experimente | Psihologie servicii | Page 2
13 Jun

Experiment reusit

snAm facut un experiment: 8 zile (4 sedinte a cate 2 zile fiecare) am lucrat cu aproximativ 50 oameni pentru a gasi impreuna o modalitate de a-i motiva, in conditii de maxima entropie organizationala (restructurari, decizii dificile si dureroase, lipsa informatiei pentru decizii). Mai mult, am verificat tipul de atitudine  potrivita cadranului al III-lea din modelul Situational Leadership.

M-am gandit sa folosesc principiul 80-20 al lui Paretto pentru a-i recentra pe un mod independent de a lua decizii. In definitiv, aveam in fata tot timpul profesionisti cu experienta, demotivati sau in dificultate decizionala. Asa ca am vorbit doar 20% din timp eu, restul fiind alocat interactiunii si feedback-ului dat de participanti. Ba, mai mult, am rupt contactul vizual cu ei de cate ori incercau sa vorbeasca doar cu mine, in detrimentul adresarii catre colegi.

Daca la inceputul acestui timp de interactiune participantii au fost constant nedumeriti si nehotarati, am constatat ca, la sfarsitul fiecarei sesiuni de training foloseau cadrul cu multa siguranta: isi priveau in majoritatea timpului colegii, adresau feedback-ul catre acestia si aparea un ritm al grupului (incadrare perfecta in bugetul de timp si ordinea circulara a discutiei din sala).

Am facut acest experiment pentru a vedea daca pot intoarce (la modul figurat) ochii participantilor la un training de la formator (trainer) catre ei insisi. Ca si cadru in care se produc interactiunile, sala de training am vrut s-o transform intr-o platforma in care perceptiile, sentimentele si interactiunile dintre participanti sa fie analizate de participantii insisi. In acest fel, maturizarea atitudinii fata de procesul de invatare s-a produs intr-un ritm fulminant.  In prima zi participantii erau “in ceata”, nervosi si dezorientati: mi-au spus la sfarsit ca aveau senzatia ca se vorbea chineza in sala. La ora 17 in prima zi paraseau sala obositi si intr-un disconfort destul de evident.margin

Daca la inceputul acestui training incadrarea in timp era marcata de rezistenta tacita la interactiune si de focusarea “ca de obicei” asupra trainingului (mai un mail, mai un BlackBerry folosit pe sub masa, pauza incalcata cu 5 min pt ca “era un mail important”), spre finalul primei zile deja apar semnele interesului si abordarii constiincioase a interactiunii (privitul ceasului in timpul exercitiilor pentru a nu depasi bugetul alocat, rolul de time keeper prezent si activ). Dispare treptat tendinta de a discuta 1-1 cu formatorul (trainerul?) si incep contactele vizuale dese si sustinute intre membrii echipei. Mai mult, registrele abordate in feedback trec de la aspecte factuale, tangibile, la aspecte legate de imaginea de ansamblu, viziune si parametri de climat in echipa.

Pentru mine am tras doua concluzii din acest experiment:

– a face o echipa sa constientizeze ca e responsabila de propria ei evolutie e un proces de durata. Costul procesului implica rabdarea formatorului (managerului?) si rezistenta in fata tentatiei de a pasi in mijlocul cadrului echipei, spre a oferi solutii, informatie. Cu cat resisti ca si formator tendintei de a usura frustrarea echipei prin a da explicatii, cu atat gradul de maturizare al perceptiei finale asupra intregului proces e mai mare.

– pe masura ce formatorul se retrage din cadrul echipei, apare ca si fenomen de raspuns cresterea autoorganizarii interne a echipei si aprofundarea comunicarii in acest cadru.

A, si sa nu uit: manualele de training le-au deschis abia a doua zi, notite nu au luat deloc (asa le-am cerut), dar discutiile dintre ei nu s-au abatut niciun moment de la ceea ce era intre copertile manualului 😉

q.e.d. 🙂

08 Nov

Personalitate modala-vectorii conduitei

Formulele reductive prin care individualitatea se exprima la nivel social sunt alese in cursul civilizarii noastre. Conduita reprezinta insumarea de practici prin care individul se dovedeste integrat unei comunitati, unei ordini suprasegmentate. Adica, fiecare din noi alege ce sa semnifice in contact cu stimulii inconjuratori: exercitam benevol un autocontrol asupra emotionalitatii noastre, pentru a pastra atributul zoon politikon. Prin faptul ca alegem sa reactionam emotional la fel ca cei de langa noi, aducem imaginarul in real si in conduita. Ne asemanam cu cei de langa noi si suntem previzibili, asa cum si ei sunt pentru noi.

