bogdan | Psihologie servicii | Page 7
15 Apr

Straturi de timp (2)

ceas….The unconscious has no time. There is no trouble about time in the unconscious. Part of our psyche is not in time and not in space. They are only an illusion, time and space, and so in a certain part of our psyche time does not exist at all.”

C G Jung – The symbolic life

E luni dimineata devreme si as mai dormi…cum as mai dormi!

Decid sa-mi incep saptamana cu o celebrare a vointei si…mai dorm 5 minute 😛

Gandul ca la 7:45 am un client nu-mi da pace si somnul s-a dus. Din mers iau cafeaua si un pahar cu apa, dau mancare la motanul care mi se incurca printre picioare (oare modelul asta de motan are buton de volum?) si gata! Sunt in masina, in drum spre client.

Aglomerata strada… sper sa nu-ntarzii. Ajung la timp si am timp sa-mi las la usa acea parte din gandurile mele care ma sincronizeaza cu strada, cu soferii, cu lumea de-afara. Aici, in camera unde stau de vorba cu clientul de azi, port cu mine doar ganduri care-mi lasa libertatea sa inteleg incotro ma duce clientul.

Iata-l! E iute inca, dar lasa deoparte telefonul de pe care a dat mai stiu eu cate mail-uri. Mi-a explicat ca lunea-i singura zi din saptamana cand are timp si energie sa inteleaga ce vorbim, in restul saptamanii fiind pana peste cap prins in iuresul industriei in care lucreaza.

Povestim un pic…asa, cat sa inceapa discutia. Nu pare sa aiba o directie de explorat inca. Si povestim inca un pic, cum a fost interactiunea cu X, cum s-a simtit. Apoi interactiunea cu Y si incep sa simt ca ne vom invarti pe o suprafata plata, populata cu evenimente fara legatura intre ele. O fi nevoia mea sa fac legatura intre lucruri?

Aduce cu el emotiile din interactiunile despre care povesteste si simt ca mi se duce calmul, ca traiesc la fel ca el tensiune, bucurie, frustrare sau furie.

Il trag deoparte din Timpul industrial pe care-l traieste atat de intens si-i arat ce mi-a adus de-acolo: o lume a emotiilor. Ramane un pic pe ganduri apoi isi reia treptat firul povestilor din Timpul din care vine. Se misca acum intre Timpul relational si Timpul industrial.

E din cand in cand captiv in urzeala emotiilor carora nu li se poate impotrivi.

Il ascult si apoi il intreb daca i-e bine. Nu, nu i-e bine, s-a enervat.

E ca-n aeroport: te grabesti sa prinzi o cursa? Ai un trotuar rulant, cu viteza mai mare decat a mersului. Ai la dispozitie inca doua ore pana la urmatoarea cursa? Mergi agale, ai timp sa te gandesti la tine, la ce vei face, nu-i nicio graba.

Spatiul din jurul meu e compact, la fel de dur ca si peretii. E harmalaie. Stam impreuna intr-un Timp dens, in care se-ghesuie toate evenimentele, nevoile si bagajele lor pline de emotii. Cu sufletul la gura, asteptam cursa spre Acum.

Il trag usor de maneca si-i fac semn sa iesim din aglomeratie, undeva unde ne putem auzi.

– Tu… unde te grabesti asa? Ai acum-acum nevoie sa decolezi?

– Sigur ca nu.

– Pai… la cursa spre Mai incolo sunt locuri si vad ca nu se-ghesuie prea multi.

 Aici e mai bine, spatiul nu mai e atat de dens, putem observa impreuna incotro se misca evenimentele si nevoile acelea grabite. Toate vor Acum.

Noi mergem la urmatoarea cursa, cea spre Mai incolo.

Faptele impreuna cu emotiile care le insotesc sunt traite in Acum. E un timp al cauzalitatii si al proceselor clare, ca-ntr-o fabrica de construit masini. Aici ai siguranta concretului.

In Mai incolo  n-ai confortul de a sti clar, dar de-aici incepi sa intelegi si sa poti influenta. Aici lucrurile si faptele par unite prin fire, prin relatii. Aici ai sens.

Alege-ti un ritm in care sa vizitezi cele doua straturi de timp: din Timpul industrial in Timpul relational si-napoi.

 

 

 

14 Apr

Straturi de timp (1)

anafE 9:30 deja? Am de alergat o multime azi: m-am hotarat sa-mi platesc impozitele, taxele si ce-o mai vrea Ministerul Finantelor prin hartiile pe care mi le trimite. Le-am pus frumos pe scaunul masinii, langa mine, sa ma organizez. Nu as vrea sa pierd prea mult timp.

