bogdan | Psihologie servicii | Page 5
01 Feb

Razvratitii – profil psihologic

choose

Cunoasterea paradisiaca […] se caracterizeaza prin fixare asupra obiectului, socotit in intregime dat sau cu posibilitati de  a fi dat, fie in intuitie, fie in abstractiune, fie in imaginatie. Cunoasterii paradisiace ii opunem cu distinctii ireductibile cunoasterea luciferica. Pe aceasta o vedem detasandu-se in chip aparte de obiect, fara de a parasi insa obiectul. Ea considera obiectul despicat in doua, intr-o parte care se arata si intr-o parte care se ascunde. Obiectul cunoasterii luciferice e totdeauna un mister care se arata prin semnele sale, si de alta parte se ascunde dupa semnele sale.[…] Cunoasterea luciferica provoaca o criza in obiect, “criza” care rapeste obiectului echilibrul launtric.[…] Prin cunoasterea paradisiaca se statornicesc pozitiile linistitoare, momentele de stabilitate, permanenta vegetativa si orizonturile cari nu indeamna dincolo de ele insile, ale spiritului cunoscator. Cu cunoasterea luciferica se introduc in imparatia acestuia (obiectului) problematicul, tatonarea teoretica, constructia adica riscul si esecul, nelinistea, aventura, tot atatea momente care repugna cadrelor cunoasterei paradisiace.”

Lucian Blaga, septembrie 1932, revista Gandirea,nr 7-9

OBSERVATIA

Saptamana trecuta m-am vazut cu o echipa cu care ma stiu demult, de cand eram si mai fricos decat sunt azi ­čśë Pe atunci imi era frica de ceea ce ar fi o echipa treaza, capabila sa se sincronizeze si sa deschida ochii.

M-am dus sa-i vad cu un oarecare plan in cap, dar insuficient de pregatit cat sa acopar cele 6 ore de discutii planificate. M-am uitat atent la fetele lor cand i-am salutat in deschiderea intalnirii: unora le-au sclipit ochii la sarada de debut, altii s-au schimonosit, neplacut surprinsi de invitatia in metafora. Am stiut atunci cu cine pot sa prospectez mai departe si cu cine nu voi insista.

Orele petrecute impreuna cu cei 16 oameni mi-au adus aminte de Blaga si ale sale feluri de cunoastere, descrise mai sus.

Apoi m-am gandit ce s-ar intampla daca as pune laolata doar indivizi care iubesc problematicul, constructia ipotetica. Daca as pune intr-un creuzet mintile unora care nu se opresc la prima intrerupere in continuitatea obiectului pe care trebuie sa-l cunoasca?

Pentru mintile care s-au incruntat la metafora folosita la inceputul intalnirii, pot presupune disconfortul creat de contactul cu neintelesul, cu misterul continut in obiectul cunoasterii:

Cuvantul mister, pe cat de sonor pe atat de incert, a fost intotdeauna refugiul spaimei sau neputintei de a intelege ceva. (Lucian Blaga, rev. Gandirea 1932, vol 7-9, pag 264).

Pentru cei care s-au aplecat spre inainte si si-au ascutit privirea la auzul metaforei, pot presupune ca-s niste Razvratiti.

Care ar fi operatiunile mentale preferate ale unor astfel de Razvratiti?

IPOTEZA

Putem sa presupunem ca primul reflex al unui Razvratit ar fi sa considere obiectele evidente ca fiind doar simptome aparente ale obiectelor cunoasterii, aflate acestea inca in stare de mister. Acest reflex i-ar da tendinta spre prospectare si curajul, forta necesare pasului in necunoscut.

Intrucat va stiu adepti ai pozitivismului logic, ma voi stradui sa demonstrez si sa masor presupunerea de mai sus (DEX: Pozitivism logic = mi╚Öcare modern─â ├«n filosofie care a ├«ncercat s─â introduc─â metodologia matematicii ╚Öi a ╚Ötiin╚Ťelor naturii, ├«n domeniul filosofiei, marc├ónd ├«nceputul cercet─ârii analitice ├«n cercetarea filosofic─â).

TESTAREA IPOTEZEI

Voi folosi rezultatele la un test de personalitate pentru 10 oameni, impartite dupa felul in care, in interviurile realizate cu ei, par sa prefere a cunoaste realitatea:

-5 dintre ei prefera claritatea partiala si au o mare deschidere la experiment si risc (vanzatori retail)- ilustrati in tabele si grafice cu N si culoarea rosie

– 5 dintre acestia prefera certitudinea, claritatea si predictibilitatea (contabili seniori) – ilustrati in tabele si grafice cu S si culoarea albastra

Un test de personalitate bun poate examina un individ pe mai multe dimensiuni. Eu am ales 16 astfel de dimensiuni pentru o imagine cu rezolutie cat mai buna.