Hai sa ne uitam la o paradigma generala prin care, in orientarea vocationala (demersul profesionist prin care

individul isi dezvolta resurse personale cu scopul de a-si stabili, implementa si ajusta planurile de viata, atat pe termen scurt cat si pe termen lung -Nilsson & Akerblom, 1999)se stabilesc vectorii mari de interese individuale.

Aceasta paradigma este cea a lui Holland si e definita de plasarea antagonica a unor dimensiuni de tip: date vs idei, lucruri vs oameni. Combinatiile dintre cele 4 dimensiuni la nivel individual dau implicarea profesionala in domenii saturate in sarcini de tip: servicii sociale, arte, stiinta si tehnologie, tehnica, operatiuni comerciale, vanzari si administrare. Modelul se numeste generic RIASEC

(schema alaturata). Modelul Holland permite ca cei talentati intr-un anumit domeniu sa fie mai usor orientati spre domeniul in care sa-si atinga maximul de performanta…si sa lucreze alaturi de indivizi asemanatori (pasionati de aceleasi tipuri de interactiuni 🙂

Un exemplu si mai general: un tip, pe nume P.R. Hofstatter a utilizat tehnica diferentiatorului semantic pentru a studia comparativ haloul afectiv sau conotatia unor termeni, printre altele, notiunea de “singuratate” (“lonesomeness”). El a propus unui lot de studenti americani si unui lot de studenti germani evaluarea acestei notiuni pe o scala cu 24 de polaritati. S-a retinut profilul modal la cele doua loturi, adica adjectivele cu frecventa maxima.
Constatarea: notiunea de singuratate este corelata – in cadrul lotului american – indeosebi cu asociatii negative: slab, pustiu, marunt, bolnav, trist, urat, invechit, las, superficial. In mediul german, marcat de o bogata traditie filosofica, aceeasi notiune se bucura de un halou mult mai pozitiv. “Spre deosebire de german – arata autorul – americanul solitar are un simtamant cu totul neplacut. Cu alte cuvinte, el suporta aceasta stare mult mai greu decat germanul; nu e de presupus ca ar cauta-o de buna voie”. In limba germana, conotatii mai apropiate de cuvantul american “lonesomeness” prezinta, de pilda, teama, plictisul, oboseala.

Mini-experimentul de saptamana trecuta era legat de perceptia asupra unei imagini si s-a finalizat asa:imaginea reprezinta ceva primitor, cald si intim (primele trei ordine de marime la frecvente).

Si, va veti intreba, ce-i cu asta?

Pai..am aflat ca cititorii acestui blog (sau cel putin cei care au votat in sondajul de saptamana trecuta) impartasesc valori precum: caldura interpersonala, spirit gregar, preferinta pentru o conduita agreabila.

Ma va contrazice, probabil, esantionul care a votat atributele imaginii din categoria “rece, singuratic, pustiu” 😉

.

31 Oct

Personalitate modala

Intr-o colectie de date, valoarea cu frecventa maxima este numita, in statistica, mod. Se vorbeste de reactie sau atitudine modala in sens de trasatura de mare raspandire intr-o colectivitate. Prin extensiune, se vorbeste de personalitate modala in sens de structura sau varianta de personalitate, surprinsa intr-un portret colectiv, care selecteaza trasaturi psihice cu frecventele cele mai ridicate fata de complementarele lor intr-o colectivitate data. Informatia bruta este recoltata prin mijloace de evaluare si cadre de clasificare (tipologii) validate in psihologie. Se intelege prin frecventa maxima nu neaparat 100%, ci frecvente situate deasupra unui prag empiric fixat in functie de ansamblul de date.

Acum hai sa vedem cum influenteaza personalitatea modala perceptia realitatii…dar mai intai facem un experiment in doi pasi:

pasul I: votam cuvinte (se pot selecta mai multe) care ni se par noua ca rezoneaza bine cu imaginea de mai jos

pasul al II-lea: facem descrierea personalitatii modale a respondentilor

Pentru personajul pozitiv pe care ti l-ai amintit, care trairi ti se potrivesc acum?

View Results

Loading ... Loading ...

