analize | Psihologie servicii | Page 4
29 Sep

Eppur si muove

motionTrecem prin situatii care ne incearca structura de rezistenta a sistemului pe care-l numim noi personalitate. Si atunci corzile acestui mare “pian” intern vibreaza, consumand energie sau, din contra, dand energie.

Mi-am propus sa vad cu ajutorul unui test cum se “misca” personalitatea intre diverse evenimente, unele stresante, altele placute. Si astfel am folosit chestionarul de personalitati accentuate, o data imediat dupa un eveniment care a atins dureros structura de profunzime a personalitatii, a doua oara dupa trecerea unei perioade de timp si interactiune reconfortanta cu planul social.

Dimensiunile masurate de testul folosit:

  • demonstrativitate (sociabil, vorbaret)
  • hiperexactitate (rigoare),
  • hiperperseverenta (vindicativ, razboinic)
  • nestapanire (impulsiv)
  • hipertimie (tonus emotional, energie si optimism)
  • distimie (lipsa energiei, necomunicativ)
  • ciclotimie (instabilitate emotionala)
  • exaltare (impresionabil)
  • anxietate (timiditate)
  • emotivitate (manifestarea compasiunii, trairi emotionale intense)

Dupa cum zice poza de mai jos, tendintele variaza intre niste limite, trecerea acestor tendinte peste anumite cote dand “culoare” clara comportamentului.schmiescheck - tabel
schmiescheck-variabilitate

Dupa trecerea de “hop”, scade energia consumata in stari emotionale neplacute (distimie 2 <distimie 1), creste echilibrul emotional (exaltare 2 < exaltare 1) si creste capacitatea de interactiune (demonstrativitate 2> demonstrativitate 1). Totodata, creste cantitatea de energie de care dispune personalitatea examinata, energie care se poate investi in actiune, optimism si curiozitate (hipertimie 2> hipertimie 1). Ambele teste masoara coerent acelasi sistem, corelatia Pearson dintre ele fiind un uimitor (stiu  😉 ca va place statistica) 0,91.

Sau, ca sa zic precum Galileo Galilei: “Si totusi se misca !”

18 Jul

Test drive

Ea (din dreapta) e poreclita “Vaca”, iar el (din stanga) e tac-su!Suzuki Intruder VS800Suzuki Intruder

In randurile care urmeaza voi detalia efectul “furculision” pe care-l poate avea o motocicleta noua asupra celei vechi 🙂

Zilele astea am hotarat ca merita sa-mi administrez o doza de adrenalina. Asa ca am dat curs invitatiei celor de la reprezentanta Suzuki Romania de a testa noul Intruder…Cine m-a pus?! Motorul e un V-twin musclebike ce imprumuta tehnologie de la sora sa sportiva GSX-R1000 -adica arata ca un cruiser, dar se comporta ca o sportiva foarte agresiva.

Motorul arata cum il vedeti, pe autostrada nici n-am simtit cand a atins 140 km/ h. Ca sa ma dau rotund: am vazut privirea mirata a unui sofer de Skoda dupa ce i-am dat flash-uri pe autostrada- motorul are rezerva de putere la 150 km/h… 😉

Suzuki Intruder

Manevrabilitatea, pentru cele 350 kg ale sale e deosebita (centrul de greutate e jos), motorul strecurandu-se cu usurinta prin traficul din Militari si fiind deosebit de stabil pe autostrada.

Nu va mai spun ca efectul pe care-l are sunetul motorului de 1.8 l (?!) asupra pietonilor si soferilor e haios 🙂

Doar pentru cunoscatori, cateva date despre masinarie:

– lungime 2,5 m

– latime 87 cm

– greutate 350 kg

– capacitate rezervor 19 l

– motor V-twin 1780 cm3 ( da fratilor, 1.8 litri!!)