Oare as putea sa-i recunosc usor daca i-as intalni pe “razvratiti”?

Deloc surprinzator, prima si cea mai abrupta diferenta intre razvratitii “luciferici” si increzatorii “paradisiaci” consta in deschiderea la schimbare.

Aceasta deschidere aduce pofta pentru experimentare, critica si gustul pentru analiza. Polul opus deschiderii la schimbare inseamna conservator, traditional, cu respect pentru conventii. “Razvratitii” sunt indrazneti (“tupeisti”?), empatici si stabili emotional. I-as putea recunoaste dupa viteza de reactie la necunoscut si la provocare (spontani, expansivi, entuziasti).

Orientati catre idei si imaginatie (scala M: nivel de abstractizare), par sa fie capabili de ceea ce Blaga descrie in randurile de mai sus ca fiind “despicarea obiectului cunoasterii”.

De cei-am numit “razvratiti”? Scala de Dominanta ni-i arata ca fiind autoritari, asertivi si independenti, pana la agresivitate.

Rezonanta subiectiva la necunoscut o regasim in scala C: Stabilitate emotionala – “razvratitii” sunt stabili emotional, adaptabili si echilibrati.

schemaCONCLUZII

“Ideea teoretica pe care cunoasterea  luciferica o utilizeaza ca punte de salt in cripticul unui mister deschis nu se ofera niciodata de la sine si in chip necesar. Ea reprezinta o incercare, un risc”

Lucian Blaga, noiembrie 1932, revista Gandirea nr 10

Intalnirea de care va povesteam, in care o echipa de 16 oameni m-a invitat sa lucram impreuna la o necunoscuta, s-a incheiat cu raspunsuri si noi intrebari cauzate de aceste raspunsuri.

Ceea ce am considerat cu adevarat o izbanda a intalnirii noastre a fost aparitia curiozitatii si a curajului de a explora ceea ce altii vad in noi.

 

25 Jan

Ripple effect

At the same time, these leaders developed or clarified their vision of what changes were needed. Tipically, this were done by challenging the status quo with very basic questions. […] The values and and practices they infused into their firms were usually on display in their daily behaviour.

Corporate Culture and Performance – Kotter and Heskett

ripple_effectOare functioneaza mecanismul descris de cuvintele subliniate de mine cu rosu in citatul de mai sus? Oare as putea surprinde impactul pe care il are stilul de gandire al liderilor sau echipelor in cultura organizatiei?

Vreau sa vad cele trei cuvinte rosii de mai sus intr-o masuratoare, altfel vorbim poezii. Si doar am cazut de acord ca va place statistica, nu? ­čśë

Ce-ar presupune un asemenea design de cercetare?

Sa vedem…as avea nevoie sa masor inainte si dupa o manopera de catalizare (accentuare) perceptia unei intregi organizatii asupra culturii organizationale.

Si…as mai avea nevoie sa catalizez, accentuez comunicarea in organizatie pe tema culturii, in asa fel incat sa observ care echipa produce impactul cel mai mare.

Experimentul contine 4 orizonturi de timp, asa cum sunt ele percepute de echipele analizate:

– Faza I: prezent si viitor inainte de catalizare (p1 & v1),

– Faza a II-a: prezent si viitor dupa catalizare (p2 & v2).

Am sa iau acele cuvinte pe rand si am sa caut sa le demonstrez:

developed

Dinamica perceptiilor intregii organizatii arata asa: echipele percep cam aceeasi realitate, iar cultura organizationala are cam aceeasi configuratie inainte si dupa catalizare (= cultura organizationala stabila, da?) Doar ca… apar mici modificari: valorile organizationale (denumite generic A, B, C si D) se misca discret in perceptiile membrilor organziatiei, schimbandu-si locul in clasament. Se mai observa ceva interesant: intre prezentul si viitorul masurate inainte de catalizarea culturii organziationale nu-i nicio legatura (corelatie nesemnificativa). Insa..dupa ce membrii organizatiei inteleg valorile si le pot observa in comportamentele lor de zi cu zi (accentuarea de care vorbeam mai sus), prezentul si viitorul (p2 & v2) incep sa coreleze. Pare ca organizatia incepe sa se focalizeze asupra acelorasi lucruri.corelatii

Acum am dovedit ca se poate modifica cultura organizationala…sa mergem mai departe si sa cautam sa vedem CINE o poate modifca si ce caracteristici trebuie sa aiba aceasta entitate (fie ea un lider sau o echipa)?

