bogdan | Psihologie servicii | Page 13
22 Oct

Prin depozit, dupa solutii

Adesea mi se intampla sa intalnesc clienti care cer ceva “unelte” care sa-i ajute sa fie mai rapizi in decizie, mai intuitivi, mai buni.
Cum ar fi sa-ti imaginezi acum, stand la masa, ca spatial din jurul tau se dizolva, lasand sa se vada un imens depozit?
In rafturile acestui depozit sunt asezate mii de informatii, senzatii si ganduri, ale caror voci inca n-au reusit sa se faca auzite. Le-ai pus chiar tu acolo, odata cu fiecare contact cu lucrurile, situatiile si oamenii cu care te-ai intalnit de-a lungul timpului.
Uita-te, sunt toate pe rafturi, aliniate pe parcursul anilor.

La capat de rand vezi etichete mari, rosii, ce desemneaza emotii; or fi uitate informatiile legate de prima zi de scoala sau prim zi la munca…dar ia gandeste-te la o emotie pentru acele zile. Degraba ai sa vezi cum informatiile vin de pe rafturile inconstientului tau, dand contur acelei zile.
Alte informatii sunt chiar langa tine, pentru ca abia au “sosit” din mediul inconjurator si n-ai apucat sa le asezi pe niciunde.
Inconstientul tau intreaba: vrei ceva? Avem!
Cand ne lipsesc informatii pentru o decizie, avem tendinta sa asteptam cuminti pana colectam TOATE datele. Am vrea sa asteptam pana documentam, pana suntem siguri. Dar lumea din jurul nostru nu ne asteapta sa decidem, sa avem toate datele pentru a fi departe de incertitudine. Sau ma insel si numai eu patesc asa, iar voi ceilalti ati descoperit solutia magica pentru decizii documentate 100%? 😛
Aseaza-te atunci la masa si uita-te in “depozit”. Cheama in ajutor emotii si stari pe care le-ai avut cand ai rezolvat problem grele, cand ai fost mandru de tine. Cand ai fost creativ sau cand ai controlat cu succes iuresul de fapte din jurul tau.
Maini nevazute vor apuca atunci de pe rafturile inconstientului informatiile de care ai nevoie.
Poate nu-ti sunt inca vizibile legaturile intre aceste pachete pe care ti le aduce inconstientul la vedere si problema pe care vrei s-o rezolvi. E mai greu de unul singur, dar avem solutii… 🙂
Cauta un interlocutor. Discuta cu el despre neclaritatile tale si despre ceea ce-ti doresti, asa incat pachetele din inconstient sa se asambleze in directia inca neclara.
Vrei unelte si solutii? Ti-am aruncat manusa: uita-te in tine!

14 Oct

Pilotaj

“It is to experience that I must return again and again, to discover a closer approximation to truth as it is in the process of becoming in me.” Carl Rogers – On Becoming a Person, 1961

A pilota- incetinire a mersului unui vehicol din cauza nesigurantei parcursului sau necunoasterii traseului.

