bogdan | Psihologie servicii | Page 6
05 Sep

Pe prispa la pitici

One day Alice came to a fork in the road and saw a Cheshire cat in a tree:
“Which road do I take?” she asked. “Where do you want to go?” was his response. “I don’t know”, Alice answered. “Then, said the cat, it doesn’t matter.”
If you don’t know where you’re going, any road will get you there.



Lewis Caroll – Alice in Wonderland

Am plecat la drum cu o intrebare mare: incotro? Stiu ca mai tot timpul ma intreb asta, dar de data asta pare ca timpul s-a compactat nitel si lucrurile se intampla mai repede in jurul meu. Am optiuni, dar imi lipseste o imagine de ansamblu, care sa-mi permita sa ma orientez.
Asa ca am de facut un drum pana la pitici. Sigur, mai am eu unii prin cap, dar ai mei sunt obositi si am hotarat sa-i duc intr-o excursie de toamna 😉
Dupa o cazare plina de peripetii (la un moment-dat mi-am imaginat cum ar fi sa ma gaseasca granicerii danezi dimineata bajbaind prin padure si tot intreband: unde-i cabana unde sunt cazat?) am reusit si-am adormit.
Intrebarea mea de dinainte de plecare pare acum departe, ingropata sub un maldar de sentimente, senzatii si ganduri aruncate alandala la mine prin cap, adunate in fuga peste zi. Interactiunea cu ceilalti mi-a umplut traista, e timpul s-o organizez un pic 🙂
IMG_20140903_062228_1De pe geam vad imaginea unui luminis prin care fuioarele de ceata alearga impinse de briza diminetii. Ai naibii pitici! N-au somn si pare-mi-se ca se harjonesc prin iarba plina de roua.
Ies din cabana, atent sa nu-mi trezesc colegii care inca viseaza si aleg cararea care incepe in spatele cabanei.

IMG_20140903_062402_1Ma duce agale printre copaci si raze de soare, odata cu gandurile care mi se involbureaza prin cap. Acum, mai clar ca la plecare, intrebarea INCOTRO? imi bubuie in cap. In treacat vad ciupercile portocalii pe marginea drumului si ma IMG_20140903_062550_1_1_1gandesc amuzat ca-s prea mici ca s-o tina pe omida fumatoare de narghilea din Alice in Tara Minunilor. E placut sa fiu aici, unde nu-s masini si nici internet.
Chiar, daca merg printre copacii de colo, ma pot rataci?
Si…intersectia asta…era aici? Realizez ca nu reusesc sa ma orientez, fie din cauza ca nu am fost atent pe unde am mers, fie din cauza ca pentru ochii mei copacii si drumul si iarba si pietrele sunt toate la fel. Pare ca in dreapta e drumul bun spre cabana, dar o sa-mi permit totusi 5 minute sa explorez ce-i in stanga. La cativa metri de marginea drumului domneste un bolovan imens, acoperit cu muschi. big stone_1Ma cheama sa-l incerc, asa cum ar face-o un fotoliu vechi. Ma asez, iar senzatia imi spune ca stau pe o lavita de lemn acoperita cu o patura de lana. Ce bine-ar fi sa apara careva sa-mi spuna clar incotro e decizia buna! Unde-o fi omida cu narghileaua ei acum?
Da, cred ca as putea adormi pe-aici, dar e timpul sa ma intorc.
Tin minte ca trebuie s-o iau inapoi, ca sa ajung la intersectie si apoi pe drumul spre cabana.
…constat ca imi reprezentam gresit drumul in minte, iar intuitia singura mi-a dat directia cea buna. Piatra cu pricina era pe drumul de intoarcere, cel bun. M-as fi invartit in cerc pentru vreo 15 minute daca bolovanul acoperit cu muschi nu m-ar fi chemat sa stau pe el.
Ma-ntorc la treaba si, pana seara, ceata din drumul meu se ridica: ceea ce credeam initial ca-i drumul spre casa se dovedeste pana la urma a fi o rasucire enervanta in cerc, iar drumul pe care mi l-a dat intuitia curge acum odihnitor spre intainte.
Mi-a placut la pitici 🙂IMG_20140903_064132_2

23 Jun

Calul negru

calul albStiti bancul cu acel cal negru care nu se pricepea la mecanica?