In tabelul de mai jos se vad mediile pe care 11 (!) echipe le-au obtinut evaluandu-se pe 4 dimensiuni ale culturii corporate: valorile A, B, C si D.

personalitati echipe

Cu verde sunt ilustrate corelatiile puternice intre “personalitatea” autoperceputa a echipei (autoevaluare 360 intre coechipieri) si cele patru pozitii temporale.

Mai pe romaneste: o legatura mai mare intre structura valorica identificata la nivelul echipei si vreuna din pozitiile dinamice ale dezvoltarii culturii organizationale (p1, v1, p2 & v2) este ilustrata cu mai multa culoare verde in tabelul de mai sus; opusul, antifaza intre echipa si cultura organizationala sunt ilustrate cu rosu ­čśë

challenging

Apare un prim indicator interesant: unele echipe sunt caracterizate de o sinceritate mai mare in evaluarile pe care si le fac membrii acestora. Pozitiile obtinute de Echipa 11 si Echipa 6 in clasamentul sinceritatii le arata ca folosind evaluari nici agresive (scorurile codase sunt ilustrate cu X-uri rosii), nici impaciuitoare (scorurile fruntase au cate un V de culoare verde in tabel).

De remarcat ca Echipele nr. 2 & 5 au cele mai mari scoruri in evaluarile 360 realizate de coechipieri, dar si cel mai mic impact in cultura organizationala.

Au vrut sa “dea” bine, dar impactul lor asupra transformarii e unul negativ sau nul.

infused

A, care-i masura impactului in cultura organizationala? In aceast design, daca “personalitatea” autoevaluata a echipei coreleaza cu perceptia intregii organizatii asupra culturii, presupunem ca-s covariante -am cautat in  DEX acest termen, ca sa par cat mai stiintific ­čśë

Daca vreuna din echipe ar avea vreo influenta in dezvoltarea culturii organziatiei, aceasta influenta ar trebui masurata in configuratia p2 (prezent nr 2, masurat in perceptia intregii organizatii dupa catalizare).

P2 se aseamana foarte mult cu p1 (coeficientul Pearson r=0,73). Se deosebesc prin faptul ca valorile A si D isi schimba intre ele pozitiile, valorile B si C ramanand in aceleasi pozitii.

Hai sa comparam doua clustere de echipe: cele cu corelatii negative si cele cu corelatii pozitive (ma refer la corelatiile cu dinamica culturii organziationale)

– in clusterul verde (corelatii pozitive +) avem: Echipa 4, Echipa 6 si Echipa 11.

– in clusterul rosu (corelatii negative ) avem: Echipa 5, Echipa 10 si Echipa 8

Acum ne vom uita in interiorul scorurilor individuale din care sunt alcatuite personalitatile echipelor (evaluarile 360 ale coechipierilor din acele echipe).

corelatii

Ma gandesc ca nu mai are sens sa introduc si vreun grafic pentru tabelul de mai sus, ca-i evident.

As merge mai departe sa stiu ceva despre vointa si viziunea celor din clusterul verde al culturii organizationale, dar asta se va intampla pe parcursul anului asta ­čśë

 

11 Jan

Meditatie despre nevroza

Claritatea si precizia nu sunt atribute ale suferintei sufletesti. Mai degraba contrariul e adevarat. Uneori, cel ce solicita nu vede, nu intelege si nu gaseste solutia practica, ci intelege doar situatia anormala si dezechilbranta in care se framanta. Alteori nu o intelege nici pe aceasta din urma, dar constata ca ansamblul mijloacelor sale de acomodare nu mai e eficient, nu mai corespunde structurii situationale, il lasa sa pluteasca intr-un fel de impoderabilitate sociala si ceata a existentei.[…] Cateodata nevroticul ni se ofera ca o pagina alba, sprijinindu-se integral pe posibilitatile noastre de […] a deduce articulatiile sufletesti ale fiintei sale.
Pamfil & Ogodescu, Nevrozele, 1974

Mai intai am observat ca s-au rupt manusile. Mare lucru, mi-am zis. Imi iau altele. Am amanat un timp decizia, din lene. Apoi am vazut ca pielea de pe incheieturile degetelor s-a rupt si ea, in ciuda protectiilor de plastic. Mi-am luat asadar alte manusi, dar acelasi model cu cele la care renuntasem. Ma obisnuisem cu ele si nu aveam chef de experimente.