– diametrul unui cilindru de motor e 112 mm (nu cred sa fie cilindri de motor de masina cu patru cilindri mai mari 🙂

– 130 cai-putere

– viteza maxima 240 km/h
Suzuki Intruder
Mai conteaza acum ca am oprit la benzinarie ca sa aiba ce “toca” monstrul? Detalii..
Asa, si dupa ce-am mers o ora cu “dihania” asta, era sa patesc ca-n bancul ala cu Mobra- sa ma dau jos sa vad ce are a mea. Parca pedalele nu mai stateau bine, parca franele nu mai prindeau deloc, ba parca si motocicleta era mai mica 🙂

15 Jul

Centripet

centripetPeople are no longer primarily in opposition, nor can they be said to be interacting, rather they are participating in this pool of common meaning which is capable of constant development and change.

David Bohm (1917 – 1992) -American quantum physicist V-am mai zis ca am idei putine si fixe? Cred ca s-a prins toata lumea pana acum..

Am afirmat ca directia strategica de dezvoltare a fiecaruia ar trebui sa fie una centrata in principal pe cresterea creativitatii. Mi-am propus sa gasesc/ masor beneficiile acestei directii.

Adica: daca sunt mai putin centrat pe algoritm si mai mult pe euristic (DEX: EURÍSTIC, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care serveste la descoperirea unor cunostinte noi. 2. S. f. (Rar) Metoda de studiu si de cercetare bazata pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o disputa cu scopul de a descoperi adevarul.), care ar fi beneficiile?

Asa..pentru ca s-au exprimat opinii cum ca statistica nu e buna la nimic, iaca o lasam deoparte.. de data viitoare 🙂 Pentru ca azi ma «jeneaza» o preocupare mentala : vreau sa stiu care sunt acele caracteristici comportamentale ale celor mai buni comunicatori dintr-o echipa.

Si daca-i gasim, ce-i motiveaza de ating aceasta performanta ?

Cu alte cuvinte : spre ce valori sa-mi orientez atentia ca sa fiu recunoscut ca si comunicator de rang superior (preferat) intr-o echipa ? La ce anume sa vibrez emotional : la vederea unui tabel in excel (oare exista asa ceva ?) sau la gandul ca merg sa ma adresez unor oameni pentru a le face o sarcina mai usoara ? Sa-mi aleg oare sa cred in stabilitate si predictibilitatea sau in placerea de a descopri mai tot timpul ceva ascuns dupa linia zilei de maine?

Am folosit trei instrumente pentru a colecta date si a gasi un raspuns: testul DISC, testul de preferinte vocationale (Holland) si metoda sociometrica.

Ca sa nu fie drumul pana la raspuns prea lung, cercetarea pe un numar de 44 colegi mi-a aratat o transformare a profilului de personalitate pentru a le permite mai multa deschidere si inteactiune cu ceilalti (accentuarea profilelor Influent si Statornic), cu reducerea simultana a tendintelor de analiza rationala si centrare pe lucru proceduralizat (analitic – C).

Motivatia lor din spatele acestei manopere de transformare? Ca s-o aflati, aveti de citit partea finala a acestui text 😉

Hai mai intai sa definim metoda prin care ajungem la cei mai buni comunicatori : sociometria. Adica punem fiecarui individ din cele 4 echipe ce compun un departament (44 oameni) urmatoarea intrebare : cu cine preferi sa comunici ? Au in fata lista de colegi din echipa lor, pe care o ordoneaza de la « prefer in primul rand » la « nu prefer deloc ».sociometric Rezultatele prelucrarii listelor arata cam asa : in stanga, cu verde, am pus pe fiecare echipa in parte comunicatorii de rang superior (preferati de majoritatea coechipierilor), iar in dreapta, cu rosu, sunt comunicatorii de rang inferior (respinsi de majoritate). Pentru acei dintre voi care chiar nu inteleg sa se potoleasca odata cu intrebarile despre statistica, am sa le spun ca «taierea» lotului s-a facut la percentila 33 si la percentila 66 (adica in treimi, pentru ceilalti muritori 🙂 Ca sa aflam ce diferentiaza cele doua loturi rezultate, am folosit analiza rezultatelor la testul DISC pentru a masura disc-2tendintele lor pe 4 scale (vezi si poza pentru caracteristicile fiecarei scale) :

o D (dominant) o I (influent) o S (statornic) o C (analitic) Pentru fiecare scala se masoara atat tendinta naturala, cat si tendinta de adaptare la mediul de lucru.