Hai sa scap mai intai de impozitul pe profit. A, ma scuzati, nu la ghiseul 5, la ghiseul 7? Da’ eu de ce-am stat aici 15 min… Nu-i nimic, doamna draguta de alaturi ma inregistreaza in calculator (?!) si ma trimite sa platesc la casa nr. 9. Dar mai intai imi sopteste conspirativ: “Aveti restante, sa stiti!”. Imi trec prin minte conjugarile verbului a se face vinovat de evaziune fiscala. Nici nu stiu daca exista un astfel de verb, na! Nu ma descurc decat pentru timpul viitor, ce sa-mi faci? Ma aplec si ma uit pe sub folia de aluminiu cu care doamna si-a acoperit “interfata” cu clientul (fereastra ghiseului). O fi blindaj impotriva microundelor?! Ma uit, zic, la doamna (evit sa emit micorunde, sa nu inchida ghiseul) si-i spun ca platesc exact cat scrie pe hartia trimisa de institutia la care lucreaza dumneaei. Cu restul se descurca contabilul meu 😉 Dau o “fuga” de 10 minute si la casa de la ghiseul 9 si platesc fix 16 ron. Restul de bani mi-i pastrez ca sa invat conjugarea verbului mentionat anterior. Dap!

Ajung langa masina parcata la aproximativ 800-900 metri si rasuflu usurat: nu mi-au ridicat-o cei de la…cum s-o chema institutia care are grija de disciplina parcarii pe drumurile publice. Sun contabilul si-i reiau cuvintele pe care mi le-a susurat doamna de la ghiseul anti-radiatii de la ANAF. Ma linisteste: “vorbim cand vedem hartiile de la ei. Sunt nepregatiti, nu-ti face griji! ” As intreba de ce niste nepregatiti ajung sa-mi umble la buzunar, dar timpul e scurt si inchei convorbirea, multumindu-i pentru indrumare. Uite niste bani bine investiti, imi zic. Cu contabilul asta ma simt ca si cum as avea bodyguard campion la box. A?

Acum, cu speranta in priviri, ma indrept catre cei de la Impozite si taxe locale. Am o amenda platita in 2010(!) la politia rutiera (sa nu uit: sa pun bani de-oparte din impozit, sa invat ca numele unei institutii a Statului se scrie cu litere mari). Insa dovada pentru amenda platita de mine pe loc in 2010 (ca sa nu mai merg eu la CEC sau mai stiu pe unde) n-a ajuns inca la ei, la Finante.

Imi aduc aminte nostalgic de acele vremuri cand incercam eu pe DN1 sa vad cat de repede merge masina sefului! 😉

Simpatici si aici! Am de facut doar o cerere si o copie xerox…dar la xerox se fac contracte auto si stai la rand. Hmm… gasesc la doua strazi mai incolo un xerox si astept un pic sa termine de xeroxat niste studenti. Bine, reformulez: nu tragea nimeni studentii la xerox, isi trageau ei niste cursuri. Adica le copiau. In fine, uitati expresia “a si-o trage“. Da’ carcotasi mai sunteti, fratilor, zau! Am de pus bani de-oparte si pentru lectii de gramatica, bag seama!

Normal ca n-am o moneda de 10 bani pentru copie, dar rezolv cu una de 50 bani. Plec razand de gluma celui de la ghiseu: eu intelesesem 10 ron copia. Chiar era o idee buna de afaceri!

Imi suna telefonul. Ntz! De la o revista medicala, sa public anunt publicitar pentru cabinetul de psihoterapie. Putem vorbi mai incolo, fix dupa 5 minute? Pare tensionata domnisoara de la capatul celalalt al firului (ca parca nu-mi vine sa scriu “capatul celalalt al semnalului GSM”). Ea imi explica destul de apasat ce bine mi-ar fi cu reclama la ei. Nu merge s-o “cotesc” si sa-i spun ca-s specializat doar in psihologie organizationala. STIE de la colegii ei de la departamentul RESEARCH ca-s psihoterapeut si ca am numarul asta de telefon. A? Cearta-te tu cu ea, ca eu nu mai am argumente!

Va suparati daca ma grabesc nitel si va cer un e-mail cu detalii legate de pret si alte chestii? Sunt la un rand la un ghiseu la care depun o dovada care trebuia sa ajunga la Finante acum 4 ani… da, va raspund la e-mail pana in ora 18.

De ce-o fi fost asa tensionata domnisoara de la revista medicala, totusi? Nu mai gasesti domnule, vanzatori relaxati!

Imi suna iar telefonul (un coleg). Las’ ca te sun eu mai incolo, sa ma pot intelege cu tine.

In fine… Doamna din fata mea ma roaga frumos s-o depasesc, pentru ca ea asteapta o copie xerox de la biroul de acte auto. Mda… stiu filmul asta. Hai c-am scapat!

Pun bine procesul verbal, chitanta de la politia rutiera si numarul de ordine de la Impozite si taxe. Nu timp (2)de alta, dar poate ma roaga in viitor sa-i mai ajut la o restaurare de baze de date, ceva. E bine sa fii amabil cu asemenea institutii. Nu de alta, dar au acces la portofelul tau 😉

Pe drum imi aduc aminte de colegul cu telefonul…a rezolvat. Off. E 12:10 si ma gandesc sa-mi incep si eu ziua de lucru “normala”.

O sa-i raspund la e-mail domnisoarei de la revista medicala, dar am nevoie sa ma adun mai intai.

Timpul meu s-a imprastiat nitel.

Oare de ce?

