psihoterapie | Psihologie servicii | Page 5
05 Apr

Prin labirint

..de o buna bucata de vreme ma obsedeaza metafora labirintului..caut de ceva timp sa inteleg ce sunt acei pereti nevazuti care ne acopera vederea clara asupra faptelor si evenimentelor in care suntem implicati.

Asa ca m-am gandit la Dedal, la un labirint construit pentru a ascunde..si la Ariadna.

Termenul de experienta e utilizat pentru a include tot ceea ce se intampla in interiorul organismului, in orice moment si tot ceea ce este potential accesibil constiintei.
In aceasta acceptiune, termenii de constiinta, simbolizare sunt echivalenti, ei desemnand atribuirea unui sens experientei.
Procesul de simbolizare la adulti leaga senzatiile fizice, imagini vizuale, sentimente, ganduri si cuvinte de o experienta si le da acestora un inteles. Concluzia unui proces de simbolizare- sensul simtit- este insotita de un sentiment de usurare, de intelegere si relaxare. Cat timp experienta nu are acces complet in constiinta, senzatia de relaxare si de avansare este ingreunata sau chiar inexistenta.
La propriu, ne este greu sa ne gandim la noi altfel decat prin emotiile pe care le genereaza simbolizarea experientei.
Psihoterapia, ca act de insotire a celui care-si cauta nou sens, inseamna simbolizarea experientei in asa fel incat self-ul si relatiile cu ceilalti sa fie clar separate. Nevoia separarii vine din faptul ca sistemul-de–facut-simbolizare (self-ul) functioneaza pe baza de emotii..iar emotiile apar ca baza in relatiile cu ceilalti.
Multitudinea de reguli si conventii care genereaza labirintul social face ca, la un moment-dat in evolutia noastra, simbolizarea sa nu se mai produc a liber. Informatia nu mai este liber acceptata in constiinta, asa cum vine a ea din sfera organicului, ci este filtrata prin nevoia de a fi acceptat in Cetate. Simbolizarea apare astfel ca un compromis intre tendinta informatiilor experientiate de a avea acces in si la constiinta, si ceea ce regulile spun ca se cade- e acceptabil.
Iata de ce spuneam ca self-ul, prin terapie, se reconstruieste separat de forta normatoare a relatiilor ce stau la baza labirintului social.
Nevoia de securitate interpersonala face uneori ca multe din informatiile experientiate sa ramana in afara self-ului individual, ca neacceptate, indezirabile. De dragul si/sau din dorinta de a fi acceptati de cei semnificativi emotional, putem sa indoim aceasta balanta a experientei in favoarea unei “realitati” noi, devenite astfel incongruente. Oglinda interna, experienta, nu mai este vazuta congruent de actul de simbolizare, iar intelesul rezultat e transformat, schimbat.
Asa cum Tezeu a “navigat” prin labirint doar cu ajutorul Ariadnei si  a simplei dar miraculoasei gaselnite a ghemului de sfoara, tot astfel relatia terapeutica insoteste cu atentie si empatie demersul de cautare al celui care vrea sa evolueze.
Si, la fel ca-n labirintul lui Dedal, peregrinarile pline de teama prin labirint devin mai clare doar pastrand contactul cu un altul care asteapta sa revii la tine.