Nu-i nimic, eu tot vi-l zic:

Un tip mergea cu masina in afara orasului, cand deodata i se opreste motorul. Cum nu se pricepea deloc si se intreba cum s-o scoata la capat, apare un cal alb si-i spune:

– Vezi ca e infundat carburatorul!

Il indruma cum sa faca si pleaca. Tipul ramane masca, dar face ce i-a zis calul si minune: motorul porneste! Se opreste in primul oras la primul politist si-i povesteste totul:

– N-o sa credeti ce mi s-a intamplat: mergeam cu masina, deodata motorul s-a oprit si a aparut un cal care mi-a spus cum sa-l repar.

– Ce culoare avea calul, alb sau negru? – intreaba politistul.

– Alb.

– Dom’le, ai avut mare noroc ca nu era ala negru, ca si ala iti spune, dar nu se pricepe!

Pornesc eu de dimineata, mandru ca am “scapat” de la Registrul Auto Roman cu motocicleta omologata…si ma duc la politie, vorba ceea, sa-mi iau numar de inmatriculare.

Credeati ca s-a terminat? ntz… n-am certificat de TVA de la …ANAF Sectorul 1. Vedeti cate litere sunt capabil sa tin minte in ultima luna? Dupa o asa luna, cred ca pot sa-mi deschid linistit o firma de consiliere in inmatriculari auto- moto si carute cu coviltir.

Deci: ma duc la ANAF…intru val-vartej intr-un birou, la intamplare – oricum n-ai cum sa gresesti pentru ca esti oricum intr-un loc gresit din momentul in care esti in acea cladire.

Si… capat un raspuns: “mergeti in cladirea de alaturi, la camera 5″… ei, pe cine credeti ca gasesc eu in camera 5 din cladirea de alaturi? V-ati prins: pe domnul cal negru. Asta-mi explica sa meg inapoi la Circulatie, dar la un alt ghiseu, pentru ca aia nu se pricep la chestii si m-au indrumat gresit. Adica ai lor sunt mai negri – caii.

Bun. Ies afara, sa mai trag niste hartii la xerox- e ritualul meu obsesiv-compulsiv de linistire  cand interactionez cu autoritatile – si aud pe unu’ care cere o adeverinta cum ziceau aia de la politie ca-mi trebuie… providenta! Il interoghez pe loc, fara anestezie si omul marturiseste: la camera 2, dar nu in cladirea aia!

..aha…mai stau un pic la o coada, mai socializez cu alti motociclisti rebeli (dar supusi autoritatilor fiscale) ca si mine si…surpriza! Spiritul protector al celor-care-inmatriculeaza-motociclete-importate-din-uniunea-europeana-dar-de -la cetateni-cu-dubla-cetatenie (de aici a inceput toata harababura) imi da un semn: doamna imi face dosarul si imi indica sa merg in cladirea de alaturi, la camera 2. Unde… ce mirare, era un cal alb, care stia legislatie!

V-ati prins: in toata povestea asta am alergat vreo doua ore intre doua cladiri si intre diverse birouri ale aceleiasi institutii, populate de diversi cai de diverse culori 😉

Aveam pregatit de dimineata intre acte, pentru varianta in care n-am ce face pana-mi ies aprobarile (iluzii…) un raport despre dimensiunile leadershipului realizat de unii care cerceteaza acest fenomen social ciudat. Am regasit cele 4o de pagini pe seara, neatinse.

Poate sa am sansa asta maine, cand stau la coada pentru alte aprobari? Parca nici nu-mi vine sa mai citesc…am senzatia ca asta-mi aduce ghinion in contact cu autoritatile statului 😉

20 Jun

Don’t be afraid of the dark

mr. Hu

The unconscious mind of man sees correctly even when conscious reason is blind and impotent.

Carl Gustav Jung

Constructorii japonezi de la Yamaha cred ca-s verii lui Jung 🙂

Ei au construit o motocicleta pe care o promoveaza sub sloganul: “Sa nu-ti fie frica de intuneric”.

Ei bine, nu mi-e frica de intuneric si mi-am cumparat monstrul din poza: Yamaha Vmax ’98 (145 CP).