Acum ceva timp, un coleg prieten m-a intrebat in fata motocicletei mele daca ar fi sigur pentru pustiul sau sa experimenteze cu mine mersul pe motocicleta.
In sine, mersul pe motocicleta il consider periculos, iar mersul cu o alta persoana (mai mult, un copil) il consideram si-l consider inca destul de periculos. Asa ca….am acceptat instantaneu ocazia de a invata. L-am rugat pe pusti sa se tina bine de mine.
– Cand ma las eu intr-o parte sau alta, te lasi odata cu mine, da?
Toate bune si frumoase pana in capatul aleii (doar nu va imaginati ca am iesit pe strada la faza asta, nu?), unde a trebuit sa luam curba ca sa ne intoarcem.
Am simtit in acel moment ca trebuie sa ma incordez ca sa mentin motocicleta stabila. Senzatia a fost dezagreabila, iar efortul depus m-a pus in alerta. Nu-i de ici de colo sa “scapi” pe jos o motocicleta de 250 kg cu un copil pe ea.. Asa ca toate simturile mele au intrebat mediul din jur: “care-i treaba?”
Asa se face ca atentia orientata preponderent inainte si la comenzile motocicletei, s-a reorientat catre contextul relatiei cu pasagerul meu.
L-am vazut cu coada ochiului in spatele meu, aplecat nefiresc in exteriorul motocicletei.
– Te lasi odata cu mine, ca mine, da?
– Sigur, ca doar am vazut la televizor cum e la cursele de motociclete!
M-am linistit, am inteles ce imagine avea in minte, am ajuns inapoi unde ne propuseseram si am multumit pentru experienta.
De atunci ma tot gandesc la ceea ce ar fi un eveniment barometric pentru relatie.
Doua harti mentale se intalnesc in interactiunea din realitate (ce-o fi aia?). Harta mea difera de harta ta, iar asta o s-o simt.
Sa spunem ca noi doi mergem cu motocicleta. Numai ca eu am pentru conceptul “motocicleta” imaginea mentala a unui chopper,suzuki2iar tu ai pentru acelasi concept imaginea mentala a unei sportive.Kawasaki-Ninja-ZX-10R-2011-16
De aici decurg diferente de stil in pilotaj, de parcurgere a traseului. Diferentele vor fi vizibile in special pe portiunile mai dificile ale drumului (na, daca ziceam schimbare de paradigma, iar dadeau astia cu rosii dupa mine.. 🙂

Revenind la evenimentul barometric, in evolutia unei relatii e important sa ne intrebam cum ne simtim pe traseu si cum s-o simti cel care ne insoteste.
Vom sesiza astfel mai repede, mai usor, acele momente in care pierdem confortul.
Orice deviere de la echilibrul mersului inainte are capacitatea de a diagnostica starea mea, a relatiei sau a celuilalt.
Presupunand ca sunt prezent si congruent cu mine (simt miscarile ce se intampla in sufletul meu) voi simti cand celalalt ma trage sau trage ansamblul eu-el intr-o directie. Trasul asta vine dintr-o reprezentare diferita pe care el o are asupra realitatii (din nou ma intreb ce-o fi aia, mai exact?)
Daca ma ocup doar de miscari, doar de partea tehnica a pilotajului, il pot invata o manopera pe celalalt. Dar pot mai mult de atat, pot sa corectez la mine si la celalalt harta mentala. Scopul unic ar fi curgerea lina spre inainte, spre viitor.
Efortul pentru aceasta curgere ar fi ideal sa fie optim. Excesul de efort datorat unei imagini gresite despre realitate are darul de a face diagnoza ajustarii imaginii (hartii mentale) la realitate.
Utile sunt aceste incordari suplimentare doar pentru a evidentia diferenta dintre ce inteleg eu si ce intelegi tu in acelasi context.
Asadar, draga coleg, drumul alaturi de tine mi-e util cand aflu despre mine, stiind despre diferenta dintre noi. Sper ca astfel sa-ti fie util si tie.
Multumesc, T&C

07 Oct

Sabii de Damasc

“Unfortunately there can be no doubt that man is, on the whole, less good than he imagines himself or wants to be.” Carl Gustav Jung – Psychology and Religion (1938)