Numai ca…degetele mele au continuat sa sufere, in ciuda “solutiei” cu manusile cele “noi”.

 2  3  1

La vremea respectiva, m-au surprins rupturile aparute in aceleasi locuri pe pielea degetelor mele, motiv pentru care le-am si fotografiat. Apoi am inceput sa ma gandesc ca tiparul asta imi poate spune ceva. Ma poate pune in contact cu incapatanarea si refuzul meu de a vedea un anumit mod de a actiona?

Ma simteam ca si cum o mana nevazuta ar fi tras brusc o perdea din fata ochilor mei, lasandu-ma sa vad doar rezultatul unor actiuni intamplate pe furis: tadaa… iar ai degetele rupte!

Nu intentionam sa folosesc imaginile astea, dar o discutie de vineri m-a facut sa ma gandesc la cat putem tolera un mod defectuos de actiune, mod care nu e doar o impresie. Produce acest mod rani, dureri si scaderea fortei de care avem nevoie spre a ne considera adaptati la viata de zi cu zi.

Oscilatia intre adaptare si dezadaptare nu-mi pare o simpla metafora. Tu de cate ori ai platit cu insomnii incapacitatea de a te adapta la ceva necunoscut? Asta ca sa folosim un exemplu benign, de mica intensitate.

Pasul facut in zona necunoscutului si incertului ne imbolnaveste de o frica prafoasa, nedefinita (anxietate?), dar totul dureaza pana trecem de pragul deja-intelesului, deja-cunoscutului. Ramanerea in acest taram in care domina Neclar si Incert, incapacitatea de a trece pragul, ne confrunta cu un mediu acid, in care mintea si corpul nostru se dizolva incet in boala. Lipsa de informatie necesara adaptarii e traita in plan psihologic ca suferinta, ca o criza.

Oscilatia intre nu stiu  si stiu e naturala si face ca ceasul istoriei personale sa arate corect orele. Dar daca mecanismul asta ce da cadenta vietii se blocheaza? Ramanem intr-o bula de timp imbacsita si incremenita, in timp ce realitatea pare sa treaca in mare viteza pe langa noi. Alunecarea incetinita prin realitatea inconjuratoare face ca tegumentul nostru emotional sa sufere, bucati din el fiind smulse brutal.

Aflati intre praguri, gasim “explicatii” rudimentare, schematice si rigide pentru ce ne inconjoara. Folosim aceste ganduri-carja sau trairi-carja pentru a ne continua deplasarea spre limanul Sensului salvator.

Mai rau nu e ca ajungem intre praguri, pentru ca asta-i cadenta fiintarii. Ciudat devine cand ne atasam de felul in care gandim intre pragurile prin care trecem in cautarea sensului. Si astfel trairile simplificate, schematizate devin dominante, inlocuind adaptarea vie si necesara la mediul continuu schimbator din jur.

M-as intreba: dar daca ranile pe care le vad sunt expresia metaforica a ceea ce nu am curajul sa-mi spun?

Ca sa-mi raspund, ar trebui sa vad dincolo de pragul cetos al lui Acum. Dar stai…vad deja … alte manusi ­čśë

 4  manusi noi
31 Dec

Obiective pentru 2015

The proper order of things is often a mystery to me. You, too?

Cheshire Catcheshire_cat

Mancam ceva, pe urma discutm despre obiectivele de anul trecut si despre obiectivele anului care vine.

Reteta de Revelion include:

un motan viu┬áam gresit, e doar ornamentul mesei ­čśë

– paste integrale, facute in casa

– scoici cu sos de branza albastra, usturoi , pesto si peperoncino (daca sosul e facut cu unt va garantez ca aluneca mai usor totul pe gat)

– sampanie, ca doar vine un an nou

1 2 3

 

Asa, acum sa vedem ce-mi propusesem sa fac in anul 2014:

a) sa conduc ce am ales

b) sa imi dezvolt intuitia

c) sa pot frana in situatiile si locurile potrivite

bogdan rotaruCe-am realizat din ce mi-am propus?

a) & b) Pai… anul asta am stat pe prispa la piticii suedezi si m-am intrebat incotro e drumul catre mine. Intuitia mi-a arat un drum care s-a configurat pana in punctul in care am realizat ca incep sa conduc ce am ales (dovada in poza ) ­čśë

c) Controlul si echilibrul la franare vin pe traseu (sper).