10 Oct

Ronin syndrome IV-elemente de psihodiagnostic

Nitica teorie nu strica niciodata: hai sa traducem ceea ce pana acum am denumit plastic “Sindromul Ronin” ca fiind un principiu al comportamentului euristic performant.

Principiul al II-lea al termodinamicii postuleaza ca sistemele izolate evolueaza in sensul cresterii entropiei. Si atunci de unde paradoxala capacitate a organismelor de a-si creste si mentine ordinea intr-un univers supus degradarii?

Explicatia fizica a autoorganizarii sistemelor a devenit posibila odata ce s-a constatat ca entropia unui sistem deschis depinde atat de entropia produsa in procesele interioare, cat si de variatia entropiei datorata schimbului cu mediul. In consecinta, autoorganizarea si evolutia spre ordine sunt posibile in sistemele deschise care schimba energie si substanta cu mediul. Cu cat un sistem deschis este mai complex, cu atat numarul de procese ireversibile care se produc in interiorul lui este mai mare si, in consecinta, productia de entropie este mai mare. Pentru a-si mentine ordinea, sistemul evacueaza entropia in mediu.

In interiorul unui sistem psihic individual vom evalua mai tarziu aceasta propozitie. Haideti sa vedem un sistem complex de tip echipa cum se supune acestui principiu al comportamentului euristic performant.

Pentru o astfel de echipa se face propunerea unui program de dezvoltare personala (tehnici de consiliere psihologica si coaching), lasand alegerea participarii sau neparticiparii la program libera. Se selecteaza natural astfel 30% din totalul echipei, care participa la program. Debutul si finalul programului sunt marcate de masuratori privind factori de personalitate, focusul principal fiind pe dimensiunea Openess (deschidere fata de nou si gandire divergenta, creativitate).

Iata datele: Inainte de debutul programului, lotul de studiu (30% din membrii echipei) se caracteriza printr-un usor avans fata de lotul martor (70% din membrii echipei, neimplicati in programul de dezvoltare). Este evident ecartul in deschiderea mai mare fata de actiuni noi la lotul de studiu.

Dupa terminarea programului, lotul de studiu se distanteaza de lotul martor: se accentueaza deschiderea

la fantezie, deschiderea fata de sentimente (empatie) deschiderea fata de idei si valori. Deschiderea la moduri noi de a face lucrurile s-a atenuat ca si diferenta intre lotul de studiu si lotul martor.

La capitolul achizitii, lotul de studiu fata de lotul martor sta asa: s-a accentuat fantezia, empatia, blandetea sinceritatea si asertivitatea lotului de studiu. Au scazut semnificativ consumurile cauzate de tendinte nevrotice (a se vedea scorurile din scalele N- nevrotism).

Concluzii: pe fondul unei mai mari curiozitati si disponibilitati la nou, lotul de studiu s-a implicat activ intr-o activitate cu grad mare de inedit si necunoscut. Rezultatele implicarii si dezvoltarii constau in cresterea indicatorilor de inteligenta emotionala si inteligenta sociala, precum si in diminuarea tendintelor dezadaptative (cresterea calitatii mecanismelor de adaptare).

Entropia initiala a mini-sistemului format din 30% din membrii unei echipe a generat schimburi mai intense cu mediul, ducand la cresterea adaptabilitatii acestui sistem si la schimbarea parametrilor de stare pentru acest mini-sistem (au avansat in organigrama! 😉

25 Sep

Ronin syndrome II

..toate ca toate, dar n-am mai facut ceva de mancare de o groaza de timp..Repede, o pizza!

Cautam prin frigider..ceva de mancare care sa arate cam asa: mozzarele, rosii, ciperci, ardei gras, masline..ceapa si usturoi. Pe urma cautam vin (alb sau/ si rosu). Eu am cautat pana am gasit astea:

Pe urma facem un aluat, in care includem nitica ceapa tocata, boia rosie, nitel zahar brun si sare, seminte de chimen. Intre timp, niste ciuperci se bucura intr-un ceaun, intr-o baie de vin alb, ardei iute si ulei de masline. Ele or sa stea deasupra, pe pizza 🙂

Intindem aluatul, il ungem cu sos de rosii si usturoi.

Din aluatul asta facem doua pizza:

– una vegetariana, pe care-o “bem” cu vin alb

– una pentru carnivori, pe care-o “bem” cu vin rosu

Unde ramasesem..la ronini. Acei samurai care, odata ramasi fara stapani, ajungeau pribegi. Desi li se interzicea sa se mute de la un stapan la altul, se intampla ca feudalul pe care-l slujeau cadea in dizgratie si trebuia sa se sinucida ritualic (sepuku). In vremurile in care armata nu mai era indestulatoare pentru nevoile razboiului, roninii erau utili, fiind angajati ca mercenari.