Si iaca rezultatele :

corelatii

;

– Deosebiri intre cele doua loturi de comunicatori apar pe scalele I si S, unde corelatiile sunt negative (-0,69 si respectiv -0,7). Pe celelalte doua scale, D si C nu sunt deosebiri flagrante intre loturi.adaptat

;

;

– Grupa de comunicatori superiori se caracterizeaza prin reducere puternica a tendintei de a se focaliza pe date si analiza, cu accentuarea puternica a interactiunii, a cautarii celorlalti si a nevoii de a fi recunoscut, apreciat (scala Influent)

;

La grupa de comunicatori de rang superior, in comunicare se pune in principal accentul pe interactiune si apoi pe structura rationala a sarcinii, proceduralizarea.

Imi imaginez ca un astfel de stil “vinde” cu usurinta orice manopera necesara actului managerial..shift 😉

In imaginea alaturata e surprinsa tocmai transformarea pe care o opereaza asupra lor cei din lotul de indivizi cotati in pozitii superioare in topul preferintelor de comunicare.

Si acum ceva despre polarizarea scalelor Holland: pe un continuum de la lucruri catre oameni si de la date la idei, gasim 6 tipuri. Literele acestor tipuri compun acronimul RIASEC: (R) realist, (I) investigativ, (A) artistic, (S)social, (E)antreprenorial si (C) conformist.RIASEC polar Descrierea fiecarui tip o gasiti la sfarsitul acestui articol.

Asadar pentru cele doua loturi identificate, care ar fi natura preferintelor care sa explice cele constatate?

Ei bine, motivatia din spatele manoperei de transformare facute de comunicatorii performanti asupra propriului stil de interactiune (verificata cu testul de orientare in cariera) are legatura cu valori din spectrele:

– social (S-orientat spre compania altor persoane, în special pe relatii afiliative, de ajutor, de prietenie) si

– conventional (C-respecte rutina si standardele clare)

Diferenta specifica intre comunicatorii performanti si cei de rang inferior este data pe trei paliere valorice :

– scor mai mare pentru palierul A (artistic) : prefera sa lucreze cu idei creative si de auto-exprimare decat cu rutina si reguli

– scor mai mare pentru palierul E (intreprinzator, antreprenorial) : receptiv, pasionat de aventura, agreabil, ambitios, captivant, autoritar, energic, extravert, impulsiv, optimist, hedonist, popular, sigur pe sine si sociabil.

– scor mai mic pentru palierul R (realist) : prefera, in general, sa lucreze mai mult cu obiectele decat cu persoanele.holland

Cum va spuneam: directia strategica e creativitatea si, pe fond, capacitatea de a interactiona cu altii! Beneficiile sunt un grad mai mare de acceptare si influenta in plan social. Q.E.D !

p.s. pt cei care au ajuns pana aici, tipurile RIASEC:

1. Tipul realist, exteriorizat. (R)

Acestor persoane le place si sunt bune la activitati ce implica putere fizica sau coordonare. Nu sunt insa pasionati de ideea de a fi sociabili.

Tipul R prefera, in general, sa lucreze mai mult cu obiectele decat cu persoanele. Tipul R este descris ca fiind supus, franc, sincer, incapatanat, materialist, modest, natural, normal, perseverent, practic, timid si cumpatat.

2. Tipul investigativ. (I)

Este interesat de concepte si logica. Acestor persoane le place si tind sa fie eficienti pe planul gândirii abstracte. In general, tipul I prefera mai degraba sa exploreze si sa inteleaga lucrurile sau evenimentele decat sa convinga alte persoane sau sa vanda lucruri.

3. Tipul artistic (A)

Tinde sa isi foloseasca imaginatia mult. Acestor persoane le place sa isi exprime sentimentele si ideile. In general, tipul A prefera, mai degraba, sa lucreze cu idei creative si de auto-exprimare decat cu rutina si reguli

4. Tipul social (S)

Este orientat spre compania altor persoane, in special pe relatii afiliative, de ajutor, de prietenie. De obicei, tipul S prefera sa fie inconjurat de oameni, este interesat de modul in care oamenii se inteleg si-i place sa-i ajute pe ceilalti sa isi solutineze problemele.