Ia sa vedem pentru 2015… ce sa fie, ce sa fie…?

– sa merg mai departe prin Wonderland ­čśë

– sa fiu capabil sa inteleg devierile de la traseul gandit intial si sa le recunosc drept scurtaturi

– sa ma regasesc prin interactiunea cu cei cu care ma intalnesc

La multi ani!

24 Dec

Cafea pentru Mos Craciun

Azi am fost intrebat daca-l astept pe Mos Craciun.

…bine, mi-e greu sa raspund, dar nu! Mosul a fost anul asta pe la mine mai devreme.

Asa ca eu si cu Chuck Norris nu-l asteptam pe Mos ­čśë

I-am facut pentru maine dimineata o cafea speciala, pentru ca va fi obosit. Stiti, Mosul se opreste de fiecare data dimineata pe la mine in drumul lui spre casa. Asta pentru ca de cativa ani a observat ca fac cea mai buna cafea de Craciun, de aici si pana in Laponia: lime, rodie si miere de albine, amestecate cu un shot de espresso.1-1

I-am lasat langa bradul Gogoasa cafeaua cu pricina si o turta de susan cu scortisoara.

2

Craciun fericit!

22 Nov

Overdrive

The creation of something new is not accomplished by the intellect but by the play instinct acting from inner necessity. The creative mind plays with the objects it loves. ÔÇŁ
ÔÇĽ C.G. Jung

overdriveAsa- i ca din cand in cand va doriti si voi sa vedeti si ceva grafice pe-aici?

Si, eventual, ceva instrumente de psihodiagnostic noi, folosite pentru aplicatii aiurite?

Las’ ca rezolv ­čÖé

Termenul din titlu (overdrive) inseamna o treapta de viteza in care masina ruleaza cu viteza maxima, dar cu un consum mediu.

Dar oare exista un asemenea regim de lucru care sa poata optimiza consumul unui individ?

Presupunem ca intr-un regim de lucru in care se respecta trei cerinte esentiale, efortul mai mare nu duce la epuizare, ci la motivare si creativitate. Aceste trei cerinte sunt: autonomie, maiestrie si scop. In cercetarile motivationale, aceste trei conditii alcatuiesc asa-denumita stare semnificativa (meaningful condition).

Se opune aceasta stare alteia, denumite starea sisifica. Cred ca-i usor de inteles ce-i asta din urma ­čÖé

Asadar, masuram “masina” inainte de a o accelera, apoi masuram din nou cand ajunge la viteza maxima, sa vedem daca e buna treapta de viteza aleasa. Prea abstract? Iaca mai usor: il iei pe unu’ cat e relaxat┬ási-i masori personalitatea cu un test bunicel.

Apoi il “accelerezi” in vreun proiect (care sa indeplineasca cele trei cerinte┬ámentionate mai sus ) si masori din nou. Diferentele constatate se presupune a reprezenta adaptarea respectivului la situatia cu care se confrunta.

Am ales din tot testul cu pricina, 4 factori (ilustrati mai jos):

  • Deschidere la schimbare,
  • Orientare sociala,
  • Perfectionism si
  • Tensiune nervoasa.

+

Q1 Deschidere la schimbare Conservator, traditional, atasat de familie, cu respect pentru conventii Deschis la schimbare, dispus sa experimenteze altceva, inovator, critic, cu gust pentru analiza
Q2 Orientare sociala Orientat spre grup, dornic de afiliere,
dependent de colectiv, fidel colectivului
Orientat spre propria persoana, solitar, individualist, independenta personala, decis, plin de resurse
Q3 Perfectionism Tolereaza neregulile, inexact, flexibil,
necontrolat, in conflict cu sine, impulsiv, fara grija pentru conventii
Perfectionist, organizat, desciplinat, controlat, formalist, prudent in raporturile sociale, cu amor propriu
Q4 Tensiune nervoasa Relaxat, cu rabdare, destins, calm, nepasator, satisfacut, slaba tensiune energetica Tensionat, energic, nerabdator, agitat, cu sentimente de frustrare, depasit de evenimente, tensiune ergetica ridicata

Testul mai are inca 12 factori pe care-i masoara (v-ati prins, e vorba despre testul 16 PF al lui Catell), dar eu prefer sa ma uit doar la astia 4.

