu timpul defunct

M-am intrebat adesea cum se face ca in grupurile cu care interactionez, unii din membrii acestor grupuri par sa nu fie prezenti. Nu ca n-ar fi atenti la dialoguri, dar parca inteleg nitel pe langa, nitel diferit de ceilalti. As zice ca-i percep defazati.

Si m-am intrebat ce-i face sa filtreze mai tot timpul realitatea care vine spre ei, astfel ca ajung sa tot constate ca nu progreseaza odata cu toti, ba chiar sa simta acut efortul de a tine pasul cu miscarile echipei/ grupului.

Tindem cu totii spre un viitor, dar il intelegem probabil diferit de ceilalti sau recunoastem in el lucruri diferite.

Sub stratul interactiunilor de grup va exista intotdeauna un strat profund si greu sondabil, al inconstientului. Atunci cand legaturile noastre sunt adanci si rigide in acest inconstient, va deveni vizibil, sesizabil, ca ne miscam mai greu spre inainte. “Am senzatia ca nu prea se intampla lucruri” – imi spunea acum ceva timp un cunoscut. Sigur, daca traim intr-o bula emotionala in care timpul incremeneste, vom fi insensibili la orice avans al mediului. Vom fi bruiati de muzica interioara a trecutului.

Si iata cum, la un avans al mediului in care interactionam cu ceilalti, ne gasim frustrati, obositi si cu senzatia ca stam pe loc. Franam cu toata puterea, de frica de a nu fi dezradacinati si a pierde contactul cu felul nostru de a simti realitatea. A cui realitate, ma intreb?

Poate ca sesizam schimbarea din jurul nostru, poate ca sesizam modificarea coordonatelor de orientare ale grupului sau ale echipei, dar legatura noastra cu un timp emotional din care inca nu ne-am extras e prea puternica. Traim si judecam pe suprafata realitatii impartasite cu ceilalti, dar simtim dupa structura si regulile unui strat defunct.

Inca n-am aflat ca radacinile noastre emotionale se pot misca si reconecta la noi realitati..?!

 

17 Nov

Feed-back de la un mancau :)

Saptamana asta care a trecut am “mancat” bine: am fost cu o echipa care stie sa “gateasca” minunat. Am descoperit ca e nevoie doar de cateva grame de atentie si implicare ca sa produci o adevarata sarbatoare a comunicarii. Scosi din mediul organizatiei, unii chiar sunt capabili sa-si analizeze drumul parcurs si sa-si propuna chestii interesante pentru viitor.

Niciun instrument de diagnoza nu pare sa fie atat de indestulator si bun predictor ca o sesiune de feed-back cu de toate: cuvinte bune si rele, mai iuti, acide sau dulci.

hmm..gatiti bine!

Mai vin – multumesc.

 

 

11 Nov

Maimute pe beton

Ieri am aflat o poveste haioasa de la unul din colegii mei: o organizatie care salva maimute tinute captive mult timp, a trecut printr-o situatie ciudata. Au salvat o maimuta tinuta mult timp intr-o cusca cu podea de beton.
Vrand s-o lase in libertate pe iarba, oamenii au constatat ca maimuta devine agresiva. Ciudat, dar se simtea bine doar intr-o cusca cu podea de beton.
Mult timp dupa punerea ei in libertate in parc, eroina povestii noastre s-a simtit bine doar traind pe o placa de beton, in mijlocul unui parc verde. Fugea in afara placii, isi lua hrana, apoi revenea in zona ei familiara.
Mi-a placut povestea pentru ca mi-a explicat ce am observat adesea, fara sa inteleg insa, la unii dintre cei cu care stau de vorba.
Lasati liberi in cadrul psihoterapeutic, unii prefera sa observe constant limitele pe care altii le impun din exterior. Constant sunt invitati sa paseasca pe iarba verde a libertatii. La fel de constant, se intorc in limitele dragi lor, pe beton.
Dar nu oare asta facem cu totii?
Ne dorim libertatea si facem efort sa ne apropiem de ea. Dar ne aparam cu toata energia de ceea ce vine cand incepem sa fim liberi.
Nu stim ce sa facem cu noi, cei care am putea fi diferiti si cu mai putine limite.
Felul in care simtim si interpretam realitatea nu ni se pare atunci suficient de matur. Nu ne face sa renuntam la fragilitate.
Si astfel limitele par familiare, securizante, utile echilibrului.
Cat timp mai e valabil echilibrul tau?

03 Nov

Efectul sinergic al valorilor- exista?!

..si daca nu va place titlul, o sa-l schimb in ceva gen “avem echipa, avem valoare”..

