In urma unui brainstorming pe marginea postului cu echipele care provoaca am ajuns la concluzia ca e cazul sa ne jucam: vom constitui o echipa din indivizi virtuali. fiecare are personalitatea lui, istoricul lui si tendintele lui comportamentale. va invit sa va alegeti un rol in organizatie, sa-l descrieti si, pe parcurs, sa conturati personalitatea celui ales. comportamentele “emise” de personajul vostru vor fi analizate si incadrate in tiparele de cunoastere descrise aici pe site (va trebui sa mai dau si alte instrumente de cunoastere 
). “colegii” vor interactiona pe holurile unei organizatii virtuale, la sedinte, sau in afara “serviciului”.
cum suna?
No related posts.
Loading ...
November 28th, 2007 on 4:59 pm
Suna tare bine provocarea! dar cred ca ar trebui sa vedem intai cati jucatori ar fi la dispozitie. in functie de asta am putea sa vedem ce roluri “corporatiste” ar fi de umplut. oricum, daca e de joaca, fie ea si intelectuala, conteaza pe mine.
November 28th, 2007 on 7:29 pm
uau! reactia ta bogdane a fost atit de rapida incit am impresia ca “gateai” demult o astfel de provocare
Alex(andra?) – imi pare bine sa te cunosc!
Contati si pe mine.
November 28th, 2007 on 8:10 pm
Bogdan HELP: incercind sa-mi pregatesc temele am constatat ca tipologia MBTI e corupta ;0- adica nu se incarca fisierul iar mesajul ADOBE este “the file is corrupted and could not be repaired”
November 28th, 2007 on 9:05 pm
asa…acum tre’ sa gasim pe unu’ care sa va puna la lucru
)
November 29th, 2007 on 4:08 pm
pai cum sa gasim? credeam ca asta-i jobul tau!
si pt Carmen: likewise!
December 3rd, 2007 on 2:41 pm
mey, ai zic ca ne jucam, da tot de-a sedinta?
December 3rd, 2007 on 4:42 pm
pai generatia noastra nu cred ca mai stie si altceva =))
December 4th, 2007 on 7:26 am
..ca sa zic asa…ar fi un mediu bun pentru simulare si gandit. altfel…unii stiu ca rezis greu la stat in sedinta si alte “chestii” dintr-astea.
December 6th, 2007 on 5:45 pm
hai, mai, ca daca e “de-a joaca” cred ca ne descurcam cu inca o sedinta.
December 6th, 2007 on 5:46 pm
si,apana la urma, facem chestia asta, sau mai asteptam voluntari?
December 6th, 2007 on 6:42 pm
vezi bre…zisasi ca-i joaca. acum nimani nu vrea sa se joace cu noi
December 7th, 2007 on 11:49 am
Cine sa ii mai inteleaga! sedinte nu vor, joaaca nu… cam indecisi. sau “afraid of commitment”?
December 7th, 2007 on 11:50 am
Cine sa ii mai inteleaga! sedinte nu vor, joaaca nu… cam indecisi. sau “afraid of commitment”?
December 7th, 2007 on 3:30 pm
Nu ca nu vor sa se joace, dar venira unii care luara decizii si mai dadura niste teme
) . Hai ca de maine avem timp liber de joaca 
) .
December 7th, 2007 on 8:15 pm
Salutare! Mai, o echipa virtuala fara repere comune se cheama doar virtuala, echipa … ba! Daca totusi demersul tau, Bogdan, va reusi, am o mare curiozitate vis-a-vis de functionarea team-ului, k-asha se zice acum! Scuzati starea de acritura, dar luni am fost la sala Palatului, la un concert cu Stefan Hrusca. Tocmai am primit o lectie despre ceea ce inseamna valoarea autentica…
December 7th, 2007 on 8:54 pm
unde-i valoarea autentica si cum o recunoastem ?!demersul pentru echipa…vezi tu, aron, mi s-a spus de atatea ori ca sunt un lup singuratic, incat ajung sa cred asta. nu cred in echipa decat ca modalitate de a rezolva ceva. scopul echipei nu e de a detensiona, de a lua de pe umerii individului propriile traume si angoase. rezolvam ceva functional, pe urma ne vedem de treaba noastra, singuri. altfel se cheama terapie de grup.
cei care scriu aici au doar- am mai spus asta- o curiozitate legata de cunoasterea celuilalt. un scop comun ar fi doar exercitiul.
nu fac nimic in directia asta- echipa virtuala- pentru ca nu vreau sa o anim doar de dragul de a face ceva. daca va fi o entitate utila, se va anima singura. e doar un experiment. nici macar al meu
December 8th, 2007 on 3:01 pm
“unde-i valoarea autentica si cum o recunoastem ?!” Pai, tocmai tu intrebi? Sistemele de valori care ne determina in buna masura deciziile(!) sunt de fapt, o suma de elemente pe care un grup de indivizi le accepta ca sistem de referinta. Cu alte cuvinte, o suma de conventii. Ca sa vorbesti de valoare autentica ar trebui sa te raportezi la o referinta absoluta, unica. Oare care o fi aceea? E o problema de decizie, nu-i asa?
In ce priveste echipa, fie ea virtuala sau reala, cred ca poate fi nu numai functionala (ca asta e rostul ei, sa-si atinga “targeturile”)dar in egala masura un mediu de vindecare a unor complexe si inlaturare a frustrarilor, sau, dimpotriva, de creare a lor. Tu ce spui, mestre? De fapt, voi ce credeti, dragi colegi de sa-speram-echipa-virtuala???