07 Apr

Stima de sine versus agresivitate – introducere

stima de sineAct as if what you do makes a difference. It does – William James

Mi-am propus sa inteleg in ce masura agresivitatea poate fi inlocuita de stima de sine si cum pot discerne intre cele doua. Si, cum uit repede teoria, ma bazez doar pe ce pot observa 😉 Asa ca am cautat sa vad  o interactiune in care sa fie vulnerata cat mai mult stima de sine…ghici ce? Am gasit pe unii domni de la Epic Show care-l iau pe dl. Bendeac in tot felul de chestii… :/

Precizare: niciunul din personajele prezentate in secventa de film nu mi-e in vreun fel exagerat de simpatic ca sa-i iau partea sau mai stiu eu ce.

Inainte de a ne uita la filmulet, hai sa faceum un experiment:

– puneti picior peste picior si miscati-va rapid laba piciorului

– puneti varful piciorului pe podea si dati din picior cat de repede puteti

Acum selectati din lista de mai jos cuvantul care se potriveste cel mai bine cu starea care a aparut odata cu miscarea:

Care stare se potriveste mai bine cu miscarea facuta de tine?

View Results

Loading ... Loading ...

E un tip – Joe Navarro – din a carui carte (Secretele comunicarii nonverbale) m-am lamurit in legatura cu sinceritatea picioarelor. Omul afirma ca picioarele sunt greu de controlat atunci cand mintim, iar “afirmatiile” lor pot anticipa o afirmatie verbala chiar si cu cateva zeci de secunde. Eu mai cred si ca picioarele pot exprima emotii profunde, unele inaccesibile instantei constiente. Asa o fi?

Ia sa vedem: cum face personajul al doilea din stanga de fiecare data cand il ataca verbal pe Bendeac?

Vom vedea o succesiune de gesturi pe mai multe segmente ale corpului distinsului domn (presupun ca nu-i e bine deloc cand spune ce spune):

– agitatia labei piciorului, cu doua tipuri de miscari:

  • una de anticipare, cu o cadenta mare (presupunem ca miscarea e generata de tensiunea care se acumuleaza inainte de atacul verbal?)
  • cealalta miscare apare chiar in timpul atacului verbal si e de pendulare

– mana stanga atinge nasul inainte de “alocutiune” – posibil indicator de disconfort

– dupa aceste miscari, mana dreapta se aseaza in sold, manifestand fatis agresivitatea (teritorialitate) Daca are sens, data viitoare vedem si pe dl. Mihai Bendeac cum isi stapaneste agresivitatea (picioarele nu mint…), reusind sa raspunda nu agresiv, ci asertiv. O fi asta un prim semn pentru prezenta stimei de sine?

04 Apr

Jaratic


Strict Standards: Only variables should be assigned by reference in /home/rpsi3328/public_html/blog/wp-content/plugins/photo-galleria/photo-galleria.php on line 397

Pe urmă umple o tava cu jăratic, se duce cu dânsa la herghelie și o pune jos între cai. Și atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos, dupuros și slab, de-i numărai coastele; și venind de-a dreptul la tava, apucă o gură de jăratic.
Povestea lui Harap-Alb, Ion Creangă

Azi-dimineata m-am trezit intr-o harmalaie fara seaman. Cineva/ ceva lovea cu forta in peretele camerei!

Am iesit degraba in curte (v-ati prins deja, stau la etajul 6 si visez mult 🙂 si amvaca2 vazut nametenia de Vaca incercand sa darame grajdul in care statuse peste iarna.

Pasamite, intrase ceva aer de primavara pe geam si  ea incerca sa-si dea jos legaturile!

Zis si facut, l-am chemat pe fierarul George (www.transportmoto.ro) sa-i puna potcoave noi, s-o tesale si s-o pregateasca de drum. Apoi m-am urcat in pod si am coborat casca, geaca de motor si coburii, “toate colbăite, sfarogite și vechi ca pământul”. Si m-am apucat de le-am grijit bine si sa le-am pus deoparte. vaca1Pana rezolva George fierarul, eu merg sa mananc o tava de jaratic, sa ma pot tine in sea cand o fi s-o incalec!

Jaraticul se gateste si se aranjeaza in tava cum vedeti, apoi se-nfuleca.

Ingrediente pentru “jaratic”: plantele pe care le vedeti (valeriana, sparanghel), usturoi si ghimbir.

Ca sa aduca mai multa culoare, adaugam fructe (capsuni si maracuia) si cativa creveti. Indiferent cum le amestecati sau le caliti (in unt), nu uitati sa adaugati fulgi de peperoncini maruntit si un pic de ulei de dovleac. Crevetii sunt facuti in pasta de usturoi, cu miere de albine si zeama de lamaie (si peperoncini, normal!)

Va zic ca dupa ce mancati astea, veti zbura ca vantul si ca gandul 😉

Hai, o primavara frumoasa!