Numai ca surpriza mea a inceput nu cand am condus dihania, ci cand am vrut s-o omologhez pentru strazile din Romania.

In acest sens m-am adresat unui club select, in care intri doar daca ai coeficient de inteligenta cel mult la nivel mediu, precum si o desconsiderare “gretoasa” fata de tot ceea ce ar insemna orientare catre clientul-bovina-platitor.

“Clubul” se numeste Registrul Auto Roman si are ca misiune declarata: “Este vizata cresterea calitatii serviciilor si a increderii clientilor nostri, acestea reprezentand principalele repere pentru perioada urmatoare.”

Mda. Greu de imaginat pentru ei cum arata o motocicleta custom. Cu un oarecare efort, reusim 😉

Cum spuneam: sa nu-ti fie frica de intuneric. El (intunericul) se creeaza atunci cand normele incearca sa ramana pe loc doar pentru ca asa-i situatia de cand lumea. Pentru ca-s Norme si pentru ca trebuie respectate doar ca le cheama cu vreun nume important. Cum suna: Registrul Auto Roman…? A? Ma cutremur si acum, dupa ce m-am intors de la Mecca motociclismului!

“…dar pentru a face pacientul sa se angajeze la o atfel de terapie este un obstacol major.
Prognosticul nu este foarte bun datorita a doi factori contributori. Primul pentru ca boala este caracterizata de esecul conformarii la normele societatii, acesti indivizi sunt frecvent incarcerati datorita comportamentului criminal. Cel de-al doilea, o lipsa a constientizarii bolii, acesti oameni vad lumea din exterior ca fiind cu probleme si nu ei insisi, cautand rar tratament.”

Am citat in randurile de mai sus ceva legat de prognosticul de insanatosire al tulburarii de personalitate antisociale.

Deci: nu ma tratez, pentru ca Normele sunt gresite 😉

Domnilor ingineri mecanici de la Registrul Auto Roman, va doresc viteza maxima spre nicaieri!
image

 

09 Jun

Sisif (2)

The good life,  from the point of view of my experience, is the process of movement in a direction which the human organism selects when it is inwardly free to move in any direction.

On Becoming a Person, Carl Rogers 1961

sisifDupa ce am constatat cat de frustranta poate fi o sarcina fara sens – in timpul activitatii fizice programul-monitor imi anula constant senzatia ca lucrez, vocea asistentului digital spunandu-mi ca progresul e zero – mi-am propus sa inteleg. Sa inteleg reactia mea de iritare si greutatea pe care am resimtit-o in a continua ce-mi propusesem (sa termin de alergat toata distanta propusa, nu?)

Si mi-am adus aminte de Sisif, regele Corintului si tatal lui Ulise. In legenda, el este atat de istet, incat pacaleste pe Tanatos, ingerul mortii.

Pentru ca despre mintea lui Sisif se spunea ca-i mai agera decat a marelului Zeus insusi, pedeapsa pe care a primit-o Sisif in temnita sa din Infern a fost sa impinga un bolovan pana in varful unui munte, iar cand sarcina era aproape gata, bolovanul aluneca la vale, silindu-l pe Sisif sa reia astfel o sarcina vesnica, fara sens. Asta ca sa nu mai apuce sa gandeasca sau sa aiba mintea clara… ca nu cumva sa-i mai vina vreo idee periculoasa pentru zei…hmm..

Pana sa termin alergarea cu pricina, deja imi propusesem sa folosesc ocazia, ca nu cumva sa ramana o simpla intamplare enervanta si fara sens- rezultatul hotararii mele de atunci sunt randurile acestea 🙂

Thus, one aspect of this process which I am naming “the good life” appears to be a movement away from the pole of defensiveness toward the pole of openness to experience. The individual is becoming more able to listen to himself, to experience what is going on within himself. He is more open to his feelings of fear and discouragement and pain. He is also more open to his feelings of courage, and tenderness, and awe.

On Becoming a Person, Carl Rogers 1961

sensAsa ca am meditat la toata tarasenia de indata ce am terminat alergarea. Senzatia lipsei de sens a fost inlocuita de constatarea ca nu m-am lasat in non-sens, ca mi-am inteles nevoia de directie si coerenta.