Tipul S este descris ca fiind convingator, cooperant, prietenos, generos, util, idealist, amabil, rabdator, responsabil, sociabil, comunicativ, intelegator, cu tact, prietenos.

5. Tipul intreprinzator (E)

Este de asemenea orientat spre compania altor oameni, dar mai mult pentru a-i domina sau a-i convinge, decit pentru a-i ajuta. Aceste persoane prefera actiunea si nu gândirea. In general, tipul E prefera, mai degraba, sa convinga sau sa directioneze alte persoane decat sa lucreze pe teme stiintifice sau complicate. Tipul E este descris ca fiind receptiv, pasionat de aventura, agreabil, ambitios, captivant, autoritar, energic, extravert, impulsiv, optimist, hedonist, popular, sigur pe sine si sociabil.

6. Tipul conventional (C)

Prefera regulile si regulamentele, structura si ordinea. De obicei este foarte organizat, dar fara prea multa imaginatie. In general, tipul C prefera sa respecte rutina si standardele clare, sa evite activitati ce nu au directive clare.=

30 Jun

15000 km- service

service kick-offO data pe an, orice masina serioasa trebuie dusa la mecanic: se schimba filtre si ulei, se verifica computerul, se fac verificari la toate sistemele vitale…apoi iar la drum!

Daca masina asta e o afacere, atunci un update pentru directia pentru urmatorul an ar trebui sa fie sedinta kick off.

Fusai pe-acolo si ma intorsei bucuros: directia strategica se cheama Creativitate.

Mie-mi convine 😉
conference

20 Jun

Antivenin

bees-2..vara, cam pe vremea asta, incepeam sa ma gandesc la vacanta. Stiam ca o sa ies din oras, ca o sa merg la bunica-mea. Si-apoi urmau toate cate distractiile cunoscute: mersul la stana, lucrul la stupii de albine, joaca cu verii mei.

Era o regula clara: pana nu te piscau vreo doua-trei albine, se chema ca n-ai stat la bunica. Prima “administrare” de venin se facea cand umblam neatent prin vreun stup si, toropit de caldura, puneam mana pe o albina mai nervoasa. Sau te fugarea vreuna prin ograda, enervata de faptul ca stupul ei era deschis si nu putea sa se razbune pe stuparul bine protejat care-i strica o zi de munca. Te umflai si era un eveniment care se petrecea frecvent, semn ca inca nu ti-ai terminat ucenicia. Deja la a treia intepatura corpul nu mai raspundea la fel la venin: durea cam la fel, dar reactia era suportabila si umflatura trecea mai repede.

Asa se facea ca dupa o vara intreaga la bunica, toleram bine veninul de albina, iar lucrul la stupi se facea usor, cu satisfactia extractiei aurului lichid.

Dar nu neaparat despre stupi si albine vreau sa va povestesc, ci despre alt tip de venin si alt tip de antivenin: fricile noastre si un mod paradoxal de a le trata -prescrierea chiar a acelor lucruri sau contexte de care ne este frica.

“Experienta angoasei face parte din natura noastra. Nu exista ,,angoasa” la modul general, ci fiecare din noi traieste propriile sale variante de teama. Din acest motiv angoasa are intotdeauna un profil personal, indiferent de aspectele comune ale trairii de angoasa in sine.

Acceptarea si stapanirea angoasei inseamna un pas inalt in dezvoltare, ea ne duce cu un pas mai aproape de maturitate. Dimpotriva, evitarea ei si a confruntarii cu ea ne fac sa stagnam, ne inhiba dezvoltarea ulterioara. Ne face sa ramanem infantili acolo unde nu invingem bariera angoasei.” (Formele fundamentale ale angoasei – Fritz Riemann)

De fiecare data cand parasim caile batute, familiare si luam pieptis drumul neexplorat, apare angoasa. Pentru ca pasul facut sa reuseasca, avem nevoie sa stapanim angoasa corelata lui.

Structura profunda a fiintei noastre psihice e construita pe cativa piloni. Unul din acestia e frica, pilon ce-si va alege de fiecare data obiecte noi la exterior. Face parte din fiinta noastra sa confundam lumea interna cu lumea externa, intr-o proiectie de genul: “nu eu sunt timid, tu te uiti urat”.