In graficul de mai jos e ilustrat registrul de lucru al “motorului” accelerat. Cu albastru sunt rezultaltele la testul de personaltiate inainte de proiect. Cu rosu am ilustrat rezultatele obtinute in timpul proiectului. Eu zic ca-i place turatia ­čśë

Analiza arata ca, in urma efortului investit, se “produce” inovatie, curiozitate si disciplina (click pe poza daca nu ma credeti).

overdrive 3

 

Acum sunt in cautare de unui atelier mecanic, in care sa ma apuc de construit masini de curse. Voluntari? ­čśë

 

 

08 Nov

Sindromul “Mircea Badea”


Strict Standards: Only variables should be assigned by reference in /home/rpsi3328/public_html/blog/wp-content/plugins/photo-galleria/photo-galleria.php on line 397


1
Treceam azi pe langa departamentul “Chestii care traiesc in apa si-s bune de mancat”, ingandurat ca de obicei. Ingandurat, pentru ca mi-era foame si nu eram sigur ca┬á ajung acasa cu toti banii la mine ­čÖé

Cum treceam eu asa, de-odata am avut sentimentul penibil ca rade careva de mine. Sigur, o sa spuneti voi, mi se intampla des, exact in momentele in care nu iau pastilele la timp.

Ei, de parca as fi singurul!?

In fine, sa-mi continui ideea: m-am uitat asadar in jur si…n-am vazut pe nimeni. Mai exact nu era nicio persoana. La o privire mai atenta insa, am observat doi calamari care chicoteau (in poza o sa-i recunoasteti pe aia din caseta de sus; aia doi…care se uita fix). I-am auzit spunandu-si printre rasetele infundate: “Uite-l pe Mircea, ala care nu se pricepe”.

Vexat, le-am spus ca nu ma cheama Mircea si ca nu inteleg la ce fac referire.

Dar rasetele continuau, extinzandu-se la crevetii de alaturi!

M-am gandit apoi ca or sti ei ceva, din moment ce eu exact la asta ma gandeam: n-am maioggy gatit cam demult si mi-e frica rau ca o sa se prinda lumea ca de fapt eu nu ma pricep. Ce mai conteaza ca nu ma cheama Mircea Badea?

Exasperat de chitzaiturile (crevetii rad ciudat, stiti doar) si rasetele care nu mai conteneau in jurul meu, mi-am sunat sfatuitorul strategic ┬á(ati ghicit, e motanul Oggy, cel din spatele camerelor de luat vederi). Nu-i place sa i se spuna Marele strateg ­čśë┬áI-am zis ca ma provoaca doi calamari galagiosi.

“Accepta provocarea” am auzit in telefon.

M-am dus glont la domnul in halat alb care parea supraveghetorul zonei si l-am rugat sa ma lase sa ies din clinica impreuna cu cei doi zurbagii cu tentacule. A zambit misterios si mi-a spus ca mi-i aduce el la casa.

Ajuns acasa, am incins cuptorul si le-am propus celor doi “tentaculosi” cafenii sa ne-ncercam puterile. Mi s-a parut ca nu mai zambeau si nu mai erau chiar veseli, dar deja nu mai aveam chef de glume: cu tagliatelle sau Capelli dÔÇÖangelo? N-au raspuns, asa ca am hotarat sa le arat de ce sunt in stare.

2

Am preparat asadar tagliatelle.9

La scurt timp dupa repriza I, scorul arata asa: ei mancasera ciupercile si ardeii, eu pregatisem usturoiul.3

Ca sa fie toata lumea multumita, am pregatit si niste branza┬áFeta cu peperoncino, ulei de masline si tentaculele “cazute” de-a lungul confruntarii.┬áCei doi “tentaculosi” s-au ghiftuit pe indelete cu umplutura asta, dupa care s-au dus sa faca o sauna┬á(la cuptor, cu vin alb).

Click pe poze pentru mai multe detalii de la locul faptei.

Ce sa va mai spun…”meciul” s-a ┬áterminat cu diplome pentru fair-play, lumanari si vin roze!8

p.s. de fapt azi eram ingandurat pentru ca aveam asta in cap:

Tulburarea iluzionala este un diagnostic psihiatric care denota o conditie psihotica mentala caracterizata prin dezvoltarea de iluzii mai mult sau mai putin bizare in absenta unei psihopatologii semnificative. 