 

 

 

 

 

 

21 Mar

Moscova- poveste despre contrarii

poveste despre contrariiAm plecat la drumul asta cu o chestie ciudata in suflet: dar daca felul in care tind sa ma raportez in mod constant la realitatea din jur vine reflectat inapoi catre mine?
Nu e deloc o intrebare retorica, ci e o chestie extrem de practica: ca sa-mi fie mai clar la ce ma uit, am de inteles mai intai cum tind sa vad lucrurile.
Asa ca am mers in Rusia, stiind toate cate se intampla acolo, cu bune si mai putin bune.
M-am gandit in prima seara acolo ca sunt usor paranoid, ca sunt tensionat si nu-mi era prea clar daca e realitatea din mediu sau proiectia mea. Apoi am devenit atent la ce era in jurul meu: colegii cu care stateam la masa erau ca pisicile nervoase, cu urechile ciulite, iar temele in discutie erau situatia locala si ultimele stiri din regiune.
Unii din ei chiar n-au dormit de grija unor explozii…pasamite artificiile din Piata Rosie i-au cam speriat 😉
Apoi am inceput sa merg pe strada, sa interactionez, sa simt. Soferul de taxi cu care m-am incapatanat sa merg, un tatar care vorbea in orice alta limba decat rusa sau engleza, parea tare relaxat in comparatie cu mine. Teritoriu necunoscut, nu pot vorbi, destinatia e aiurea-n camp… dar omul pare linistit. Ce-ar fi sa ma iau dupa el si sa stau linistit si eu? Uite ca functioneaza, am ajuns unde voiam si soferul Rajad zambeste si-mi da un numar de telefon, sa-l chem sa ma ia cu taxiul lui la intoarcere (dupa toate filmele vazute pe postul TV Moscova 1 inainte de Revolutie, macar stiu sa intreb cum il cheama si sa-i cer in rusa un creion  😉

kremlinSeara urmatoare e Piata Rosie. Plina de cantece, lumina si steaguri. Soldati cam de toate felurile si filtre de securitate, dar in mod ciudat, nu simt ostilitate nicaieri. Hmm…dar daca ma insel si pun preconceptiile inaintea perceptiei? Cum or fi oamenii astia daca las deoparte aiurelile din capul meu? moscova minsterul afacerilor interneMerg pe strada si observ structurile gigantice construite pentru a simboliza puterea: cladirea Ministerului Afacerilor Interne imi da dureri de ceafa la cat e de inalta… dar in metrou ma simt ca-n Bucuresti.

Trec pe langa Kremlinul moscovit si vad povesti.

vulpea si cocorul

Nu, nu e din cauza ca nu mi-am luat pastilele! Vad cei doi vecini, vulpea si cocorul. Foarte diferiti, curiosi sa stie fiecare cum e celalalt. Asa ca intr-o buna zi, vulpea il invita pe cocor sa vina la cina, sa serveasca impreuna orez. Vulpea manca tacticoasa orezul, fara sa bage de seama cocorul care incerca neputincios sa ciuguleasca orezul din farfurie.
Nu peste mult timp, cocorul intoarce invitatia vulpii… doar ca-i serveste orez intr-o amfora cu gatul lung si subtire, din care doar un cocor poate manca.
Asa se face ca pana astazi, cand un cocor se aseaza pe camp, o vulpe se va furisa in preajma lui pentru a pedepsi rusinea suferita in timpuri de poveste 😉
Incet-incet, linistea vine catre mine si pot sa le simt caldura interioara, energia si entuziasmul celor care se misca in jurul meu pe strada, in magazine, in sala de training. In 45 minute poti fi cel mai bun prieten al lor si vei fi surprins cat de repede isi iau in serios rolul de gazda.
In jurul meu oamenii sunt usor diferiti, dar extrem de atenti in a-ti anticipa nevoile. Redescopar semnificatia termenului reverentios interactionand cu unii dintre ei.
N-am nicio sansa sa ma simt ca vulpea, si n-as vrea sa-i tratez ca pe cocorul din poveste.
In zilele care trec lucrurile vin usor, curg: e ultima intalnire cu ei si, din ce-mi spun, imi dau seama cat de atenti au fost la comportamentul meu timp de cinci luni in fata lor si cat de multe au inteles fara sa le spun explicit ce fac.

Da, simt ca se potriveste expresia:

As above, so below, as within, so without.  Hermes Trismegistus.

Mi se confirma ca ce-i in mine vine catre mine prin cei cu care ma intalnesc.
Ma voi intoarce 🙂

07 Mar

Bochi Bochi

  echilibruSpuneam ca salutul cel mai des folosit intr-una din provinciile japoneze (Osaka) este sub forma unei intrebari: Moukarimasu ka? (merge treaba?) Si mai spuneam ca voi analiza felul in care, in ultimii patru ani, a “tranzactionat” cu echipa sa unul din comerciantii pe care-i stresez eu constant. Asta ca sa putem raspunde (tot in japoneza) la intrebarea postului anterior 😉

Zis si facut!

Am cautat in piata comerciantilor cunoscuti de mine pe unul care sa-si fi consolidat pozitia in ultimii ani pe “bursa” leadershipului organizational. Am gasit un astfel de om, ale carui cote sunt in crestere in ultimii 4 ani: din 2010 pana-n 2014 isi motiveaza constant si coerent angajatii, obtinand scoruri in crestere la bursa implicarii acestora in afacere (pe masurate, nu pe povesti!)

Dupa ce l-am gasit, l-am convins sa-mi completeze (pentru a treia oara in ultimii 4 ani!) un test de personalitate cu 240 itemi. A bombanit, dar s-a supus 🙂

Despre metoda asta de analiza spuneam ca a fost inventata in jurul anului 1700 de un trader japonez pe nume Munehisa Homna. Multumita inventiei sale, el a putut domina  bursa japoneza de orez cu sediul in Osaka. El aseaza datele intr-un grafic “lumanare”, cu logica: pret de deschidere, cel mai inalt pret, cel mai scazut pret, pretul de inchidere (OHLC).