Trairea angoasei o atasam de regula unor obiecte externe, in esenta inofensive. Atasarea aceasta de obiecte externe are un mare avantaj: ne creeaza iluzia si modalitatea de a “scapa” de angoasa, evitand, indepartandu-ne de obiectul pe care am casunat.

Lucrul cu fricile, cu angoasele noastre nu inseamna nicidecum intoarcerea spatelui si evitarea, ci asumarea durerii si disconfortului posibile la contactul cu acestea.

Premiul pentru care as face asa ceva?

Maturitatea si creativitatea, si-i deajuns.

26 May

Duminica


Strict Standards: Only variables should be assigned by reference in /home/rpsi3328/public_html/blog/wp-content/plugins/photo-galleria/photo-galleria.php on line 397

Am primit un cadou de la un “deviant”:Alex Popiniuc (http://torr3z.deviantart.com). Deseneaza, sculpteaza..si e un miracol pentru mine..e IT-guru 😉

Asa ca m-am sfatuit cu Oggy si am hotarat sa onorez cat se poate cadoul, punandu-l la loc de cinste.

Parerea mea.
oggy-coffee

21 May

Ultima ora de psihoterapie

Singur, pe holul casei vechi unde am mers trei ani la rand sa-mi caut sufletul. Simt ca e ceva in neregula cu cabinetul, ca nu-i viu, dar imi impun sa fiu matur, sa nu reactionez impulsiv.
Imi impun sa nu dau crezare senzatiei si sa ma supun disciplinei..Ca doar ma stiu.
..si astept 15 min pana se face ora cand eu trebuie sa intru in cabinetul de psihoterapie. Bat usor la usa si ma pregatesc sa astept pentru ca acel client de dinaintea mea sa-si lege desaga cu sentimente si sa plece in drumul lui, lasandu-mi mie locul sa -mi spun si sa-mi inteleg povestea.
Ceva ma opreste si ma intoarce..deschid usa, pregatindu-ma sa fiu penibil..n-am privilegiul asta, pentru ca incaperea e goala…imi opresc pofta de a ma aseza pe fotoliul unde am aflat atat de multe despre mine si..plec.
Fac o fotografie, ca sa pastrez amintirea locului unde m-am reconstruit si..la drum!
Imi inteleg/ asum independenta si, in ciuda tristetii, decid c-am trecut examenul de maturitate si ca-s (din nou?) responsabil pentru propriile ganduri si pentru felul de a fi.
Multumesc pentru insotire, de aici ma descurc singur.

08 May

Pentru “vanatori”

..faceam acum doua (?!) saptamani o afirmatie in fata unei echipe: nu vrem sa vedem culegatori in proiectele inedite ale organizatiei, ci vanatori.

Asa, si care-i diferenta dintre cele doua “categorii”?

Pai prima categorie – cum de altfel s-a si vazut- asteapta ca organizatia sa dea resurse si sa faciliteze accesul la acestea. A doua categorie exploateaza oportunitatile oferite de organizatie, cu scopul de a-si pune in practica ideile si pasiunea.

Da, bine..iar o sa radeti. Se poate, trebuie doar sa credeti.

Voi fi scurt (mai am ceva de vanat 🙂 – in cele doua filme de mai jos gasiti ilustrate doua modalitati de a interactiona cu acelasi produs (o chestie haioasa de la Sony). Folostiti instrumetele de vot din dreapta paginii ca sa va exprimati opiniile.

Primul film (2 min):

Al doilea film (6 min):
=

08 May

Quod nocent saepe docent

quod_nocet_docet2..poate ca am idei fixe, dar asta nu e ciudat. Ciudat e ca ele se cam confirma 🙂

Acum un an am vazut imaginea alaturata, in interiorul palatului lui Grigore Cantacuzino din Busteni. Doar ce vorbisem cu membrii echipei pe care o insoteam acolo si m-am trezit cu ei intorsi catre mine, cu fetele zambind: “I-auzi Bogdan, ce zice ghidul despre blazonul lui Cantacuzino: ceea ce doare, adesea te poate invata!”

Eu si uitasem despre discutia noastra, asa ca am fost foarte mirat sa aud ceva care suna cunoscut, dar intr-un cadru inedit (da, stiu: pastile!)