Motivul pentru care voi vorbi despre manifestarile la granita normativului in paralel cu legendele care insotesc imaginea samuraiului fara stapan (ronin) este ca ma preocupa creativitatea. Creativitatea nu doar ca si concept, ci ca stare si ca produs al unor tehnicide rezolvare a problemelor. Creativitatea ca si lupta cu starea de fapt, cu ordinea “normala” a lucrurilor. Sa ne reamintim ca intre blocajele creativitatii ar putea fi amintite:

– blocaje culturale (conformism)

– blocaje metodologice( rigiditatea algoritmilor anteriori, fixitatea functionala)

– blocaje emotionale

Am sa folosesc in analiza acestei aptitudini elemente din neurologia dislexiei, din psihodiagnosticul creativitatii si analiza produselor de creatie.

Sa ne reamintim ca cei mai multi creativi au o propensiune naturala catre risc si catre provocarea la marginea normativului cultural. Pentru cei care nu cred propozitia asta:site-ul Centrului pentru Informatii Biotehnologice din S.U.A. publica informatia ca 47,8% dintre detinutii statului Texas sunt dislexici. Cercetarea citata nu spune neaparat despre creativi ca sunt agresivi 🙂 Scopul nostru este sa intelegem creativitatea ca si propensiune culturala catre spargerea tiparelor si inlocuirea unor modele de gandire neadaptate la realitate cu altele noi. Probabil ca, in lipsa culturii care sa cenzureze acest impuls si sa-l puna pe un fagas acceptabil social, delincventa poate sa apara.

Dar..mai vorbim pe tema asta. Puneti mana si va exprimati opinia pentru imaginea cu motocicleta de mai jos, ca altfel o sa spuneti ca-s eu partinitor..am nevoie de perceptia voastra cu privire la acea imagine.

Hai!

07 Sep

Listen to your skin

Doar daca nu ne petrecem viata pe undeva intr-o insula ascunsa sau calitate de calugari intr-o manastire indepartata, stresul e zilnic prezent alaturi de noi.
Una din principalele cai prin care corpul reactioneaza la stress si tensiune o reprezinta cea a pielii- ceea ce in limbaj ethnic este denumit reactia galvanica a pielii (GSR). Reactia galvanica a pielii e o reflectare a felului in care glandele sudoripare si porii pielii sunt controlati de sistemul nervos simpatic.
Cand te agiti sau te enervezi, ori cand te tulbura ceva intr-un oarecare grad, sistemul nervos simpatic activeaza modificari chimice si fizice in tot corpul. Nivelul GSR se modifica si el odata cu restul corpului in astfel de situatii.
Rezistenta electrica a pielii creste cand esti calm, relaxat. Cand te tensionezi, chiar si foarte putin, scade rezistenta electrica a pielii.
Reactia GSR se poate “citi” cu ajutorul unui amplificator GSR. Acesta  va aplica o tensiune constanta (atat de mica incat nu poate fi sesizata) pielii prin intermediul electrozilor atasati. Datorita acestui potential pielea poate fi “ascultata” atunci cand conduce sau blocheaza curentul electric, ca urmare a reactiei GSR.
Mi-am pus problema daca reactia pielii este in concordant cu realitatea pe care o stiu si eu..asa ca m-am gandit la experimental urmator: am pus mai multe fotografii de masini intr-o succesiune de imagini si blank-uri negre. Cu ajutorul unui amplificator GSR si a unui program am inregistrat ”raspunsurile” pielii la vederea mai multor imagini de masini.
Am inregistrat pe mai multe paliere de frecventa, iar raspunsurile si intensitatea lor le vedeti in graficele de mai jos..Fiecare grafic corespunde unei alte frecventa pe care pielea degetelor de la mana stanga a fost “ascultata” (paliere de frecventa intre 500 si 2000Hz). In fiecare grafic sunt ordonate crescator reactiile pe trei canale diferite de inregistrare a reactiei GSR. Ceea ce apare numerotat in grafic reprezinta blank-urile negre din film.

Tot experimentul filmat il vedeti in video de mai jos…

Care-o fi masina care ma agita? 🙂

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com