Forjat in lingouri in India si adus in Siria, otelul wootz sta la baza legendarelor sabii de Damasc. Damascus steel patternCaracteristica evidenta, vizibila a lamelor produse din acest otel o constituie dungile sau punctele de diferite nuante de gri-albastru de pe suprafata lor. Mai putin vizibile, dar la fel de cunoscute, duritatea si elasticitatea acestor lame le-au transformat vreme de doua mii de ani in obiecte temute si respectate.
Atestate in jurul anului 300 b.C., sabiile de Damasc dispar in jurul anului 1700, odata cu ultimii mesteri care le cunosteau secretul fabricarii. Vreme de zeci de ani, pe toata durata Cruciadelor (1095-1270), fierarii europeni au incercat fara succes sa le copieze. Efortul a fost reluat in secolul 21, folosind tehnici ale metalurgiei moderne, cu acelasi rezultat: sabiile refuza sa-si dezvaluie secretul (al)chimic 😉
Motivul pentru care povestesc aici despre aceste obiecte misterioase e faptul ca am trait de curand mirarea pe care trebuie s-o fi incercat acei fierari in vechime, incercand proprietatile nemaivazute ale sabiilor de Damasc.
M-am gandit la o metafora buna care sa exprime profunzimile personalitatii unora din cei cu care stau de vorba.
Ceea ce gasesc uneori coborand pe funia subtire a dialogului pare sa fie ceva inzestrat cu o memorie aparte, cu o vointa ce transcende constientul. Isi urmareste cu incapatanare si rezistenta directia, orice abatere fiind recastigata printr-un spasm iute si taios ce despica tesatura realitatii pe lungimi de ani intregi.
BlacksmithNevazuta si nestiuta, personalitatea de adancime pare a fi facuta de un mester faurar legat printr-un juramant al tacerii. Nimic nu e lasat la vedere, doar indicii vagi sub forma unor unduiri inselatoare la suprafata.
Taman cand credeai ca ai modificat ceva in structura ei, personalitatea de adancime revine la forma initiala cu viteza si elasticitate surprinzatoare.
Ma gandesc la cel din fata mea ca la o teaca: scopul structurii de suprafata e Damascus bladesa protejeze posesorul sabiei de contactul cu taisul acesteia. Teaca sugereaza vag forma interna, prin accesoriile si materialul de la suprafata. Face uitata pentru moment functia razboinica a miezului misterios- sabia de Damasc.
Odata insa indepartata, teaca lasa libera energia salbatica, neamblanzita a unui nucleu apt sa despice orice realitate fizica.

29 Sep

Nadir – aplicatie

rootsMi-am propus ca in acest post sa fac impreuna cu cativa dintre voi o aplicatie; sa raspundem impreuna la intrebarea: ce temeri justifica din inconstient comportamentul vizibil al unei persoane?

Voi folosi o comparatie: personalitatea este asemenea unui copac, cu ramuri inalte ce se misca in bataia vantului si sub lumina soarelui. Trunchiul solid se sprijina pe radacini ce patrund adanc in sol, nevazute. Totusi, fara partea invizibila din sol, copacul nu are viata si intre cele doua parti ale aceleiasi fiinte exista in acest fel un continuu dialog. Substante ce vin din mediul inconjurator devin utile cresterii numai in masura in care sunt absorbite fie de partea de deasupra a acestei fiinte (sa-i spunem din nou Zenit?), fie de partea de dedesubt a copacului (Nadir..).

Nu foarte subtila comparatia, asa-i? Dar vom vedea ca al nostru constient e o reflectare a inconstientului, ca structura vizibila a constientului e un raspuns in dialogul necesar cu inconstientul invizibil.

In cele 4 secvente video care urmeaza, am ales patru personaje reprezentative pentru tipologia DISC (prezentata in imaginea de mai jos).
disc-2
Am sa-i rog pe cititorii acestui  post sa nu considere personajele ca fiind preferate de mine si nici recomandate emisiunile din care am extras secventele. Pur si simplu analizam comportamente.

Facem asa: dupa fiecare film sunt aceleasi seturi de intrebari privitoare la: atribute si temeri. Bifam acolo unde ni se pare ca se potriveste.

M.B.

Ce caracteristici are personajul MB?

View Results

Loading ... Loading ...

Care credeti ca sunt temerile personajului MB?

View Results

Loading ... Loading ...

I.C.


Ce caracteristici are personajul I.C.?

View Results

Loading ... Loading ...

Care credeti ca sunt temerile personajului I.C.?

View Results

Loading ... Loading ...

M.M.M.

Ce caracteristici are personajul M.M.M. ?

View Results

Loading ... Loading ...

Care credeti ca sunt temerile personajului M.M.M.?

View Results

Loading ... Loading ...

D.R.

Ce caracteristici are personajul D.R.?

View Results

Loading ... Loading ...

Care credeti ca sunt temerile personajului D.R.?

View Results

Loading ... Loading ...

29 Sep

Eppur si muove

motionTrecem prin situatii care ne incearca structura de rezistenta a sistemului pe care-l numim noi personalitate. Si atunci corzile acestui mare “pian” intern vibreaza, consumand energie sau, din contra, dand energie.