Am inteles cat de dragi imi sunt obiectivele mele si cat de mult sunt dispus sa inaintez prin non-sens, pana gasesc sensul dorit.

…sau pana creez un sens dorit? 😉

09 Jun

Sisif (1)

sisif

Sisif (bronz) – Gyarmathy János.

Marturisesc ca nu sunt deloc mandru de felul in care reusesc sa am rabdare. Cu toate astea…sunt unele lucruri care-mi plac si carora mi-e drag sa le daruiesc din timpul meu. Sau sa ma aplec asupra lor, sa le inteleg.

Asa se face ca sambata dimineata, cand m-am dus sa alerg nu m-am gandit ca o sa ma si enervez. Shit happens! Chestia (device-ul, pentru geeks) care-mi canta muzica in urechi cat alerg are si un soft care stie cand alerg si ma cronometreaza. Pe scurt, ceva s-a intamplat si pe tot traseul m-a enervat o voce de cucoana blazata care-mi soptea in urechi ca am “fix”  (zero barat) km si  progres. hrrr..! Aveam de ales intre a ma opri si a ma certa cu vocea din chestie sau… a o ignora. Colac peste pupaza, la terminarea traseului, cu limba scoasa, am verificat chestia si zicea ca n-am facut nimic. Pai normal ca m-am enervat! mda…fiecare cu tulburarea lui!

Toate bune si frumoase, doar ca a doua zi, m-am intors sa ma razbun! Nu mai conta ca scopul normal e sa alerg, acum scopul era sa alerg in tandem cu vocea cucoanei care-mi spunea tot felul de chestii tehnice in ureche. A? Splendid! Iete ce de parametri am scos, nu conteaza ca n-am ce sa inteleg din ei.run keeper

Apoi, intr-un spasm al inteligentei mele academice, am hotarat sa investighez nitel fenomenul: oare de ce m-am enervat si cum as putea intelege intamplarea asta?

02 Jun

Laser – do it yourself

atomAud voci.

Bine, nu tot timpul. De cele mai multe ori cand lucrez in tabele excel, ca acum. Si vocile-mi spun: “masoara coeficientul de variatie al opiniilor, ca poate scade si te-ai scos!” Ce va uitati asa la mine?! Voua nu vi se intampla? Nu? In fine.

Voi ati auzit de modelul atomic al lui Niels Bohr? mda… stiam eu ca va fi greu! E drept, nici eu nu mai tineam minte ca se cheama asa modelul pe care l-am invatat prin scoala generala. Am regasit modelul de curand, incercand sa inteleg dinamica opiniilor exprimate de 108 oameni  cu privire la cultura organizationala. Suna interesant? Sper…

In 1913 Niels Bohr, un fizician danez, a conceput atomul ca fiind asemanator unui mini-sistem solar: nucleul in mijloc si electronii gravitand pe orbite in jurul acestuia. Asa au putut intelege mai bine de ce electronii, la apropierea de nucleu emiteau energie, iar la departarea de nucleu absorbeau energie.

Prima aplicatie a acestui model…a? Pai daca toti electronii stau / sunt adusi in faza pe acelasi nivel, se cheama ca emit energie (lumina) in mod coerent. Asa, ati ghicit: laserul!

Trecand in partea de psihologie organizationala, curiozitatea mea a fost sa vad daca acele expresii mari de tipul: “viziune comuna“, “aliniere viziune“, “obiective operationale care sprijina viziunea companiei” etc. au vreun sens. Or avea aceste expresii sens pentru cei care le gandesc pentru afacere, dar eu vreau sa vad daca au sens ca fenomen colectiv la nivelul organizatiei.

Adica: putem noi oamenii gandi pe bune ca electronii in faza? (cu aceeasi lungime de unda)

Ei bine, nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca, dupa ce au fost expusi la un atelier in careproiect cultura organizationala si dimensiunile componente ale acesteia au fost discutate/ definite prin acord comun, 108 oameni, constituind 10(!!) echipe separate, si-au modificat opiniile in sensul acordului. Atentie, acord la nivel de echipa, nu per total.

