..stand de vorba zilele trecute cu un coleg, mi-a devenit evidenta la un moment dat preferinta sa pentru tot ceea ce reprezenta logica…asa ca l-am intrebat cat de departe poate ajunge logica in intelegerea realitatii. Am avut amandoi surpriza sa constatam ca, explicandu-mi utilitatea logicii in perceptia sa, o balbaiala penibila l-a impiedicat sa se exprime coerent. Cuvintele parca s-ar fi asamblat in propozitii, dar gandirea uitase firul catre care se orienta, fiind absorbita de ceva din interior.
Am ras amandoi, iar eu i-am urat lectura placuta pentru opera lui Jung 
Voi folosi mai jos termenul “complex”, prin care Jung defineste un tipar format din trei tipuri de factori: mnezici ( de exemplu, amintirea faptului ca am fost muscat de un caine cand eram mic), senzoriali (durerea incercata cu ocazia acelui eveniment) si emotionali (spaima si jena incercate odata cu evenimentul). Aceste trei elemente sunt asemeni atomilor dintr-o molecula, strans legate. De regula, cand mediul contine informatii ce rezoneaza cu unul dintre “atomi”, intregul complex poate fi activat- de exemplu, nu conteaza cat de bland e catelul chihuahua al vecinului, eu voi avea aceeasi neplacere la vederea lui ca si atunci cand, copil fiind, am fost muscat de un caine mai mare decat mine.
Complexul Eului este la omul normal, instanta psihica suprema, contine masa de reprezentari a Eului pe care o simtim acompaniata de tonul emotional puternic si mereu viu al propriului corp.
La cele mai simple cuvinte apar blocari sau alte tulburari, care se pot exprima doar prin faptul ca acel cuvant-stimul a trezit un complex. Ca motiv de fundal, inhibitia emotionala asociata unor continuturi inconstiente face ca acele continuturi sa nu poata fi reproduse.
Persoana in cauza are sentimentul ca vrea sa spuna ceva, dar uita acel lucru imediat. Ceea ce se sustrage este gandul complexului. Uneori apare o reactie care contine in mod inconstient gandul complexului; insa persoana in cauza este oarba la acest lucru si abia interlocutorul ei poate percepe. Am in minte exemplul recent al unei situatii in care clientul imi povestea despre inutilitatea emotiilor, ca apoi sa caracterizeze explozia accidentala a acestora ca fiind ceva “prea mult si mult prea infranat”… i-am multumit in gand pentru diagnosticul comunicat astfel de catre al sau inconstient.
Reactiile normale la stimuli au loc usor, cu timpi de reactie pe cat de posibil scurti; ele stau oricand la dispozitia complexului Eului. In schimb, reactiile la complex apar impotriva vointei, sunt produse ale confuziei.
Asociatiile complexului sunt usor uitate, stau mult mai putin la dispozitia Eului decat asociatiile indiferente. Acel complex relevat de incident isi asuma un rol autonom fata de complexul Eului, asemeni unui vasal care nu se pleaca neconditionat sub domnia complexului Eului.
Cocktail-ul de senzatii, emotii si amintiri, grupate mai mult sau mai putin disciplinat in jurul unei axe a Eului, dau identitatea noastra ca indivizi si totodata forta destinului nostru. Caci esentialmente, complexele sunt caracterizate prin aceea ca ele se consteleaza si vor sa ramana in umbra, de unde pot interveni fugerator in contextul deciziei..
Related posts:
Loading ...