Iaca, m-am plictisit de metafore si am revenit la Excel 🙂

Am vrut sa aflu daca o echipa este acea entitate cu obiective si reprezentare comuna asupra realitatii.. E un nene – cred ca-l cheama Arghezi – care a zis “Vreau să te pipăi şi să urlu: “Este!” “. Bine, el nu vorbea de conceptele psihologiei organizationale, dar avea o scuza: era poet. Nu-s toti asa, drept care m-am apucat sa caut si sa masor asa-numitul spirit de echipa.. Eu banuiesc ca acesta ar fi asigurat de felul comun in care coechipierii se raporteaza la realitate si la deciziile echipei.

Cu un chestionar de valori legate de munca, am masurat ce-i important pentru 17 oameni, dintre care doar 10 formeaza o echipa (va fi ilustrata in matricea de mai jos cu chenar albastru). Restul sunt “cumparati” in acest studiu din diverse departamente (grupul acestora va apare in matricea de mai jos cu chenar portocaliu).

Valorile scorate le-am impartit pe sferturi, rezultand patru categorii de valori:

– rejectate puternic de echipa (coloana rosie din stanga matricii de mai jos)

– acceptate slab de echipa (coloana portocalie din stanga matricii de mai jos)

– acceptate moderat de echipa (coloana galbena in stanga matricii de mai jos)

– cu grad mare de dezirabilitate in echipa – superioare (coloana verde din stanga matricii de mai jos)

La aceste paliere m-am raportat apoi pentru a vedea daca exista un stil comun coechipierilor , diferit acest stil de al unui alt grup, ales aleatoriu.

Surpriza!.. per total, 90% din membrii echipei au o distanta comuna si sub-medie fata de centrul echipei (sa-l numim identitate doar asa, pentru placerea de a folosi cuvinte complicate). Ceilalti participanti la acest studiu, fara calitatea de membri ai echipei, sunt peste medie distantati de acest mijloc al echipei (nah, identitate..)

Aceeasi constatare e valabila si pentru palierul valorilor superioare ale echipei (sa va spun ca pentru unele dintre acestea dezacordul e zero? Nu va mai spun, ca o sa vreti si voi in echipa cu pricina si nu mai sunt locuri 😉

 

 

 

 

 

 

Deci: DA (vezi intrebarea din titlul acestui post) 🙂

22 Oct

Prin depozit, dupa solutii

Adesea mi se intampla sa intalnesc clienti care cer ceva “unelte” care sa-i ajute sa fie mai rapizi in decizie, mai intuitivi, mai buni.
Cum ar fi sa-ti imaginezi acum, stand la masa, ca spatial din jurul tau se dizolva, lasand sa se vada un imens depozit?
In rafturile acestui depozit sunt asezate mii de informatii, senzatii si ganduri, ale caror voci inca n-au reusit sa se faca auzite. Le-ai pus chiar tu acolo, odata cu fiecare contact cu lucrurile, situatiile si oamenii cu care te-ai intalnit de-a lungul timpului.
Uita-te, sunt toate pe rafturi, aliniate pe parcursul anilor.

La capat de rand vezi etichete mari, rosii, ce desemneaza emotii; or fi uitate informatiile legate de prima zi de scoala sau prim zi la munca…dar ia gandeste-te la o emotie pentru acele zile. Degraba ai sa vezi cum informatiile vin de pe rafturile inconstientului tau, dand contur acelei zile.
Alte informatii sunt chiar langa tine, pentru ca abia au “sosit” din mediul inconjurator si n-ai apucat sa le asezi pe niciunde.
Inconstientul tau intreaba: vrei ceva? Avem!
Cand ne lipsesc informatii pentru o decizie, avem tendinta sa asteptam cuminti pana colectam TOATE datele. Am vrea sa asteptam pana documentam, pana suntem siguri. Dar lumea din jurul nostru nu ne asteapta sa decidem, sa avem toate datele pentru a fi departe de incertitudine. Sau ma insel si numai eu patesc asa, iar voi ceilalti ati descoperit solutia magica pentru decizii documentate 100%? 😛
Aseaza-te atunci la masa si uita-te in “depozit”. Cheama in ajutor emotii si stari pe care le-ai avut cand ai rezolvat problem grele, cand ai fost mandru de tine. Cand ai fost creativ sau cand ai controlat cu succes iuresul de fapte din jurul tau.
Maini nevazute vor apuca atunci de pe rafturile inconstientului informatiile de care ai nevoie.
Poate nu-ti sunt inca vizibile legaturile intre aceste pachete pe care ti le aduce inconstientul la vedere si problema pe care vrei s-o rezolvi. E mai greu de unul singur, dar avem solutii… 🙂
Cauta un interlocutor. Discuta cu el despre neclaritatile tale si despre ceea ce-ti doresti, asa incat pachetele din inconstient sa se asambleze in directia inca neclara.
Vrei unelte si solutii? Ti-am aruncat manusa: uita-te in tine!