Practic, experimentul a constat in trei faze:

  • masurarea opiniilor celor 108 oameni inainte de atelier, opinii exprimate pentru 10 dimensiuni ale culturii organizationale.
  • dupa aceasta masuratoare, cei 108 au participat, fiecare in echipa lui, la un atelier in care obiectivul principal a fost “participantii sa negocieze si sa ajunga la sens comun in privinta celor 10 dimensiuni ale culturii organizationale“.
  • a doua masuratoare a fost facuta pentru cele 10 dimensiuni la un interval de 365 zile.

Acum, pentru masuratoare, va trebui sa ma credeti pe cuvant ca am folosit un raport intre deviatia standard si media opiniilor…care se cheama si coeficient de variatie. Nu stiam ca exista acest coeficient, dar se pare ca mintea mea inconstienta era treaza pe cand dormeam eu la cursurile de statistica din facultate.

Stai! parca-mi aduc aminte vocea profesorului…”treziti-l si pe Rotaru, ca vreau sa explic coeficientul de variatie”…  😉

Sigur, pentru impatimitii de statistica, e usor de readus in memorie faptul ca descresterea acestui coeficient inseamna o grupare mai buna in jurul mediei (=coerenta).

Pentru restul populatiei normale la cap, daca scade acest coeficient ciudat, e de bine 🙂

In tabelul de mai jos se poate observa ca opiniile celor intrebati (la un interval de 365 zile) despre cultura organizationala, converg (pentru ca scade coeficientul de variatie, na!).

Mai mult, convergenta e mai puternica atunci cand oamenii sunt invitati sa-si propuna o “poza” pentru viitorul culturii organizationale.tabel

Cine zicea ca mintea noastra nu poate emite coerent ganduri pe termen lung?

Se cheama LASER (Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation) si functioneaza!

17 May

Doar un lacat?

lacat2Am schizofrenie. Bine, nu eu- lacatul meu are. E lacatul pe care-l folosesc sa inchid vestiarul de la sala de sport. Din cand in cand imi joaca feste.

Adica isi schimba cifrul singur. In fine, cred ca eu i-l schimb, dar nu-mi dau seama. De asta mi-e si frica de el. Penultima oara l-am lasat in geanta si…nu l-am mai putut deschide un timp. A acceptat sa se deschida dupa un timp, cand am uitat cat m-a enervat.

Ultima oara lacatul meu s-a “suparat” pe mine taman cand sa plec din vestiar. Am constatat cu groaza ca nu mai aveam acces la hainele mele. M-am enervat infiorator. Nicio combinatie numerica nu-l deschidea.  Sincer, nu-mi venea deloc sa sa apar in fata celor doua receptionere in prosop, rugandu-le sa ma ajute sa ajung la pantalonii proprietate personala! Mda… am rupt incuietoarea dulapului (da, suna urat, dar practic am indoit o tabla) si m-am hotarat sa-l las acolo – pe el, pe lacat.

Peste trei zile, m-am dus linistit la sala, gandindu-ma ca intre timp a fost taiat de cei de la paza (nu ai voie sa lasi dulapuri incuiate). Am imprumutat un lacat (normal) de la receptie si m-am dus tinta la vestiar. Ei bine, cand am intrat in vestiar am inghetat: lacatul meu ma privea zeflemitor 😉

Mi-am lasat echipamentul de sala langa dulapul cu pricina si, cu o stare de spirit noua, am incercat codul numeric pe care-l stiam. Ei, n-a mers. Dar de data asta, mai linistit, am mai incercat cateva combinatii. Si… s-a deschis! Pam, pam!

Bine, acum ma gandesc la doua variante:

  • prima varianta: cand sunt linistit pot sa inteleg si sa trec peste o problema, accesand cine stie ce date lipsesc mintii mele rationale (ca doar de aia-i o problema problema)
  • a doua varianta: lacatul meu are schizofrenie.