19 Mar

Acteon, vanatorul modern

Alergam printre idei, oameni si scopuri..din cand in cand ne oprim si constatam ca ne-am ratacit. Suntem atunci invadati de un sentiment penibil al incongruentei, al incapacitatii de a ne explica si intelege pe deplin fiinta. S-a schimbat ceva in jur, ceva nu mai e ca de obicei..dar ce?
Adaptarea la mediu se produce prin strategii personale de combinare a resurselor, informatiilor si actiunilor. Atunci cand aceste strategii nu mai asigura randamentul obisnuit, atunci cand strategiile “ca de obicei” nu mai sunt la zi cu schimbarile din mediu, incepem sa simtim neadecvarea si efortul suplimentar pe care-l facem pentru a depasi provocarile la care mediul ne supune.
Astfel, conditia de baza pentru a trece la o noua treapta de intelegere se pare ca e tocmai decredibilizarea vechilor scheme de explicare a realitatii.
Pentru a schimba ceva si a experimenta noi explicatii, avem nevoie sa legam acel ceva nou nu de mintea rationala, ci de emotiile noastre. Asta pentru ca mintea rationala poate exclude, poate nega sau pur si simplu ignora argumente. In schimb, afectivitatea nu poate ignora teama, sau asa-numita “anxietate de supravietuire”. Aceasta anxietate ar consta din sentimentul ca daca nu ne schimbam cumva, vom esua in atingerea scopurilor sau nevoilor personale.
Pentru a ajunge sa simtim acest tip de anxietate, informatia potrivit careia vechile scheme de adaptare nu mai sunt atat de functionale trebuie acceptata. Adica informatia asta trebuie considerata valida si relevanta. Ei bine, impotriva acestei acceptari lupta o alta forta din interiorul nostru..o forta care tinde sa ne pastreze identitatea neschimbata, intr-un oarecare echilibru. Intrebari de genul “Si daca accept asta, voi mai fi la fel? Voi mai fi eu daca accept ca experienta mea de pana acum poate fi vazuta si altfel?” A doua forta, care tinde a tine sistemul neschimbat e anxietatea de invatare.
Kurt Lewin e cel care a definit procesul de schimbare a unui sistem prin modificarea campului de forte care-l mentin in echilibru. Sunt forte care imping spre schimbarea starii interne a sistemului, dar sunt si forte care actioneaza pentru contrabalansarea celor dintai. Psihosociologul american afirma ca e inutil sa actionezi cu o noua forta spre schimbare, ca imediat va aparea o forta corelata, pentru mentinerea starii de echilibru. Astfel, Lewin introduce triada de transformari “dezghetare-modificare-inghetare”cu privire la echilibrul unui sistem si modificarea acestuia.
Revenind la al nostru Acteon ratacit care se afla in curs de “dezghetare”, ne reamintim ca el experimenteaza un complex de stari contrarii, cu puternice conotatii emotionale. O parte din el simte deja ca ceea ce stie si face nu mai e de ajuns pentru a pastra randamentul stiut. O alta parte se opune ca prima forta (cea de restructurare, de modificare) sa ia amploare, tocmai cu o teama privitoare la pierderea identitatii.
In aceasta etapa cadrul terapeutic isi produce magia, prin oferirea unui mediu cald si primitor, in care clientul poate face primii pasi prin noile naratiuni de identitate pe care si le creeaza. Carl Rogers vorbeste despre necesitatea unor conditii terapeutice pentru ca schimbarea si readaptarea clientului sa se poata intampla: acceptarea pozitiva neconditionata a clientului, empatia terapeutului, prezenta in dialog.

Imposibilitatea clientului de  a gasi sau crea un cadru in jurul lui in care sa experientieze securitatea psihologica duce la anularea logica a informatiilor care tind sa contrazica schemele de adaptare vechi.
Asa cum Acteon din legenda a fost transformat intr-o fiara de zeita Artemis si a sfarsit vanat de camarazii sai, riscul e ca neacceptat, clientul sa se desctructureze in cadrul haotic din jurul sau. Sau…sa se intample magia creativitatii si sa prinda aripi si energie in noul mediu.
In definitiv, mersul biped al adultilor este o suita de stari echilibrate si dezechilibre..uitam de teama primilor pasi, cand dezechilirul dintre doi pasi ne facea sa ne tinem de persoanele sau obiectele din jur…La un nivel mai elaborat, schimbarea mediului inconjurator face necesara reinventarea mersului nostru prin acest mediu si reexperimentarea temerilor primilor ani.
Identificarea informatiilor care sa ajute schimbarea, spune Kurt Lewin, se face pe doua cai: asumarea unor roluri prin imitatie sau scanarea prin incercare si eroare.
Imitarea unui rol existent in jurul celui care experientiaza anxietatea de supravietuire (nevoia de a se adapta) poate face ca un nou script sa fie implementat ca atare, de-a gata.
Daca nu e disponibil un rol-model, scanarea mediului si alternarea intre incercare-eroare sunt optiuni. Persoana incepe dialoguri de cautare a solutiilor, calatoreste, citeste sau apeleaza la training sau consultanta. Sau chiar apeleaza la terapie.
Vom intelege ca apelarea la consultanta e o solutie deghizata pentru rol-model…sunt generate din nou categorii cognitive si solutii straine sistemului personalitatii celui care isi doreste adaptarea.
“Inghetul” ca proces de stabilizare a noilor scheme inseamna asezarea noii identitati pe baze orecum congruente cu personalitatea clientului. Pentru ca acest proces sa fie natural, strategia de copiere a rolurilor ar trebui evitata. “Anticorpii” sistemului pe care-l reprezinta personalitatea celui in schimbare vor elimina repede corpii straini si vom avea schimbare mai mult cu numele , nu in esenta. Adica, in scurt timp, e garantata o noua criza…din nou dezghet..din nou cautare
Functionala si naturala este reasezarea naratiunilor de identitate prin intermediul strategiilor de scanare a mediului, experimentarea prin incercare si eroare. De-aici incepe creativitatea, redescoperirea si orientarea noastra continua.