14 Oct

Pilotaj

“It is to experience that I must return again and again, to discover a closer approximation to truth as it is in the process of becoming in me.” Carl Rogers – On Becoming a Person, 1961

A pilota- incetinire a mersului unui vehicol din cauza nesigurantei parcursului sau necunoasterii traseului.

Acum ceva timp, un coleg prieten m-a intrebat in fata motocicletei mele daca ar fi sigur pentru pustiul sau sa experimenteze cu mine mersul pe motocicleta.
In sine, mersul pe motocicleta il consider periculos, iar mersul cu o alta persoana (mai mult, un copil) il consideram si-l consider inca destul de periculos. Asa ca….am acceptat instantaneu ocazia de a invata. L-am rugat pe pusti sa se tina bine de mine.
– Cand ma las eu intr-o parte sau alta, te lasi odata cu mine, da?
Toate bune si frumoase pana in capatul aleii (doar nu va imaginati ca am iesit pe strada la faza asta, nu?), unde a trebuit sa luam curba ca sa ne intoarcem.
Am simtit in acel moment ca trebuie sa ma incordez ca sa mentin motocicleta stabila. Senzatia a fost dezagreabila, iar efortul depus m-a pus in alerta. Nu-i de ici de colo sa “scapi” pe jos o motocicleta de 250 kg cu un copil pe ea.. Asa ca toate simturile mele au intrebat mediul din jur: “care-i treaba?”
Asa se face ca atentia orientata preponderent inainte si la comenzile motocicletei, s-a reorientat catre contextul relatiei cu pasagerul meu.
L-am vazut cu coada ochiului in spatele meu, aplecat nefiresc in exteriorul motocicletei.
– Te lasi odata cu mine, ca mine, da?
– Sigur, ca doar am vazut la televizor cum e la cursele de motociclete!
M-am linistit, am inteles ce imagine avea in minte, am ajuns inapoi unde ne propuseseram si am multumit pentru experienta.
De atunci ma tot gandesc la ceea ce ar fi un eveniment barometric pentru relatie.
Doua harti mentale se intalnesc in interactiunea din realitate (ce-o fi aia?). Harta mea difera de harta ta, iar asta o s-o simt.
Sa spunem ca noi doi mergem cu motocicleta. Numai ca eu am pentru conceptul “motocicleta” imaginea mentala a unui chopper,suzuki2iar tu ai pentru acelasi concept imaginea mentala a unei sportive.Kawasaki-Ninja-ZX-10R-2011-16
De aici decurg diferente de stil in pilotaj, de parcurgere a traseului. Diferentele vor fi vizibile in special pe portiunile mai dificile ale drumului (na, daca ziceam schimbare de paradigma, iar dadeau astia cu rosii dupa mine.. 🙂

Revenind la evenimentul barometric, in evolutia unei relatii e important sa ne intrebam cum ne simtim pe traseu si cum s-o simti cel care ne insoteste.
Vom sesiza astfel mai repede, mai usor, acele momente in care pierdem confortul.
Orice deviere de la echilibrul mersului inainte are capacitatea de a diagnostica starea mea, a relatiei sau a celuilalt.
Presupunand ca sunt prezent si congruent cu mine (simt miscarile ce se intampla in sufletul meu) voi simti cand celalalt ma trage sau trage ansamblul eu-el intr-o directie. Trasul asta vine dintr-o reprezentare diferita pe care el o are asupra realitatii (din nou ma intreb ce-o fi aia, mai exact?)
Daca ma ocup doar de miscari, doar de partea tehnica a pilotajului, il pot invata o manopera pe celalalt. Dar pot mai mult de atat, pot sa corectez la mine si la celalalt harta mentala. Scopul unic ar fi curgerea lina spre inainte, spre viitor.
Efortul pentru aceasta curgere ar fi ideal sa fie optim. Excesul de efort datorat unei imagini gresite despre realitate are darul de a face diagnoza ajustarii imaginii (hartii mentale) la realitate.
Utile sunt aceste incordari suplimentare doar pentru a evidentia diferenta dintre ce inteleg eu si ce intelegi tu in acelasi context.
Asadar, draga coleg, drumul alaturi de tine mi-e util cand aflu despre mine, stiind despre diferenta dintre noi. Sper ca astfel sa-ti fie util si tie.
Multumesc, T&C

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com