Pana ma lamuresc, il tin incuiat. Il astept sa se deschida 😉

 

 

01 May

Congruenta interna – masurare

incongruentaI often say that when you can measure what you are speaking about, and express it in numbers, you know something about it; but when you cannot measure it, when you cannot express it in numbers, your knowledge is of a meager and unsatisfactory kind…

1883 William Thomson, physicist

Da, si mie-mi era dor de niste grafice!grafic radar
Hai c-am glumit, pe asta de mai sus nici nu-l bagam in seama 🙂

Pe scurt, mi-am pus intrebarea: care ar fi structura valorica a celor mai curajosi dintre cititorii acestui blog? Definim in contextul acestui post drept “curajosi” pe acei indivizi care, fara sa le arat directia in vreun fel, au completat spontan chestionarul privind valorile personale cu date reale. Restul celor care au completat chestionarul s-au transformat in oameni curajosi cand am ajuns langa ei si i-am rugat sa ajute neuronul meu sa inteleaga ceva 😉 Multumesc ambelor categorii.

Si, odata ce-am stabilit ponderile (structura?) valorice pentru acest grup, putem identifica vreo urma de dezaliniere intre ce-si doresc si ceea ce fac in respectul valorilor? Pentru valori comune avem :

  • Autodirectionare : libertate, curiozitate, independenta, creativitate, alegerea propriilor obiective, intimitate, respect de sine
  • Universalism: deschidere, comuniune cu natura, o lume frumoasa, intelepciune, egalitate, liniste sufleteasca, protectia mediului, dreptate sociala.

Ce nu le place oamenilor care-au reactionat primii la invitatia mea? -> Conformitate: limitarea actiunilor, inclinatiilor, si impulsurilor ce ar putea sa deranjeze pe altii sau sa incalce normele si asteptarile socialeierarhie valori

 

Zau asa! Cah! Chair exista o astfel de valoare (conformitate)? Glumeam! Imi aduc aminte o intrebare a profesorului de Teoria comunicarii, dl. Vasile Tran, chiar in cursul examenului:

– Rotaru, manelele sunt valori?

– aaa, pai…nu prea…

– Rotaru, vezi ce raspunzi, ca te pic la examen!

– …or fi pentru aia de le asculta?

Restul dialogului reprezinta felul jenant in care am trecut eu acel examen, dar asta-i alta poveste. Cert e pentru mine (pana azi) ca valorile sunt acele chestii care, pentru o comunitate sau un individ, reprezinta ceva dezirabil.

Valorile sunt în fapt relative la modul de definire a necesităţilor sociale şi a principiilor generale ce structurează viaţa socială. Ele depind, prin urmare, de reprezentările indivizilor despre nevoile pe care le au, despre obiectele şi scopurile existenţei umane. Valorile şi sociologia valorilor, Bogdan Voicu

Mda. Deeci, tendintele comportamentale ale celor mai rapizi/ hotarati cititori ai acestui blog ar fi…? motivatori

Care ar fi congruenta interna pentru valorile cele mai importante si pentru cea rejectata de acest grup constituit ad-hoc?congruenta

Din grafic inteleg ca ceva blocheaza Conformitatea (ce bine pentru mine, ca ramaneam fara lot de studiu)…ca Universalismul se bucura de-o modalitate de expresie optima… Da’ cu Autodirectionarea ce-ati avut, fratilor?

Da, nu suna prea logic sa-ti fie draga o valoare si tot asta sa fie blocata in manifestarea ei, nu?

Data viitoare tragem concluziile 😉

 

 

24 Apr

Congruenta interna

 

The curious paradox is that when I accept myself just as I am, then I can change.  Carl Rogers – On becoming a person

omulet in cercFacem un pic de cercetare?

In ce masura straturile mintii si materiei din care suntem compusi sunt aliniate? Sigur, poate parea pretentioasa intrebarea, dar intre res cogitans (mintea constienta, ideile)  si res extensa (lucrurile si inconstientul) nu are nimeni pretentia ca exista vreo urma de identitate. In cel mai bun caz, avem o armura buna la exterior, care contine restul.

Armura are capacitatea de a simboliza si exprima o parte din ceea ce contine. Spun o parte pentru ca n-oi fi singurul care am experientiat sentimente ale caror radacini nu le puteam identifica prea clar.

Va propun asadar sa facem doua poze:

  • una a valorilor care ne grafic circumplexsunt dragi, pe care le-am dori cat mai aproape de noi
  • a doua poza a armurii exterioare: cat din ce ne este apropiat, caracteristic, lasam sa apara in comportamentele noastre, in identitatea manifestata?