Mi-am propus sa vad cu ajutorul unui test cum se “misca” personalitatea intre diverse evenimente, unele stresante, altele placute. Si astfel am folosit chestionarul de personalitati accentuate, o data imediat dupa un eveniment care a atins dureros structura de profunzime a personalitatii, a doua oara dupa trecerea unei perioade de timp si interactiune reconfortanta cu planul social.

Dimensiunile masurate de testul folosit:

  • demonstrativitate (sociabil, vorbaret)
  • hiperexactitate (rigoare),
  • hiperperseverenta (vindicativ, razboinic)
  • nestapanire (impulsiv)
  • hipertimie (tonus emotional, energie si optimism)
  • distimie (lipsa energiei, necomunicativ)
  • ciclotimie (instabilitate emotionala)
  • exaltare (impresionabil)
  • anxietate (timiditate)
  • emotivitate (manifestarea compasiunii, trairi emotionale intense)

Dupa cum zice poza de mai jos, tendintele variaza intre niste limite, trecerea acestor tendinte peste anumite cote dand “culoare” clara comportamentului.schmiescheck - tabel
schmiescheck-variabilitate

Dupa trecerea de “hop”, scade energia consumata in stari emotionale neplacute (distimie 2 <distimie 1), creste echilibrul emotional (exaltare 2 < exaltare 1) si creste capacitatea de interactiune (demonstrativitate 2> demonstrativitate 1). Totodata, creste cantitatea de energie de care dispune personalitatea examinata, energie care se poate investi in actiune, optimism si curiozitate (hipertimie 2> hipertimie 1). Ambele teste masoara coerent acelasi sistem, corelatia Pearson dintre ele fiind un uimitor (stiu  😉 ca va place statistica) 0,91.

Sau, ca sa zic precum Galileo Galilei: “Si totusi se misca !”

23 Sep

Nadir

nadirNe consideram normali si, pe cale de consecinta, avem si orgoliul de a considera ca suntem stapani pe gandurile noastre. Apoi se intampla sa constatam ca parti mai mari sau mai mici din sufletul nostru au o oarecare autonomie. Dorinte care apar, emotii care nu tin cont de ora de culcare. Se contureaza ca imaginea unor ghetari care plutesc pe ape adanci. Ce-i misca? In niciun caz noi, caci aceste continuturi par sa se supuna altor forte decat pura noastra vointa.

Mi-au trecut aceste ganduri prin cap odata cu dialogul avut cu o clienta care-mi povestea uimita cum si-a recunoscut povestea vietii ei intr-un om pe care-l intalnise la un curs. Mai mult decat recunoastere, a venit intelegerea propriei povesti odata cu privirea aruncata in sufletul celuilalt. In joaca, mi-am intrebat clienta ce-ar face daca ar fi psihoterapeuta acelui om. Ceea ce a urmat a fost o descriere exacta a propriei probleme si o strategie de tratament mai eleganta decat tot ce-as fi indraznit sa imaginez eu.

Daca lumea pe care o privim zilnic ar fi cea de deasupra, un nume potrivit pentru ea ar fi Zenit. Si astfel ar exista si opusul ei – Nadir. Una decurge din cealalta; fiinta uneia e ecoul de teama al celeilalte.

Odata cu pasii timizi dincolo de linia de demarcatie Zenit – Nadir, pe langa teama amplificata, solutii si resurse inimaginabile pentru mintea noastra sunt revelate. Avem nevoie numai de rabdarea de a asculta soapta metaforica a inconstientului.

“Cu cat este insa omul mai civilizat, adica mai constient si mai complicat, cu atat isi poate urma mai putin instinctul. Conditiile sale complicate de viata si influenta mediului sunt atat de rasunatoare, incat acopera vocea slaba a naturii. Atunci ii iau locul opinii si convingeri […] In astfel de cazuri trebuie sa se acorde atentie inconstientului in mod intentionat, pentru ca sa poata actiona compensatia” Carl Jung -Aion. Contributii la simbolistica Sinelui