28 Nov

Brand yourself – elemente de psihodiagnostic

Am facut o afirmatie saptamana trecuta: startul intr-un proces de auto-dezvoltare si promovare a propriei imagini in contact cu ceilalti se face doar pornind de la un set de reguli de evaluare a realitatii, set care este intern fiintei noastre.

Imi propun in acest post sa detaliez conceptul de auto-actualizare si sa evaluam impreuna ceea ce arata cifrele despre demersul de self-branding al unora dintre clientii mei. Pentru asta am selectat un lot de 44 oameni din diferite industrii, care au completat la intervale de timp cuprinse intre 180 si 260 zile (zile scurse intre prima aplicare a testului si cea de a doua aplicare a aceluiasi test) un test de personalitate din categoria BIG-FIVE (dimensiunile evaluate in tabelul de mai jos). Cu o parte din ei (27) am desfasurat programe de consiliere psihologica, cu cealalta parte (17) training si prezentarea rezultatelor la teste. Mediile aritmetice ilustrate aici pentru lotul de studiu si pentru lotul martor s-au realizat pentru diferentele numerice dintre scorurile la primul test si scorurile la al doilea test.

Pentru validarea conceptului de auto-actualizare, voi folosi lucrarile psihoterapeutului american Carl Rogers, care afirma ca tendinta la actualizare este vulnerabila la conditiile de mediu (Rogers, 1980; Rogers & Sanford, 1984). Acolo unde afirmatiile psihoterapeutului au legatura cu ceea ce voi prezenta in cifre, voi sublinia propozitiile in text.

In circumstante nefavorabile pentru organism, tendinta la actualizare poate fi afectata in asa fel incat organismul poate fi distorsionat, desi tendinta la actualizare continua sa ramana atat de constructiva cat este ingaduit de circumstante. Intr-o sugestiva metafora Rogers, in 1980 spunea: „ desi conditiile sunt nefavorabile cresterii, cartofii dintr-un beci vor inmuguri, iar mladitele vor creste spre firicelul de lumina care patrunde prin fereastra. Desi nu vor deveni niciodata plante adulte, aceste mladite palide sunt expresia tendintei la actualizare, tendinta de a-si indeplini potentialul. Viata nu abandoneaza lupta nici in cele mai neprielnice conditii”.

Tendinta la actualizare impinge spre socializare (Rogers, 1982). Fiintele umane au o natura sociala, drept urmare directia de baza a tendintei la actualizare la oameni este in sensul unui comportament social constructiv. Cu cat conditiile de mediu sunt mai bune, cu atat este mai puternica expresia caracteristicilor directionale, deci la oameni, capacitata de a fi empatici, de a se afilia, de a se exprima verbal, concretizate intr-un comportament social constructiv este cu atat mai dezvoltata cu cat au fost mai prielnice conditiile de dezvoltare.

“Inainte de toate, persoana se indreapta catre a fi autonoma… devine responsabila pentru sine… libertatea de a fi tu insuti este o libertate inspaimantatoare si subiectul se indreapta catre ea cu precautie, frica si neincredere; actualizarea self-ului nu este o crestere naturala, ci mai de graba o lupta personala pentru autenticitate”.

Dezvoltarea self-ului si a self-concept-ului reprezinta un subsistem al tendintei generale la actualizare.