Pentru analiza factorilor de personalitate, scorurile obtinute pentru cele trei aplicari ale aceluiasi test – pe o perioada de patru ani – sunt aranjate in ordinea: scor de inceput de examinare, cel mai inalt scor, cel mai scazut scor, ultimul scor din serie.  bursaVreun bec aprins pana acum?

Interpretarea graficelor se face dupa urmatoarele reguli:

– Corpul lumanarii sau partea plina a graficului reprezinta diferenta dintre pretul de deschidere si pretul de inchidere (C-O sau O-C), iar culoarea acestuia este data de rezultatul diferentei:

  • verde daca este o crestere a pretului de la inchidere/sfarsit fata de deschidere/inceput.

Daca corpul este destul de mare (adica diferenta C-O este mare) atunci avem o presiune la cumparare, deci un sentiment pozitiv/ optimist care determina achizitii. In termeni de personalitate, ceva a generat deschiderea personalitatii celui examinat catre dimensiunea investigata

  • rosu daca este o scadere a pretului la sfarsitul perioadei de tranzactionare fata de cel initial. La fel daca corpul este rosu si mare atunci avem o presiune la vanzare, deci un sentiment negativ/ contractie in piata. In termeni de personalitate, ceva a generat o reducere a interesului pentru dimensiunea investigata.

– liniile de deasupra sau dedesubtul lumanarilor se numesc umbre, si reprezinta grafic maximele (deasupra) si minimele perioadei analizate (dedesubt)

Si acum sa facem analiza pe 5 categorii de “produse” tranzactionate de personalitatea celui in cauza:

  1. echilibru emotional (N)
  2. extraversie (E)
  3. deschidere la experiente noi (O)
  4. agreabilitate/ permeabilitate fata de opiniile echipei (A)
  5. constiinciozitate (C)

nevrotism1. Cum stam cu costurile pe echilibru emotional? Se vede treaba ca nu-i deloc ieftin sa mentii pozitii cu expunere mare cand esti timid (“costul” mare pe N4 arata un individ nu foarte confortabil in situatii ce presupun expunere publica). In schimb, N1 arata castiguri pe zona de relaxare, calm, pastrarae cumpatului cu usurinta (N1 masoara anxietatea).

“Umbrele” (liniile descendente) din N2 si N3 arata minime de-a lungul perioadei, deci avem potential in a scadea din cand in cand in ostilitate si depresie (mai pe romaneste, asta-i potential de optimism 😉

extraversie2. Ce mai avem in trendurile omului nostru? O diminuare a factorului E4 (activism), care poate arata ca ne alocam timp sa si gandim, o crestere in caldura contactului cu ceilalti (E1- nu e spectaculos acest factor, ceea ce ma face sa constat ca introvertii sunt chiar niste oameni de incredere 😉 Costurile apar in aparenta tonusului emotional (E6) care pare mai putin exuberant. De observat prezenta dominanta, plina de forta data de factorul E3 in “achizitie” constanta si puternica (de la medie inferioara, la medie superioara).

deschidere

3. Ups! Pe scala asta vedem “cumparari” masive de empatie (O3) si o focalizare pe problematici concrete (scadere in O5, ca “plata” masiva). Factorii fantezie si simt estetic (O1 si O2) isi pastreaza flexibilitatea.

Mare lucru, se pare ca cineva a inteles ca n-ai performanta daca nu indeplinesti doua conditii de traseu:

– mintea focalizata pe tinta

– sa nu uiti sa-i iei si pe altii cu tine la drum

agreabilitate4. Mai departe, in zona logicilor sociale si “investitiilor” aferente. Toate arata cumparari masive de inteligenta sociala: investirea increderii in altii (A1)- cu potential de crestere a investitiei pe acest palier (graficul verde are umbra deasupra, da?). Abordarea deschisa, franca (A2) si dorinta clara de a fi de ajutor (A3). Cea mai mare “investitie” o face al meu comerciant in blandetea cu care-si trateaza oamenii (A6), factorul avand potential de dezvoltare (umbra deasupra…).

constiinciozitate

 

5. Ia sa vedem si ultimul palier al “investitiilor”: Constinciozitatea! Daca analizam culoarea, vedem scaderi in factorii Ordine (C2) si Deliberare (C6). Daca ne uitam si la palierul de unde se fac scaderile respective, ne linistim: abia acum avem de-a face cu flexibilitatea si viteza cuiva care coordoneaza oameni. Scorurile anterioare erau foarte bune, dar pentru un ceasornicar elvetian care lucreaza singur in laboratorul lui!

Una peste alta, analizand “investitiile” facute de al meu comerciant, putem vedea ca a platit pentru Agreabilitate si a achizitionat cantitati mari din urmatoarele “produse”: incredere acordata celorlalti, sinceritate, altruism, bunavointa, blandete.

