bogdan Pe scara sufletului meu
M-am intalnit cu bunul Dumnezeu –
Eu coboram mahnit din constiinta mea,
Iar El urca surazator spre ea!…
Astept de ceva timp si ma macina un gand: cam cat sunt de aiurit? Ma supara ca nu-s atent…in graba de a ajunge peste tot, am uitat destinatia. Am venit pana aici, dar…e ceva in neregula cu intalnirea de azi.
La cat oi fi confirmat cu cel de azi ca ne vedem? Uite, nu stiu cat sa astept, pentru ca nu stiu de cand a inceput sa intarzie. Dar daca nu a intarziat, ci pur si simplu eu nu stiu unde se termina lumea mea si incepe lumea lui?
Ciudata, suparatoare senzatia asta ca nu am element de reper, ca ma dizolv usor la marginile unui Eu pe care-l credeam familiar, cunoscut…da, ma simt ca ala care vine acasa pe pilot automat si pune cheile in acvariu, nestiind ca a gresit apartamentul. Ingrijoratoare senzatia, cu valuri-valuri de dubii care lovesc hotarat in stima de sine, in caramizile alea pe care scrie de cand toata viata mea: “eu sunt…”
Si totusi… parca am mai multa incredere in celalalt azi, decat am in mine. Ne stim de ceva timp si… am asa o senzatie ca ar trebui sa am incredere in el.
In fine, astept in continuare, dar acum enervarea si neclaritatea initiale s-au transformat in curiozitate: oare ce sa fie cu ceata asta de pe ochii mei? De ce ma confirm prin celalalt si nu prin ce stiu eu despre mine?
Am reperele inversate, ca atunci cand conduci pe ceata, ti-e frica si te folosesti de lumina celui din fata, ca poate el vede mai bine (sa nu-mi spui ca nu ai facut asta macar o data pe autostrada, conducand noaptea)
of, iata-l! a ajuns la ora la care ajunge normal de ceva timp. acum mi-e clar: eu am ajuns mai devreme.
Surpriza vine cand imi spune: “Bogdan, trebuie sa stiu daca eu sufar de [o tulburare psihica din DSM]. Ai uitat sa-mi spui asta.”
pai…ideile mi se aseaza repede, ca un Lego a carui schema devine clara pe masura ce-l construiesti. Sunt linistit, acum stiu ca asta era nevoia, dar n-am putut-o cuprinde cand am simtit-o.
Stai linistit, granitele tale sunt clare. Stiu asta pentru ca eu le vad acum, dupa ce nu le-am vazut pe ale mele pana sa pui tu intrebarea.
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu –
El cobora solemn din constiinta mea,
Iar Eu urcam surazator spre ea!…
Ion Minulescu, Drum crucial