O persoana complet integrata prezinta o mai mare deschidere spre experienta, o crestere a increderii in organismul sau, ceea ce determina cresterea libertatii psihologice a individului. Libertatea psihologica este un proces de crestere, dezvoltare si realizare. Terapeutul nu incearca sa determine nimic in mod fortat (directiv), ci sa se limiteze la o intelegere linistita a modificarilor interioare ale clientului si la o stimulare a explorarii self-ului clientului, rezistand impulsului de schimbare imediata.

Rogers, 1942 scria: „Terapia nu este o chestiune de a face ceva pentru individ sau de a-i induce ideea de a face ceva pentru el. Este o chestiune de eliberare a individului pentru o crestere normala si dezvoltare”

Mai jos voi prezenta grila pe care testul de personalitate folosit de mine evalueaza urmatoarele dimensiuni generale ale personalitatii: dezechilibru emotional – N, extraversie – E, deschidere la experienta si emotii – O, agreabilitate si capacitatea de a sustine si proiecta scopuri – C (si cate 6 sub-grile pe fiecare din aceste dimensiuni de personalitate).

Mai jos sunt mediile aritmetice pentru cele doua loturi, medii realizate pentru diferentele de la testul I la testul al II-lea (adica am facut diferentele dintre scorurile pentru fiecare sub-grila, pentru fiecare individ).

Rezultatele arata ca lotul de studiu (clientii cu care am lucrat intre 180 si 260 zile) au avut recul puternic pe scalele de dezechilibru emotional (scorurile N). Recul s-a inregistrat si la lotul-martor, dar pe mai putine scale si de o amplitudine mai mica.

Afirmatia de mai sus, in care psihoterapeutul Carl Rogers spunea ca tendinta la actualizare impinge la socializare este dovedita de amplificarea generala a scorurilor din scalele de extraversie, in special scalele de caldura-entuziasm (E1) si cea de activism (E4).

Afirmatia potrivit careia tendinta la actualizare produce o mai mare deschidere spre experienta si empatie este deplin dovedita de scorurile O3 si O5 si O6 (empatie, deschidere la idei si valori), scoruri care arata permeabilitate mare la moduri divergente de a vedea-imagina lumea.

Scorurile din grila de agreabilitate A dovedesc logici sociale de tip cooperare-deschidere mai pronuntate decat la lotul-martor.

As observa ca functia de a seta obiective si de a le urmari este consolidata la lotul de studiu, dovada fiind scorurile mai mair in scala de constiinciozitate C. Mai mult, pentru ca tema discutiei este self-branding-ul, as observa scalele de auto-evaluare de competenta (ce crede subiectul de spre eficeinta lui profesionala) si C4 (dorinta de realizare- gradul de investire a energiei in evolutie personala, in strategii de transformare). Maturitatea decizionala (scalele N5- impulsivitate) si C6 (deliberare, analiza amanuntita inaintea deciziei) s-a accentuat la lotul-studiu.

Iata scorurile in ordinea amplitudinii de dezvoltare la lotul-studiu:

Iata scorurile in rdinea amplitudinii de dezvoltare la lotul-martor:

In final, voi face o afirmatie inginereasca: tendinta la auto-actualizare si construire a unei imagini de sine puternice (denumita aici Self Brand) exista, se manifesta vizibil pe intervale de timp de minim 180-260 zile si se poate masura 😉

23 Nov

Brand yourself

brand yourself..de unde as incepe daca as vrea ca propria-mi persoana sa fie mai vizibila si sa am o voce mai puternica intre ceilalti?

De la identitatea personala…sau de la brand-ul personal. Constatam similaritati intre oameni, constatam ca pot fi incadrati in tipologii si totusi, cand abordam descriptiv, detaliat un individ, ajungem la concluzia ca e greu sa-l confunzi cu un altul. Ceva il diferentiaza, ceva e numai al lui si-i da unicitate.

Conditii externe sau interne fac din aceasta modalitate unica si individuala un complex adaptativ, fluid.

Ca niste valuri care, in contact

cu tarmul, pierd usor din energie. Pastreaza ceva din ceea ce au fost si imprumuta din forma tarmului pe care ajung.

Si totusi..cum ajungem la a vorbi mai puternic despre noi?

Constientizand pentru inceput ca avem in noi resurse vaste pentru a ne dezvolta. Potentialul si individualitatea noastra nu sunt cantitati fixe, putandu-se transforma, daca vrem.