A scazut investitia pe dimensiuni de personalitate deschise catre: fantezie, simt estetic si a investit enorm in deschiderea fata de ceea ce simte (atat el cat si ceilalti- empatie).

A redus eforturile mari pe care le facea pe dimensiunile: a fi vazut ca un profesionist-model (Competenta), a fi extrem de ordonat si a intarzia decizia pana toate datele sunt clare (Deliberare).

Si acum, dupa ce am facut atata analiza pe “tranzactionarile” si preturile platite de clientul meu, putem concluziona ca lucrurile au o directie buna, spre prosperitate.

In dialectul Kansai din provincia Osaka, la intrebarea politicoasa si optimista “Moukarimasu ka?” (cum merge treaba?) cei mai multi dintre japonezii care fac afaceri bune de cateva sute de ani raspund cu madrie: “Bochi Bochi” (incet si sigur).

 

06 Mar

Moukarimasu ka?

becTitlul ciudat de mai sus este echivalentul japonez al lui „cum merge treaba?”
Sengoku Jindai  – sau epoca regatelor razboinice- a fost o perioada de aproape 200 ani din istoria Japoniei feudale in care autoritatea centrala era erodata si se impartea intre diversi seniori locali. Asta a facut ca, intre 1467 si 1615 Japonia sa fie scena unor confruntari militare continue. In 1615 , din sub conducerea a trei generali (Nobunaga Oda, Hideyoshi Toyotomi  si Ieyasu Tokugawa), tara a fost unificata. Povestea spune ca rolurile intre cei trei generali care au pacificat haosul japonez din acele vremuri au fost impartite astfel: Nobunaga a dus orezul la moara, Hideyoshi a framantat aluatul, iar Tokugawa a mancat prajitura 😉

Astfel, dintr-un camp de batalie, Japonia a devenit un taram prosper, guvernat pentru 250 ani de o familie de gospodari: shogunii Tokugawa.

Intre 1615 si 1867, sub shogunatul Tokugawa, Japonia a inceput sa faca comert si pietele au dezvoltat propria tehnologie de analiza comerciala. In anul 1700 Osaka, alintata cu denumirea „bucataria Japoniei”, a impus un nou standard in societatea multistratificata: pe langa clasele sociale ale Razboinicilor, Fermierilor si Artizanilor, au aparut Comerciantii.
Pana astazi salutul pe un ton glumet – Moukarimasu ka? – se bazeaza pe logica ca sanatatea e generata de o afacere profitabila.
Metoda de analiza pe care o voi folosi aici  (graficele “lumanare”) a fost inventata in jurul anului 1700 de un trader japonez pe nume Munehisa Homna. Multumita inventiei sale, el a putut domina  bursa japoneza de orez cu sediul in Osaka.
Am ales titlul acestui articol pentru a ilustra efortul, pericolele si costurile pe care le presupune dezvoltarea unei personalitati „profitabile” in mediul comercial.

Pe bursa, in mod surprinzator (..!?), e importanta informatia privind sentimentele din piata si schimbarea acestora. Asta pentru ca frica sau nevoia/lacomia misca preturile! Ce credeti…o fi posibila analiza asta si pe “bursa” personalitatii unui individ? O fi buna metoda asta pentru a vedea incotro misca afacerea un Comerciant de succes ?

Voi cauta in articolul urmator sa ilustrez dinamica “bursei” de tranzactionare a energiei de care dispune in ultimii patru ani unul dintre Comerciantii cunoscuti de mine, personaj care si-a crescut constant valoarea contului emotional din inimile subordonatilor sai.

Sa vedem cum merge treaba!mokarimakka

25 Feb

Ulise – anthropos polytropos

fabricImaginati-va o panza intinsa in fata voastra, pe care aruncati bile de diferite materiale si dimensiuni. Unele vor apasa mai mult in panza, altele mai putin. Cert e ca cele mai usoare vor fi atrase in adanciturile facute de cele mai grele.

Probabil ca asta-i modelul mental cel mai simplu pentru intelegerea gravitatiei ca fenomen fizic. O fi si un model de intelegere a relatiilor si continutului emotional al acestora?

Am observat in dialogurile cu unii dintre clientii mei ca apare un moment al abandonului in a povesti despre un X care ne enerveaza. Si atat de mult traim acolo, in povestire, ca pana si psihoterapeutul ajunge sa simta tensiunea! Si mi-am imaginat ca al meu client esueaza intr-o depresiune a tesaturii emotionale dintre el si un altul. Odata cu el, si eu merg in starea respectiva. Doar ca eu il cunosc pe Ulise si stiu sa ma leg de catarg atunci cand cantecul de sirena al emotiilor ma ademeneste sa uit de drum 😉

Mi-a placut Ulise cand am citit Odiseea. Pe langa faptul ca era cel mai istet dintre ahei, regele din Itaca mi-a parut iscusit la oameni. Pentru fiecare gaseste un stil, fiecaruia pare sa-i gaseasca un “carlig”. In Odiseea, Homer il denumeste pe Ulise – anthropos polytropos, adica “omul cu multe feluri de a fi”. Istetul e cunoscut pentru felul in care i-a facut pe locuitorii Troiei sa darame portile scheene ca sa introduca in cetate calul troian.