15 Sep

Castana cu tepi

20120915-163648.jpgMa scufund pentru prima data mai adanc decat de obicei. Am niste jucarii noi: ochelari si tub de scufundare.
Observ cu mare curiozitate peisajul care se releva sub mine: volume imense, ca niste spinari de balene, pe care joaca halucinant, unduit, raze de soare.
In jurul meu se aduna pesti, accentuand senzatia inedita de plutire intr-un mediu cu profunzimi noi.
Privesc orizontal si mi se strange un pic stomacul: apa e clara cam pana la 20 m de mine. Dincolo de distanta asta, un albastru opac imi opreste creierul.
Nu stiu ce-i pe acolo, stancile subacvatice continua nedefinit in adancuri, iar lumina de la suprafata nu mai e asa vie si vesela.
O fractiune de secunda imi trece prin fata ochilor o fantasma intunecata si groaznica, ce se repede cu gura flamanda spre mine. Clipesc si imaginea intunecata dispare. Ma gandesc ca e momentul sa fiu atent la cum ma simt in mediul nou.
Ies la suprafata pentru o pauza de respirat. Nu mi-e bine, chiar mi-e frica. Dintr-o data, apa din jurul meu are o nuanta noua: a angoasei de necunoscut.
Ma scufund din nou si ma surprinde sunetul produs de o barca cu motor. Vine puternic, rotund, din toate partile. Am senzatia unui pericol ce vine direct spre mine.
Ma scufund si mai adanc, apuc contragreutatea unei geamanduri. Profitand de ragaz, dau curs nevoii foarte vii de a privi in toate partile, sa vad de unde vine pericolul.
Lipsa de aer imi da ghes, ma ridic la suprafata privind in jur la fel de precaut.
Brusc, toata distractia s-a transformat in nerabdare de a ajunge la mal. Ma simt obosit si fara chef.
Ma odihnesc pe mal si ma gandesc la teama incercata acolo jos, sub apa. As asocia-o cu o castana tepoasa. Greu de tolerat la primul contact. Odata desfacuta insa, coaja verde si aspra pare sa lase loc unei suprafete netede, rotunde, placuta privirii, usor de tinut.
Ma intorc in apa, pastrand aceasta imagine a fricii care odata intelese, lasa in locul ei ceva rotund-rostogolitor.
Surpriza, indata ce mediul neclar-nesigur imi face din nou “oferta” de spaima, apare in mintea si stomacul meu metafora castanei cu tepi. Efectul e neutralizarea fricii, iar ceea ce ramane e ceva rotund-rostogolitor: imi permit sa prospectez in continuare.
Constat ca energia mea se cheltuie acum doar in efortul de a inota, fara arderea angoasei de necunoscut.
De cate ori, in mediul organizatiei, adesea populat cu rechini si angoase negre, n-ai simtit tepii spaimei in stomac?
De cate ori ti-ai irosit energia in spaima de adanc?
Intors pe mal, iti recomand sa cauti sa discuti cu teama ta. S-o lasi sa-si spuna toata povestea, intr-o deplina acceptare. Si-o sa vezi lucruri noi la teama ta, rotund-rostogolitoare.
Apoi intoarce-te si-noata.

04 Sep

Trei povesti

20120904-224445.jpgWerner Heisenberg (1932-awarded the Nobel Prize for Physics “for the creation of quantum mechanics”):

“For the first time in history man, on this planet, is discovering that he is alone with himself . . . The conventional division of the world into subject and object, into inner and outer world, into body and soul, is no longer applicable.”