Acolo unde dezvoltarea este distorsionata sau blocata, se poate prezuma ca nevoia de baza a individului privind acceptarea a fost anulata/ modificata de o relatie. Lipsa auto-acceptarii duce la crearea unui concept de sine si a unui comportament aferent ce au ca obiective autoprotectia.

Cu alte cuvinte, ceva ne poate face sa avem o imagine de sine perturbata, imagine din care lipseste ingredientul increderii. Acest ceva este, de regula, o relatie cu un mediu sau o persoana in care am fost “educati” ca NU SUNTEM IN REGULA.

brand yourself

Cum ar fi daca am incepe sa ne gandim ca instanta dupa care evaluam corectitudinea sau incorectitudinea unor decizii nu e externa, ci e interna? Cum ar fi daca am renunta un pic macar la reguli externe fiintei noastre si am evalua strict dupa ce simtim? De gandit: ce-i aia si cum simte idealul de individ “fully functioning“?

12 Apr

Foucault si Tu

Pendulul lui Foucault este un dispozitiv experimental bazat pe pendulul gravitational, realizat de fizicianul francez Léon Foucault, care demonstreaza ca Pamântul se învârte în jurul propriei axe.
Dispozitivul experimental

Dispozitivul experimental consta dintr-un pendul gravitational capabil sa oscileze în orice plan vertical. Prima demonstratie a avut loc în februarie 1851, în Camera Meridianului de la Observatorul din Paris. Câteva saptamâni mai târziu, Leon Foucault a suspendat o sfera cu o masa de 28 kg, prevazuta cu un vârf ascutit, de domul Panthéonului, la capatul unui fir lung de 67 m. Pe podea este presarat un strat de nisip fin, pe care vârful pendului traseaza o rozeta si revine în locul de unde a pornit dupa 32 de ore. La latitudinea de 30°, o rotatie completa dureaza 48 de ore.
Explicatia fenomenului

Corpurile care se rotesc îsi pastreaza planul de rotatie, fenomen fizic utilizat la construirea giroscoapelor si girobusolelor. Cum miscarea de oscilatie este, în esenta, o proiectie liniara a unei miscari de rotatie, pendulul gravitational îsi pastreaza neschimbat planul de oscilatie liniara. În timp ce el oscileaza în plan vertical, sub el Pamântul se roteste, la latitudinea Parisului cu 11°19′ pe ora.

Am sa scriu aici pentru toti cei care, in ultimele doua saptamani, m-au facut sa gandesc la ordinea necesara a evaluarilor si auto-evaluarilor. Care sa fie mai intai: ce cred altii despre mine sau ce cred eu despre mine?
Este un individ, pe nume Schmid, care vorbeste despre conceptul de “fully functioning person”. Se ajunge la acest concept prin multe cai, una fiind psihoterapia: individul uman aflat intr-o relatie speciala si specializata de tipul terapiei este considerat expert. Adica una din regulile de baza ale abordarii terapiei centrate pe persoana spune ca directia, miscarea vine de la client catre terapeut. Clientul arata si anunta, terapeutul observa si incearca sa inteleaga. Clientul e expert in continut, terapeutul e expertul in proces.
Conditia de baza (una dintre ele) este prezenta in dialog.
In Grecia antica, Kairos era zeul momentelor fertile, al oportunitatilor favorabile,iar calitatea timpului era evaluata dupa cum actiunea era corecta si la momentul oportun. Momentul influentarii viitorului era aici si acum, in prezent. Exista un singur timp prezentul; viitorul e anticiparea prezentului, trecutul e rememorarea prezentului.
In terapie, intrebarea este: ce se prezinta acum?
Sa te intâlnesti de la persoana la persoana constituie o pozitie etica. Sa faci terapie inseamna sa ti se ceara de catre Altul sa raspunzi responsabilitatii lui. Provocarea nu este numai daca, ci si cum sa raspunzi. Terapia centrata pe persoana este raspunsul personal, profesional la apelul unei persoane in nevoie (un apel care este vazut in sine ca adresare personala, adica apelul unei persoane si nu o boala, o problema sau disfunctie; Schmid 2001
Voi incheia pledoaria pentru centrarea pe persoana cu sublinierea nevoii de a lua semnificatia si sensul (doar) de la client, de a reflecta cu integritate si pasiune pentru co-experimentare.
Clientul afla solutia pentru problema lui doar in masura in care terapeutul e deschis la experienta si nu neaparat e centrat pe diagnostic si dogmatism.
Asadar, Foucault si pendulul lui demonstreaza ca Universul se poate misca in jurul unui punct de referinta: persoana.
Tu, acum.