Intoarcerea acasa a eroului este presarata cu multe aventuri – de!, asa se intampla cand superi “sponsorii” din Olimp! In toate aventurile sale Ulise ramane un individ curios, gata sa riste totul de dragul cunostintelor: “nici milă de părinţi şi nici iubire/ de fiu şi de nevastă ori dorinţa/ de-a fi prilej în veci de fericire,/ n-au izbutit să-mi stîmpere dorinţa/ de-a cerceta pămîntu-n lung şi lat/ şi omului virtutea-ori neputinţa” (Dante, Divina comedie)

Mi-a atras atentia istoria in care Ulise se intalneste cu sirenele. Nu sirenele lui Vasile Roaita (!), ci cu fiintele magice care ademeneau marinarii si-i faceau sa esueze. Ulise stia ca sirenele l-ar fi ademenit cuOdysseus-and-the-Sirens…promisiunea cunoasterii! Avid dupa a sti, eroul grec risca sa fie atras pe solul steril al insulei sirenelor si sa piara acolo. Isi sfatuieste tovarasii de calatorie sa-si astupe urechile cu ceara, iar el cere sa fie legat de catargul vasului. Astfel asculta cantecele si promisiunile sirenelor, fara a putea sa-si paraseasca ruta catre casa (nostos).

Daca uiti de drumul tau, te poti trezi ca Ulise in insula vrajitoarei Circe: ademenit cu nemurire, fericire si cate-n luna si in stele in lumea frumoasei, are nevoie de un an ca sa-si aminteasca de casa si de drumul inca neterminat.

Hmm… banuiesc ca nu te-ai gandit la tine niciodata ca fiind in ipostaza lui Ulise, nu? Nu te-ai gandit ca ai parcursul tau emotional, din care te poti opri din cand in cand sa asculti ce simt altii? Si nici n-ai gandit ca daca uiti drumul poti sfarsi pe un teren steril al contemplarii emotiilor altora, poate mai puternici decat tine in a-si trai lumea si a o impune?

Cum ar fi sa vezi in graficele din postul anterior (cine zice ca un pic de matematica nu-i buna la psihoterapie?) ca ni se intampla asta in mod curent? Ca doar gandul la un oarecare individ ne poate da o stare diferita de cea avuta in momentul anterior gandului in sine?

Si te-as mai invita sa vezi ceva: ca in momentul in care stii de cantecul de sirena al emotiilor altora, poti sa-l asculti si sa afli. Poti sa fii asemeni lui Ulise – anthropos polytropos, sa te lasi ademenit daca vrei sa simti cum e in lumea altuia. Sa te lasi sa experientiezi a fi ca altul. Dar apoi ai de amintit de drumul tau si de urmat propria cale, fara a te lasa sa fii un satelit pe orbita emotionala a altuia.

 

 

24 Feb

Anthropos polytropos – introducere

anthropos politroposSa facem un experiment impreuna: ia-ti un minut sa te gandesti la doua personaje din viata ta. Care sa fie? Care vrei tu. Doar sa-l alegi pe unul din personaje din categoria celor care te-ar face sa treci strada pe partea cealalta, doar sa nu-l intalnesti. Iar pe celalalt personaj sa-l alegi in asa fel incat de indata ce te-a dus mintea la el/ ea, sa simti deja un zambet pe fata.

Ia-i gasit? Bun! Acum gandeste-te la primul personaj si alege din coloana din stanga acele atribute care se potrivesc felului in care te simti gandind la el.

Nu te grabi sa treci al a doua coloana, cea din dreapta. Uita-te un pic pe geam afara: e lumina? E noapte deja? Ce vezi?

Muta-ti apoi mintea la cel de-al doilea personaj – cel care te face sa zambesti. Acum alege din coloana din dreapta acele atribute care se potrivesc felului in care te simti gandind la el.

Pentru personajul negativ pe care ti l-ai amintit, care trairi ti se potrivesc acum?

View Results

Loading ... Loading ...

Pentru personajul pozitiv pe care ti l-ai amintit, care trairi ti se potrivesc acum?

View Results

Loading ... Loading ...

As vrea sa vedem impreuna cum e sa “gravitezi” emotional in jurul unor personaje… Cum ar fi sa fiu prins in starea emotionala pe care o alta persoana o are? Cum ar fi sa descopar ca intalnindu-ma cu un cunoscut de-al meu, mi-e dintr-o data mai clara o anumita stare emotionala? Ca ma simt in mod evident iritat sau calm, bucuros sau trist , infricosat sau entuziasmat, si astea nu erau neaparat cu mine inainte de a-l intalni pe omul respectiv?

Dar daca doar ma gandesc la el?

Probabil ca raspunsurile tale de mai sus ne vor ajuta sa facem un pic mai clara ipoteza “gravitarii” emotionale. Va urma 😉

09 Feb

Intrebarea de luni, pentru Trickster

tricksterMerg pe o strada din Stockholm cu ghidul nostru entuziast. E tarziu si cam frig, iar dupa ce am plecat duminica dimineata de acasa… ma cam gandesc ca trebuie sa merite efortul. Chiar, ce-ar fi daca as folosi momentul sa-mi propun ceva aiurea? In fond, am o saptamana in fata si un grup pe care mi-am propus sa-l provoc nitel!