Prima:
Era tarziu si toata energia si entuziasmul de peste zi se consumasera. Ramasese in mine doar oboseala a 12 ore de munca si calatorit. Nerabdarea de a ajunge acasa o simteam fizic, ca pe foame. Colac peste pupaza, avionul care facea legatura spre casa era “consemnat” la sol din cauza unei furtuni.
Asa ca am intrat intr-un aer umed si cald incarcat de tensiunea zecilor de oameni care asteptau ca si mine sa ajunga dupa miezul noptii acasa.
Casti n-aveam la mine, chef sa citesc nici macar..as fi dormit, dar in spatele meu un ins guraliv povestea jumate in romana, jumate in germana, aventuri demne de Papillon: arestat pe nedrept in Austria, cunoscut si indragit de toti gardienii din nu stiu ce inchisoare…Tonul lui ma irita dintr-un motiv neclar.
E laudaros, vorbeste de rau despre romanii din randul carora face si el parte (asta daca n-o fi de alta etnie, ca inca nu-l vad). Chiar daca mi-as dori sa taca nitel, sa pot adormi, continua povestea vietii lui. Da si datele de contact celor doi care-l asculta (cum intri in orasul X, prima poarta mare si verde; intreaba de mine, ca ma stie toti”), apoi se ofera sa-i si conduca pana la Gara de Nord. De, Bucurestiul e mare si plin de tot felul de indivizi..
Din momentul in care am auzit ca are 37 ani, am devenit atent. Chiar, cum o arata insul asta? Toata povestea lui contine un mozaic cu tente vagi asemanatoare cu o parte din amintirile mele. Chiar daca pe alocuri piesele sunt antinomice memoriei mele: el puscarias de tanar (asa cariera..), eu fost politist (tot tanar, de!) Laudarosenia si nuanta infantila a discursului sau ma irita. Oare de ce?
In fine, ajungem pe aeroportul de acasa si, asteptand sa deschida trapa avionului sa iesim, nu rezist tentatiei sa vad cum arata “oglinda negativa” a mea. Imi plimb ochii prin avion si, ca din intamplare, ma uit si la personajul agasant din spatele meu. Nimic deosebit fata de ceea ce am vazut atatia ani la interviurile de dinaintea testului poligraf..un borfas “obisnuit”.
La scurt timp dupa ce-l privisem, surpriza! “Prietenul” meu ma bate usor pe brat:
-Esti roman?
Raspund ca da.
– Te cunosc.
Ii raspund ca nu si ma rog in gand sa mearga mai repede pasagerii din fata mea, neavand chiar deloc chef de dialoguri marete..
– Ba da, te cunosc: te cheama Adrian si esti politist.
Cobor din avion zambind la replica pe care i-am dat-o in gand: “ai gresit doar trei litere si sapte ani, in rest ai dreptate; si eu te stiu pe tine.”

A doua:
Acum 10 ani am cumparat o carte cu un titlu ciudat-Zen- scrisa de un autor sl carui nume am banuit ca-i scris gresit de cei de la Editura Herald- Dōgen Zenji.
M-a atras atunci la carte promisiunea unei minti care parea mai relaxata decat a mea. N-am reusit sa citesc decat introducerea cartii, restul fiind asemenea unui zid pentru mine: de nepatruns. Am “recidivat” de cateva ori de atunci si am mai cumparat cateva carti pe aceeasi tema, de fiecare data senzatia fiind aceeasi: pasul Oituz si “pe-aici nu se trece!”
Am pus cartile astea deoparte, pentru ziua cand o sa le pot cuprinde dincolo de introducere.
Mi-am adunat curajul si le-am luat cu mine in concediu (ma rog, am uitat una acasa).. le-am citit cap-coada, surpriza mare!
Acum nu-i nicio deosebire intre ce scriu oamenii aia acolo si principiile psihoterapiei.
Spune Jung (parca despre personajul din povestea de mai jos): constiinta […] poate fi inundata si chiar inghitita de materialele inconstiente activate si supradimensionate. Continuturile psihice nu imprumuta atunci numai caracterul de realitate, ci ele reflecta conflictul. Interpretarea la nivelul subiectului […] inlesneste intelegerea dificultatilor si conflictului in sau cu lumea exterioara ca pe o oglindire, ca pe o reproducere a unui eveniment intrapsihic, putand astfel duce la […] solutionarea problemelor in spatiul propriului psihic. (Despre psihologia inconstientului)