p.s. sa nu uit dedicatia de luni, pentru acei dintre voi care sunt, pe o distributie normala Gauss, presedintii Romaniei si manelisti, simultan ; )

12 Apr

Foucault si Tu


Pendulul lui Foucault este un dispozitiv experimental bazat pe pendulul gravitational, realizat de fizicianul francez Léon Foucault, care demonstreaza ca Pamântul se învârte în jurul propriei axe.
Dispozitivul experimental

Dispozitivul experimental consta dintr-un pendul gravitational capabil sa oscileze în orice plan vertical. Prima demonstratie a avut loc în februarie 1851, în Camera Meridianului de la Observatorul din Paris. Câteva saptamâni mai târziu, Leon Foucault a suspendat o sfera cu o masa de 28 kg, prevazuta cu un vârf ascutit, de domul Panthéonului, la capatul unui fir lung de 67 m. Pe podea este presarat un strat de nisip fin, pe care vârful pendului traseaza o rozeta si revine în locul de unde a pornit dupa 32 de ore. La latitudinea de 30°, o rotatie completa dureaza 48 de ore.
Explicatia fenomenului

Corpurile care se rotesc îsi pastreaza planul de rotatie, fenomen fizic utilizat la construirea giroscoapelor si girobusolelor. Cum miscarea de oscilatie este, în esenta, o proiectie liniara a unei miscari de rotatie, pendulul gravitational îsi pastreaza neschimbat planul de oscilatie liniara. În timp ce el oscileaza în plan vertical, sub el Pamântul se roteste, la latitudinea Parisului cu 11°19′ pe ora.

Am sa scriu aici pentru toti cei care, in ultimele doua saptamani, m-au facut sa gandesc la ordinea necesara a evaluarilor si auto-evaluarilor. Care sa fie mai intai: ce cred altii despre mine sau ce cred eu despre mine?
Este un individ, pe nume Schmid, care vorbeste despre conceptul de “fully functioning person”. Se ajunge la acest concept prin multe cai, una fiind psihoterapia: individul uman aflat intr-o relatie speciala si specializata de tipul terapiei este considerat expert. Adica una din regulile de baza ale abordarii terapiei centrate pe persoana spune ca directia, miscarea vine de la client catre terapeut. Clientul arata si anunta, terapeutul observa si incearca sa inteleaga. Clientul e expert in continut, terapeutul e expertul in proces.
Conditia de baza (una dintre ele) este prezenta in dialog.
In Grecia antica, Kairos era zeul momentleor fertile. al oportunitoatilor favorabile, calitatea timpului era evaluata dupa cum actiunea era corecta si la momentul oportun. Momentul influentarii viitorului era aici si acum, in prezent. Exista un singur timp prezentul; viitorul e anticiparea prezentului, recutul e rememorarea prezentului.
In terapie, intrebarea este: ce se prezinta acum?
Sa te intâlnesti de la persoana la persoana constituie o pozitie etica. Sa faci terapie inseamna sa ti se ceara de catre Altul sa raspunzi responsabilitatii lui. Provocarea nu este numai daca, ci si cum sa raspunzi. Terapia centrata pe persoana este raspunsul personal, profesional la apelul unei persoane in nevoie (un apel care este vazut in sine ca adresare personala, adica apelul unei persoane si nu o boala, o problema sau disfunctie; Schmid 2001
Voi incheia pledoaria pentru centrarea pe persoana cu sublinierea nevoii de a lua semnificatia si sensul (doar) de la client, de a reflecta cu integritate si pasiune pentru co-experimentare.
Clientul afla solutia pentru problema lui doar in masura in care terapeutul e deschis la experienta si nu neaparat e centrat pe diagnostic si dogmatism.
Asadar, Foucault si pendulul lui demonstreaza ca Universul se poate misca in jurul unui punct de referinta: persoana.
Tu, acum.

p.s. sa nu uit dedicatia de luni, pentru acei dintre voi care sunt, pe o distributie normala Gauss, presedintii Romaniei si manelisti, simultan ; )

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com