Am mai jos un chestionar privind valorile personale, compus din 20 itemi. Voi scorati acolo intrebarile, imi dati (daca vreti) adresa de mail si eu va trimit raportul. Pe urma gandim impreuna 😉

18 Apr

Stima de sine versus agresivitate

The human body is the best picture of the human soul.

stima de sine

Ludwig Wittgenstein

Ziceam ca vom vedea daca prezenta sau lipsa asertivitatii poate fi considerata un semn al stimei de sine. Si o sa studiem asta folosindu-ne de limbajul non-verbal al actorului Mihai Bendeac intr-o secventa in care e agresat verbal. Dar mai intai, facem urmatoarele lucruri (aprindem lumina si ne organizam, da? 🙂

  • stabilim componentele stimei de sine
  • analizam un pic pe dl. Mihai Bendeac: convingeri care sa fundamenteze un nivel al stimei de sine. Precizare: deoarece avem de-a face un un actor, acceptam faptul ca gradul de acuratete al acestui tip de analiza poate fi variabil, in functie de cat de mult si-a propus persoana analizata sa devieze de la personalitatea de baza (!)
  • gasim indicatori atitudinali ai stimei de sine (adica voi o sa-i evaluati comportamentul)
  • optam pentru un profil care sa explice cele observate intr-un tot unitar (adica o sa va exprimati opiniile intr-un chestionar)stima de sine-schema

Acum, ca sa nu plictisim lumea prea mult, in structura stimei de sine intra vreo 4 chestii (vezi schema):

  1.  Sentimentul de a fi iubit/ apreciat de altii: a fi convins ca ai lucruri de oferit altora si ca esti demn de apreciere.
  2. Capacitatea de a te adapta la critica: a vedea feed-back-ul negativ al celorlalti intr-o maniera obiectiva.
  3. Capacitatea de a te adapta la rejectare: a pastra directia decisa de tine, in ciuda neacceptarii celorlalti.
  4. Sentimentul auto-eficientei: a trece peste grijile cauzate de noutate. Increderea ca, atunci cand iti propui ceva, poti realiza.

Ne uitam la filmul de mai jos (4:30) si pe urma dam note pentru fiecare dimensiune evaluata.

Asa. Acum folosim informatia furnizata de Centrul pentru Consiliere si Sanatate Mentala al Universitatii Texas si ne hotaram la ce profil ne-am uitat in film:

Dupa parerea ta, care profil e cel mai potrivit pentru a explica ceea ce ai vizionat mai sus?

View Results

Loading ... Loading ...

Exista in filmul de mai sus doua secvente de comportament non-verbal in care actorul inghite in sec si inchide ochii (min 3:18 si din nou dupa 5 secunde in minutul 3:23). Pastrand in minte faptul ca e racit la data realizarii intreviului si ca s-ar putea sa gresim… ce-ar fi sa notam cuvintele in preajma carora aceste comportamente se manifesta?

Adica: daca in restul interviului nu inghite in sec, de ce tocmai aici si inca de doua ori in 5 secunde?

Hmm… valorile in jurul carora se poarta discutia pentru acea secventa sunt: mama, iubire, profesie.

Facem pariu ca actorul devine agresiv (bresa in nivelul stimei de sine) cand sunt atinse vreuna din cele trei valori centrale?

Hai sa ne uitam in filmul de mai jos si sa urmarim amplitudinea pendularii genunchiului stang, la atacurile verbale ale celor de la Epic Show. Agitatia cea mai puternica se produce de fiecare data in jurul subiectelor: profesie, emisiunea de la Antena 1 si Mircea Badea.
Momentul in care miscarea are amplitudinea cea mai mare este cel in care se discuta despre… conflictul cu Mircea Badea si oprirea emisiunii de la Antena 1 (min 1:09-1:13). Acest gest al pendularii genunchiului este urmat de centurare (asezarea tricoului in jurul taliei) – semn inconstient al impunerii teritoriale.

Ce urmeaza e ca dl. Mihai Bendeac raspunde  nimicitor la finalul interviului, folosind valoarea profesie (urmata de invocarea notorietatii) intr-un asa fel incat interlocutorii raman fara replica si …umiliti.

O fi genul de sentiment pe care-l contine cel mai puternic in acel moment actorul si , pe cale de consecinta, il proiecteaza cu intensitate in exterior?

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com