Tipul persecutor al tulburarii iluzionale este cel mai comun. Este asociat frecvent cu tulburarile comorbide. Pacientii cred ca sunt persecutati. Fata de iluziile de persecutie de schizofrenie, iluziile sunt sistematizate, coerente si aparate de logica clara. Nu se observa o deteriorare a personalitatii si a functiei sociale. Pacientii sunt frecvent implicati in litigii formale impotriva persecutorilor. Pacientii prezinta un grad de stress emotional cum este iritabilitatea, furia si resentimentul. In situatiile extreme pot apela la violenta impotriva celor care considera ca ii ataca. Distinctia dintre normalitate, ideile supraevaluate si iluzii poate fi facuta in unele cazuri.

In poza de mai jos, ala cu spatele e Mircea Badea. Doamna in portocaliu e arbitra meciului, doamna care-l salveaza pe Badea de la un deces rusinos.

Ala chel e dl.”psihiatru” care-l trezeste pe Mircea Badea la realitatea dura: Chuck Norris e numai unu’ !

mircea

02 Nov

Quantum

The stream of knowledge is heading toward a non-mechanical reality; the universe begins to look more like a great thought than like a great machine. Mind no longer appears to be an accidental intruder into the realm of matter, we ought rather hail it as the creator and governor of the realm of matter. Get over it, and accept the inarguable conclusion. The universe is immaterial-mental and spiritual.ÔÇŁ (R.C. Henry, ÔÇťThe Mental UniverseÔÇŁ ; Nature 436:29,2005)

James Hopwood Jeans

altamira

altamira

Hai sa spunem ca ne propunem chestii. Ceva de genul: sa ne simtim bine in pielea noastra, sa fim fericiti, sa avem o relatie implinita cu cine ne e drag.

Bine, as putea sa ma gandesc si la chestii mai “grave” de-atat, cum ar fi obiectivele pe termen lung ale unei organizatii sau (cu un maxim de ingrijorare pentru sanatatea mea mentala) as putea sa rostesc cuvantul strategie… ­čśë

Mda. Distanta dintre un acum si chestiile alea “grave” de mai sus ┬áe exprimata prin intervalul de timp in care sunt capabil sa mi le imaginez si apropii. Daca as avea tot timpul din lume, nimic n-ar fi prea greu de facut. Problema e ca, pana sa ajungem sa ne concentram la ce-am zis ca┬áfacem, trecem la alta chestie pe care realitatea ne-a scos-o in cale.

De ceva timp ma confrunt cu doua tendinte opuse:

– una ma afunda in “prioritati” efemere, lucruri care dispar in cateva ore sau pana la finalul zilei.┬áCe voi n-aveti Outlook-ul care va atrage in tot felul de probleme externe voua, create parca special pentru a va manca orice claritate a privirii spre inainte? Ei, hai…

– cealalta tendinta imi este soptita permanent de┬áobservarea clientilor de la cabinet. Ma intreb ce m-as face fara practica psihoterapiei? Da, cred ca as merge la psihoterapie ­čśë

Despre aceasta a doua tendinta vreau sa  gandesc in aceste randuri. Imi apare destul de evindent ca, dupa un oarecare timp petrecut in dialog cu sine (doar nu credea vreunul din voi ca psihoterapia este despre sfaturile vreunui guru?!) , fiinta umana incepe a se focaliza mai mult pe ceea ce simte si nu pe ceea ce i se intampla in viata de zi cu zi.

Timpul alocat discutiei despre ceea ce se intampla descreste, persoana din fata mea vorbeste mai scurt despre ceea ce a facut. Timpul incepe sa fie folosit pentru a analiza ceva ce pare sa se intinda ca o panza sub tot ceea ce se produce la nivel faptic. Vorbim despre senzatii si sentimente care urmaresc din profunzime faptele.

Si clientul trece printr-o perioada in care traieste faptele, de data asta la un nivel de acces superior etapei anterioare. Adica poate conceptualiza ceea ce face, de-odata cu simtirea a ceea ce se intampla in interiorul sau.

Etapa urmatoare ma fascineaza mereu: clientul devine un mic vrajitor! Accesul la ceea ce simte se imbunatateste si poate sa simta ceea ce face…Pe cale de consecinta, se schimba tiparele comportamentale si raspunsul corelat al mediului.

Cand se intampla prima data suita asta de etape, nici nu prea bagi de seama, doar te bucuri impreuna cu clientul ca a scapat de mai stiu eu ce tipar suparator. Apoi realizezi ca nu a disparut tiparul faptelor, ci tiparul de simtire care le genera!

Si..cand se repeta treaba asta la clienti care nu se cunosc intre ei, care au structuri de personalitate diferite…incepi sa te intrebi: care-i secretul?