A treia:
In cap imi galgaie ceva ( o fi apa de mare sau vin?) si iar n-am castile la mine. Autocarul ma duce intr-o excursie fata de care n-am apucat sa-mi exprim oroarea la timp.
Neuronul meu cu insolatie se onduleaza gratios la curbe, facandu-ma sa cred ca vinul grecesc e naspa. Nici vorba sa citesc!
In spatele meu e unul care mai are un pic si calculeaza cu voce tare productivitatea caprelor de pe marginea drumului…Imi trece prin minte ca-i vreun foarte bun diriginte de santier, de la care nici nu apuci sa te gandesti sa furi un cui ca te-a si prins la inventar.
Momentul culminant cu tovarasul Dorel al meu apare la masa de pranz: ma trezesc fata in fata cu el. Si tin-te, Dorele, discutie (monolog..) despre detalii pe care nici in vis n-as fi stiut ca exista intr-un peisaj in care oamenii mananca ceva ca sa poata pleca mai departe. De la fata de masa, la mesajul care- culmea- nu-i si-n romana..Doar platim si noi, nu numai nemtii si francezii, nu?
In fine, mi-e foame si-mi dau silinta sa nu par (foarte) necioplit daca mananc in timp ce-mi vorbeste un om.
O fi asta motivul pentru care simt ca ma irita individul? O fi vreo portiune din sufletul meu careia-i refuz accesul la constient si pe care o recunosc la el?
Filosofarea mi-e intrerupta brusc de un val de furie, la vederea mainii lui, care numara nonsalat cati struguri mi-a pus chelnerul in farfurie.. Evident mai putini decat lui!
Respir adanc si-l pun la punct, moment din care nu ma mai priveste si-si reduce debitul verbal, evident imbufnat.
Ce-o fi cu mine? De unde reactia atat de vie in interiorul meu?..mult prea aproape de mine, mult prea in spatiul meu un comportament pe care eu il resping. Si evident nu din motive constiente.
I-am multumit in gand mai tarziu tovarasului Dorel pentru oportunitatea de a ma descoperi si l-am salutat cordial la terminarea concediului, despartindu-ne in aeroportul de acasa. Ajutat de intelegerea interactiunii cu Dorel al meu, m-am intors mai bogat sufleteste si cu intelegerea citatului:

“Ca si cum te-ai contempla in oglinda,
Forma si reflectarea se privesc
Tu nu esti reflectarea
Insa reflectarea esti tu.”

Dōgen Zenji (1200-1253)

18 Aug

Schimbare de paradigma si costuri

schemaNo matter how much you study the future, it will always surprise you; but you needn’t be dumbfounded! Kenneth Boulding

Am vazut mai demult un film cu niste musculosi care calatoreau in timp si-i prindeau pe alti musculosi care, isteti fiind, se gandisera sa modifice timpul si sa castige bani din asta (Time cop). M-am gandit apoi ca ar fi tare fain sa vezi idei inspirate puse in aplicare de vreun aiurit si apoi ajunse mari afaceri. Apoi sa te intorci cu ideea respectiva in timp, nitel inainte ca ea sa devina certa, si sa te bucuri de cursul ideii ca si cum ar fi fost a ta. Dar asta nu e prea moral si, din fericire pentru mine, nici posibil. Nici prea multe filtre personale nu-s utile, noroc ca soarta creeaza restul obstacolelor 🙂

Asa. Si daca nu reusesc sa iau ideile destepte ale unor pionieri din Vestul Salbatic sau sa cladesc Empire State Building pe terenul lui bunica-mea, ce-ar fi sa-mi construiesc propriile idei? Nah! Asta implica sa pasesc in necunoscutul viitorului, sa am morcovi..sa conving in stanga si-n dreapta ca am dreptate (chiar daca stiu ca am dreptate uneori maxim 70%)..Sa ma prind repede cand se schimba paradigma si sa fac un efort sa aduc spre realitate o idee.. Sa fac fata fricilor altora in fata propriilor incertitudini, sau chiar sa fiu agresat ca sa-si poata apara altii zona de confort? Cam nasol.. reversul e sa ai idei expirate si cumintele. Mda…greu de ales 😉

1Mediul din jurul nostru se schimba intr-un proces natural, ca balans intre echilibru si dezechilibru. Intre placile enorme care se deplaseaza continuu, mintea noastra gaseste portiuni fixe de realitate si-si tese paienjenisul denumit pompos “suma reprezentarilor personale”. Construieste astfel puncte de orientare, adesea anulate, rupte de cele mai mici schimbari in mediul inconjurator. Asa se face ca ne gasim uneori in mijlocul unui haos in care mintea noastra pierde reperele si – aparent – resursele. Sunt unii care numesc asta ruptura epistemologica, dar nu-s asa prietenosi si nu-i amintim aici 😉