Merg pe ganduri si privirea imi cade pe niste litere ce se incapataneaza sa curga pe sub mine. Astea ce-s? Intreb pe ghidul nostru si-mi citeste: Och jag tror inte pa gud? ajo det gor jag nog; men jag tycker inte om honom; allra helst sen han forstorde mina tornrosor. Aaa…. de ce n-ai zis asa de la inceput, mai? Acum, daca tot ai inceput, poti sa-mi spui ce inseamna si…cine le-a “scris” pe beton?

strindberg

Aflu povestea dramaturgului suedez August Strindberg. In una din operele sale razvratite impotriva status-quo-ului si a moralei invechite, unul din personaje exclama: “de ce l-as iubi pe Dumnezeu? L-am iubit destul, dar el a calcat pe trandafirii mei salbatici.”

Mda… si nici macar nu e tarziu si frig. Iar astia ma aiuresc cu revolta lui Strinberg impotriva normelor, a ipocriziei si vechiului.

In fond, cred ca mi-as putea propune ceva interesant pentru saptamana asta. Ceva in tonul revoltei pe care calc chiar acum, cand fac poze citatului din strada: cum ar fi sa “navighez” pe haos? Ce-as afla despre mine daca in jurul meu s-ar intampla chestii care sa ma scoata din normal, linistit si previzibil? Am sa chem sa iasa la iveala din subteranele inconstientului meu pe cel care schimba foile partiturii in timpul concertului: Tricksterul.

Am in minte felul in care, in haosul adus de un client in psihoterapie, ai de “colaborat” cu o incalceala vie si incapatanata: simptomul. Pare ca, in felul lui, omul din fata mea se adapteaza la ceva, dar nu asa cum stie el despre propria persoana. Felul “ca de obicei” este in mod brutal, evident, negat de realitatea inconjuratoare. De-odata, intre stilul de adaptare familiar si rezultatul adaptarii nu mai e semnul egal. Ceva de genul perplexitatii din reclama aceea la cafea: “Ai schimbat cafeaua?” Bietul om care-si pune cheile pe raft si le vede intr-un acvariu… care nici macar nu e al lui!

Bulversanta e senzatia ca-ti scapa ceva, ca lucrurile par ordonate, dar de o minte straina. Pare ca, peste noapte, o mana de pungas a ravasit tot ce stiai tu despre subiectele normale de genul “cum se adoarme linistit”. Acum stai cu ochii-n tavan, asteptand sa intelegi care-i treaba. Ce-o fi de inteles? Mesajul e la un hot grabit, care ti-a luat taman Sensul.

La astfel de praguri n-ai ce face: ori te intorci in carapacea familiarului, ori iti asumi sa incerci, sa bajbai dupa alt Sens.

Partea cu retrasul in carapace pare sa nu fie foarte inspirata, din moment ce pe afara auzi ghearele Schimbarii scrijelind in invelisul de familiar care se face tot mai mic.

Ce de teorie! Da, dar am noroc c-o uit repede 🙂

Cert e ca pana vineri la pranz, uitasem deja intrebarea mea pentru mine de-acolo, din strada pe care locuise Strindberg. Uitasem pana si faptul ca taman pe 22 ianuarie, cand ma plimbam eu pe langa casa lui, era ziua sa de nastere!

Si uite asa se face ca m-au luat prin surprindere doua lucruri.

Primul lucru m-a trantit din scaunul confortabil al Familiarului cand grupa cu care lucram s-a intors de la tigara si mi-au spus ca nu vor sa mai faca nicio sarcina din program, ca vor sa vorbim. Adica vor sa lasam deoparte rolurile facilitator-grupa si sa vedem cum sta treaba. “Ne tot indemni sa ne uitam in noi, dar tu? Tu faci asta? Tu ce-ai aflat despre tine in astea 5 luni, Bogdan?”

Na belea! Tocmai am aflat ca un individ sau o echipa pe care-i indemni sa creasca, pot creste suficient cat sa te provoace sa fii tu insuti. Si ala-i momentul de care ti-e frica din clipa in care incepi sa lucrezi cu ei. Te vor privi intr-o zi pe tine, nu rolul tau. Si te vor intreba despre temerile pe care nu ai curajul sa le constientizezi. Pentru momentul ala nu exista aparare, ci doar hotararea sa fii atent cand s-o intampla.

Si a trecut momentul… si au fost doua ore de discutii fara masti, fara roluri. Asa…cam cum cerea Strindberg-razvratitul de la actorii lui.

Nu mi-am rupt nimic, par toate cusute la locul lor, doar ca au mai aparut cateva dintr-un buzunar de dinauntru. Nu-l vazusem (buzunarul) cand am imbracat haina de formator. Acum am dat de niste poze vechi, uitate, care-mi completeaza imaginea de sine.

“Hai, o sa ma gandesc la astea in drumul spre casa.”

Astea mi le-am spus fara sa stiu al doilea lucru: ca drumul va dura o zi intreaga si va fi plin de peripetii, atat de nastrusnice, cat sa capat raspuns la intrebarea de luni: “Ce-as afla despre mine daca in jurul meu s-ar intampla chestii care sa ma scoata din normal, linistit si previzibil?”

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com