Mi-a revenit in memorie zilele astea meditatia prilejuita de blazonul lui Grigore Cantacuzino, odata cu dialogurile avute cu cativa colegi care se afla in diverse proiecte.

Pe unii proiectele i-au dezamagit: n-au gasit oamenii potriviti, deschiderea necesara si resursele pentru a-si pune ideile in practica. Pentru altii, ideea initiala a proiectului a ramas aceeasi, dar forma in care proiectul s-a intrupat s-a schimbat mult pana sa ajunga in faza finala.

Ce-au platit primii? Energie si timp investite ca sa constate ca…n-au noroc.

Ce-au platit ceilalti? Energie, timp si teama ca sa… constate ca forma initiala a proiectului, gandita la rece, se modifica odata cu trecerea ei printre oameni. Teama ca nu vor mai atinge obiectivul sau ca nu-si vor vedea ideea pusa in practica. Abia atunci cand ti-e frica incepi sa faci diferenta: tii cu mai multa forta de forma initiala sau incepi sa accepti modificarea formei, avand grija ca o cantitate cat mai mare din ideea initiala sa ramana in viata.

Hai s-o luam altfel: evoluam prin parcurgerea unor zone de disconfort in viata noastra. Cand definitiile pe care le avem nu mai pot explica realitatea, devine dureros de actuala nevoia unor definitii noi. Unele fire care ne leaga fiinta emotionala de felul in care ne-am definit realitatea se rup. Si asta doare, inspaimanta sau cel putin genereaza disconfortul adaptarii.

Si atunci “fugim” spre ceea ce stiam noi ca-i sigur. Facem ce stiam ca-i bine, ca ne-a securizat mai demult. Cheltuim energie in felul asta sa ne “adaptam” la o portiune de realitate care nu mai exista.

Sau…induram stresul dezadaptarii si pe fondul asta se aprinde luminita unei solutii noi (ca daca-i zic “creative” ce patesc?) N-o fi ea cea mai stralucita solutie, dar e mai buna decat “solutia” veche, existenta numai in creierul nostru emotional. Si mai are un avantaj solutia asta noua: genereaza suficient entuziasm cat sa ne duca mai departe.

Dar pentru ca asta sa se intample, am nevoie sa-mi spun tot timpul: ceea ce doare, adesea te poate invata (quod nocent saepe docent).
Na, daca mai era nevoie, si nenea Jobs:
=

08 Jun

Retoric

..“n-am cum sa fac asta, organizatia ma blocheaza”..sau variante alternative pe aceeasi tema aud des. In special cand imi propun sa facilitez in cadrul unei echipe un proces de amplificare a creativitatii.
In primul moment mi-a aparut in minte o entitate neguroasa si amenintatoare, care anticipeaza orice miscare sau dorinta a mea si reactioneaza la gandurile mele exact inainte de a apuca sa fac ceva. Asa, un fel de joc de-a soarecele si pisica.
Un adversar redutabil organizatia asta, care are atata capacitate de a anticipa si bloca initiativele membrilor componenti… 😉
Vestea buna e ca nu exista asa monstri, ci doar suntem noi prea focalizati in a face ca de obicei sau a gandi intre aceleasi limite. Daca gandim ca de obicei, constatam normal reactiile “ca de obicei”ale organizatiei din care facem parte. Adica al tau comportament a fost deja normat intr-un moment anterior, iar tu emitandu-l, te conformezi unei forme preexistente. Asta se lasa cu disconfort (daca vrei sa schimbi in jurul tau), sau cu liniste, daca vrei sa ai un mediu predictibil.
Pe linia timpului o procedura/ regula/ norma interna a fost emisa inainte ca tu sa constati ca te blocheaza…asa ca nu putem vorbi de intentie cu privire la blocarea actiunilor tale. Si mie mi-ar placea sa zbor, dar ce sa faci, o “procedura interna” a lumii asteia a fost numita de Newton gravitatie, inca din 1687 🙁
Asa ca am sa te mai intreb o data, pe tine cel creativ din organizatie: cand ai facut ultima oara ceva diferit de ceea ce faci de obicei?

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com