Se poate intampla ca ceea ce consideram fapt cert si demonstrat sa devina – cu o viteza perceptibila pentru noi – neadevar, caduc, inutil. Mintea se opreste cand ceea ce ea considera adevarat nu apare in jurul nostru. Partea proasta e ca mintea poate explica doar ceea ce a fost anterior in simturi si numit cumva..intuitia insa se desprinde de obstacolul asta al trecutului si devine simtul nostru pentru viitor. Problema e ca intuitia asta nu e concreta si exacta, nu poate explica in cifre ce simte. Dar simte si transmite administratorului (ratiunea) tema pentru acasa: gaseste un sens asteaia!2

Daca as fi o companie, as vrea ca CEO-ul meu sa fie intuitiv, un adevarat Time Cop: rezistent in fata propriilor incertitudini si la temerile altora 🙂

Ai morcovi? Am sa-ti vand niste iepuri care sa-ti ajute viziunea.. 😉

01 Aug

Fara harta

20120731-170506.jpgStii ca pleci la un drum lung, la al carui capat e scris cu litere majuscule: VEI AFLA DESPRE TINE.
Drumul e presarat cu nenumarate detalii si intamplari, parca anume create sa-ti distraga atentia de la destinatie si de la tine. Ai si o harta, dar nu simti nevoia sa te uiti pe ea decat din cand in cand, poate mai mult cand imprejurimile incep sa arate nefamiliar, inedit. Treptat, iesi din aria cunoscuta de tine, si drumul te duce prin zone prin care n-ai mai fost, n-ai mai simtit.
Acum devin interesante “instrumentele” de navigare de genul GPS, harta…indicatoare de pe drum. Te face sa apelezi la ele incertitudinea, nesiguranta pe care le simti.
Daca mintea nu comuta la timp de pe modul “drum lung” pe “fii atent, ca prima la dreapta te duce la destinatie”, poti ajunge sa constati fizic configurarea asa-zisei decizii in mediul din jurul tau. Adica ajungi concret intr-un loc in care n-ai vrut sa ajungi.
Constati ca, desi intuitia ti-a aratat ca in urma cu 3 km era ACEA cotitura la dreapta, ai continuat drumul in mod neinspirat.
Oare doar din placerea de a fi pe drum ai inchis intuitiei acccesul la decizie? Placerea de a calatori nu mai poate fi un scop in sine acum, cand tocmai simti nerabdare, suparare sau chiar epuizarea. Isi face loc chiar si un strop de teama cauzat de gandul ca nu vei ajunge la destinatie. Realizezi ca, in definitiv, harta ta mentala si solutiile din mediul familiar tie, nu mai sunt valabile in acest mediu. Daca in oras poti oricand sa-ti spui ca mergi pe alta strada decat cea cunoscuta si ajungi tot acolo unde ti-ai propus, cand faci asta pe munte, “alta strada” poate insemna ore intregi de cautari frustrante pe coclauri. Sunt foarte frumoase imprejurimile, dar nu mai conteaza asta acum, pentru ca ai deja alta miza: destinatia.
Ma tot gandesc ca a pilota inseamna sa poti alege nu neaparat ce manevra sa faci, ci sa alegi intre diferite feluri de a simti drumul. Deschiderea la experimente si la nou alimenteaza cu materie prima intuitia. Insa coagularea masei de informatii in ceva actionabil se face numai in stare de alerta, de concentrare pe ceva concret.
Asadar am de ales intre a savura peisajul sau a lasa peisajul si a cauta elemente de reper.
Am respins mult timp abordarea rationala pentru ca-mi parea opusa intuitiei, gandirii euristice. Mi se parea ca gandirea rationala e prea tare fixata in concret, oprind fluiditatea perceptiei. Asa mi se pare si acum, doar ca am vazut utilitatea abordarii concrete cand vrei sa ajungi undeva.
Incep sa banuiesc ca drumul catre destinatie (puneti voi o aspiratie in loc de cuvantul asta) e o succesiune de tonuri de diferite lungimi de unda. Variate stari si moduri de a gandi, toate acestea impreuna alcatuind melodia care te insoteste pe drum, care face insusi drumul.
Intuitia da, in mare parte, directia. Rationalitatea economiseste efortul depus pe etape, lasandu-ti energie sa te bucuri de tot drumul pana la tine insuti.

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com