Secretul pare sa fie in nivelul de acces pe care-l au la stratul de emotii si sentimente care insotesc in permanenta (co-creeaza?) faptele din jurul lor.

La final, o poveste (de adormit copii mari): doi calugari budisti priveau un steag care flutura in vant. Unul dintre ei afirma:

– Steagul se misca.

Al doilea raspunde:

– Nu, vantul se misca.

Ascultand discutia, un alt calugar raspunde:

– Nici steagul, nici vantul nu se misca. Se misca doar mintea.

02 Oct

Tesatorul de vise

 

iktomiDe cateva saptamani am un nou vecin: un paianjen portocaliu. In felul lui, e un vecin ciudat (doarme intre flori si mananca tot felul de chestii miscatoare pe care le gaseste pe-acolo), dar stie multe povesti si mie-mi place sa-l ascult cat timp isi deapana firele si-si toarce plasa la geamul meu.
Bunaoara, intr-o zi mi-a spus povestea asta: indienii Sioux din America de Nord vedeau in paianjen intruparea creativitatii si a intuitiei si-l numeau Iktomi. Venerau la el felul in care visa despre realitate cat isi torcea firele. Leganat in hamacul sau, Iktomi viseaza despre realitatea pe care o creeaza.
Paianjenul de la geamul meu mi-a mai spus ca daca visele sunt despre lucruri si fapte marete, Iktomi le prinde in plasa lui si le aduce in realitate. Daca visele sunt rele, Iktomi le lasa sa treaca prin ochiurile plasei.
Intregul sau corp e o metafora despre inceput si sfarsit, cu ale sale opt picioare si corpul in forma de semn al infinitului. De fiecare data cand isi doresc foarte mult ceva, indienii Sioux inchina un gand paianjenului-vrajitor Iktomi, pentru a-i ajuta sa teasa noua realitate.
Ei, cu povestea asta in gand am mers la ultima intalnire cu un grup interesant, grup de la care am invatat sa fiu o gazda. Am invatat sa trag firele cadrului in care apoi sa prindem impreuna idei si sentimente, sa cream noi realitati pentru noi insine.
As crede ca am visat, dar parca nu, pentru ca mai simt inca vibratiile in plasa in care pastrez realitatea creata de ei.

21 Sep

In lant

The psychological rule says that when an inner situation is not made conscious, it happens outside, as fate. […]┬áthe world must perforce act out the conflict and be torn into opposing halves.[“Christ, A Symbol of the Self,” Carl Gustav Jung, CW 9ii, par. 126.]

in lant

Mi-aduc aminte o sedinta de psihoterapie, in care al meu client mi-a aratat cu o intensitate greu de suportat felul in care si-a trait multi ani relatia cu adultii semnificativi din copilaria lui. Spun greu de suportat pentru ca nu mi-a fost usor sa indur senzatia ca nu ma vede si ca nu-i pasa. Am inteles atunci (am inteles de fapt amandoi) cum e sa dai mai departe lantul, cum e sa pui pe altul in locul in care ai fost tu, sa-l faci pe altul sa simta cum ai simtit tu.

Si m-a facut sa ma gandesc la acele criterii inconstiente care ne fac sa preferam o decizie si nu alta. Si, preferand-o pe aceasta si nu pe cealalta,  sa avem apoi ocazia sa constatam ca ne invartim in cerc, ca ne-am plictisit de cine suntem si de ceea ce facem.

Sa constatam, cu teroarea data de apropierea implacabila de o realitate careia nu stim si nu putem sa ne impotrivim, ca suntem in lanturi.

Dar partea frumoasa a povestii abia aici incepe, desi drumul e inca slab luminat: constatand ciclicitatea deciziilor si a frustrarii pe care o genereaza, incepem a ne intreba daca e vreo scapare. Caci, fara frustrarea lanturilor, cum am putea sa ridicam ochii spre vreun cer al libertatii individuale?

Incepem sa banuim existenta filtrului inconstient, a acelor criterii care ne scapa si incepem sa punem la indoiala utilitatea/ maturitatea acestora.

Oameni de un anumit fel imi intra in viata si ajung sa se rupa de mine intr-un mod dureros. Oare cum i-am ales?

Situatii in care ma eschivez vinovat, ajungand apoi sa ma intreb daca nu cumva am eu o problema constanta in a decide o cale.

Oare prin ce se diferentiaza cei doi EU de la capetele drumurilor care mi se deschid acum in fata?

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com