Suma de continuturi aflate imediat sub gheata subtire a constiintei formeaza inconstientul personal. Continuturile respective sunt parti ale naturii umane neacceptate cultural. Investite insa cu o energie netulburata de limitarile constiintei, de ritmurile industriale, aceste continuturi surprind uneori omul civilizat prin forta cu care izvorasc in manifestarile comportamentale. Si ne trezim atunci cand ele devin active ca fiind greu controlabili, ca fiind impermeabili la logica bunului-simt, rabufnind cu energie nebanuita. Dupa aceste momente gandim ca ne-ar fi fost mai bine daca n-am fi procedat asa, ca ar fi existat si alte solutii..inaccesibile insa din cauza vitezei de deplasare prin cotidian
La fel cum descriam ieri motocicleta super-sport Hayabusa, stam in permanenta pe o adevarata fiara-torpila…Daca va veti uita din nou la descrierile motocicletei si ale senzatiei de pilotaj asociate ei, veti descoperi in exprimarile pilotilor teama si fascinatia mortii, multa adrenalina si respectul pe care optiunea de a conduce asa ceva te obliga sa-l ai pentru forta oarba a motorului.

Toata povestea a prins contur in capul meu in timp ce discutam cu un client care-mi povestea despre revenirile redundante si costisitoare ale unei explozii de furie. Sentimentul era declansat de o perceptie anticipativa asupra mediului. Ceva de genul: “Ma umilesti prin lipsa ta de consideratie pentru ceea ce sunt” plutea in aer in secundele de dinaintea raptusului violent dintre clientul meu si interlocutorul (mai mult sau mai putin pervers) care orchestrase interactiunea.

Oare nu stam cu totii pe arcurile instinctuale comprimate de-a lungul formarii noastre ca indivizi? Natura si elasticitatea materialului din care sunt facute aceste arcuri ne duc direct cu gandul la temperament (..felul in care variabilele bio-constitutionale se psihizeaza..). Insa declansarea sigurantei care lacatuieste arcul in inconstient tine de felul in care percepem realitatea: pe mine ma “declanseaza” o anumita configuratie a mediului, pe tine o alta, cu siguranta una care pe mine m-ar lasa neutru.

Nu intamplator, in planul vietii cotidiente, proiectarea Umbrei (sa zic Hayabusa?) se realizeaza asupra unei persoane din proximitate, care printr-o anumita particularitate faciliteaza preluarea laturii negative.

Si mai era ceva acolo, in povestea la care am fost martor: o informatie comportamentala, un tipar care venea din generatie in generatie, de-a lungul catorva zeci de ani buni (!) Un mod de raportare la ceilalti care orbea variantele alternative. Un mod programat in fibrele emotionale ale memoriei clientului meu, mod care-i configura automat realitatea, pentru a justifica declansarea reactiei. Poate mi s-a parut..dar sigur avem in jurul nostru exemple de bunici care se regasesc in nepoti cu mandrie: “destept ca mine!” fara sa observe ca omuletul respectiv e insensibil la emotii, identic cu autorul comparatiei…

Instanta asta apartine fiecaruia dintre noi si ma face uneori sa caut cu mai mare indarjire reactiile care-i apartin. Momentele in care ma “adaptez” la realitate cu costuri penibile, mari, sunt acele momente in care tocmai am prins cu coada ochiului furisarea mainii inconstientului si rearanjarea lucrurilor percepute. Rearanjare in asa fel incat scenariul scris de un regizor disparut sa poata fi jucat cu alti actori, iar si iar.

Ceea ce vreau sa aduc optimist in toata povestea asta e faptul ca ne putem folosi de forta inconstientului si de reflexele sale de vanator, din momentul in care-i recunoastem existenta si incercam o relatie cu acesta. Nu o data, inconstientul unui client bulversat si chinuit de intrebari ajuta mersul inainte, facand sa se auda scurte propozitii enigmatice. Acestea pot explica procesul in care se afla implicat dureros omul din fata mea. Restul travaliului tine doar de a astepta ca acea portiune din noi care nu intelege sa devina matura si sa cuprinda mesajul deja formulat. Asa cum un client torsionat de dese si intense atacuri de panica, chiar inainte sa iasa din cabinetul meu, mi-a spus: “e ca si cum ceva ar fi prea mult si de prea mult timp tinut in uitare”. L-am intrebat ce-a spus, dar mesajul n-a mai fost la fel a doua oara..

Hayabusa e o motocicleta redutabila, puternica si..ucigasa daca nu-i respecti felul de-a fi. De alfel, senzatia de pilotaj poate fi agreabila la distante lungi, cu piloti rabdatori. Adeseori, la fel de lungi aceste distante, cat viata intreaga

“The course of therapy is thus rather like a running conversation with the unconscious”- Carl Jung

Related posts:

1. De vorba cu..Hayabusa, o masinarie ucigasa (I)