December 8th, 2007 on 4:01 pm
Fiind o sociodependenta (:P), tind sa fiu de acord cu Aron. Imi vine greu sa consider o echipa doar un “instrument” pentru atingerea unui scop. Si chiar daca a fost initial creata astfel, cred ca fortele empatice inerente fiecaruia din noi (in mai mica sau mai mare masura) fac in asa fel incat echipa sa evoleze si dincolo de granitele obiectivului.
December 9th, 2007 on 9:05 pm
putem vorbi mult si placut despre echipe…credeti-ma ca sunt “echipe” care se trezesc impinse spre un scop comun, fara liantul uman intre membrii lor. oricat ar incerca un oarecare sa insufle viata unui corp social inanimat, corpul respectiv nu va fi viu, cel mult un zombi.
aron, nu am suficienta maturitate intelectuala ca sa cuprind conceptul de valoare. stiu doar ca induce subordonat predispozitia actionala. sunt valori individuale si valori de grup. o echipa de 20 oameni are nevoie de o ora de negociere ca sa gaseasca 10 valori/comportamente comune..asa, ca sa vorbim in termeni masurati. si, surpriza: indivizii luati separat nu se regasesc in valorile respective, desi le-au negociat.
stiu ca echipa e mai creativa decat un individ separat, dar stiu si ca echipa poate face un introvert sa taca.
sunt echipe care au “cancer” si nu pot trai (orgoliu, incapacitate de a asculta pe ceilalti). inca nu cred in echipele care pot sa vindece frustrari. e problema mea, stiu
December 10th, 2007 on 7:14 am
Stii ce ma incurca pe mine cel mai tare? Contactul vizual. In ciuda faptului ca traim in aceasta minunata era virtuala, si ca apreciez plusvaloarea pe care o ofera aest instrument, eu ma simt “handicapata” in demersul asta cu echipele fara fatza.
Cat ar fi ele de haioase, smiley faces nu compenseaza non-verbalul, iar eu nu sunt omul care sa fie complet elocvent in comunicare fara non-verbal.
Dar oricum, ma bag la … povestit, fie si sub forma asta
December 10th, 2007 on 7:20 am
A mai fost vreunul dintre voi parte dintr-o echipa “faceless”? Ca pentru mine e o chestie noua. Da, mi-au reusit cooperari (si chiar cu o oarecare masura de empatizare si simpatizare) prin telefon, fara sa fi vazut fatza omului. insa si telefonul iti ofera o doza de non-verbal prin inflexiuni ale vocii si asa mai departe.
Sunt curioasa daca o echipa poate exista doar cu un scop comun si un set de valori, fara interactiune fizica.
December 10th, 2007 on 6:49 pm
Sara buna, dragalashilor! Bogdan, am asa un feeling cum ca am exagerat cu “acreala”. Fara indoiala, tu ai competente de profesionist si stii mai bine decat mine ce poate face – sau nu – o echipa. Asa o fi, o echipa nu poate elimina frustrari sau complexe, dar cu siguranta le poate crea. Sau n-o fi bine nici asa? Cum ca, de pilda, samanta frustrarii exista deja in individ si o relatie tensionata in echipa o face sa creasca si sa se dezvolte? Am multe de invatat
December 10th, 2007 on 8:23 pm
Aron, eu cred ca o echipa poate crea si elimina, intari si diminua frustrari, in functie de oameni, scopuri, activitati. insa nu cred ca asta este factorul definitoriu sau obiectivul primordial al unei echipe. Bine, asta daca nu discutam despre grupuri de terapie gen AA. dar iar ne bagam catre patologic, si nu cred ca e cazul.
Exemplu: complexul de inferioritate care mi s-a format cand l-am cunoscut pe Bogdan (si sa faca un pas inainte ala dintre voi care nu s-a simtit ignorant in prezenta lui), a inceput sa imi treaca de cand ma agit pe forumul asta, unde am de a face cu oameni inteligenti, si unde, culmea, reusesc sa contribui si eu cu cate ceva. Iata cum o echipa – care nici nu e terminata de constituit – poate “vindeca” nishte probleme. Pe toate ale mele – nici o shansa, dar e un pas inainte
December 10th, 2007 on 9:27 pm
Iaca ma bag si eu in seama desi nu prea apuc sa tin pasul cu voi din cauza unor treburi mult mai prozaice (deh, de acolo cred ca provin frustrarile mele, ca tot ii da lumea cu frustrarile pe aici):
- Alex, trebuie sa ne cunoastem face-to-face, ca vad ca si pe aici sunt de acord cu tine: o echipa le poate face cam pe toate, depinde cum si din ce fel de indivizi e alcatuita! Daca e omul potrivit la locul potrivit, fiecare-si joaca rolul care-i vine bine (se joaca pe el insusi, cu bune si rele) si primeste feed-back pozitiv din partea celorlalti, atunci echipa vindeca si, mai mult, participa la dezvoltarea individului! Asta era cazul ideal…. daca ai avut macar o experienta de genul asta, sa te simti ca “pestele in apa”, atunci sti ca o echipa poate face asta!
Desigur, despre cazul nepotrivirilor, nu are rost sa mai povestesc, ca le intalnim cel mai usor si aici se deschid alte discutii…ca de pilda cele despre care este contributia noastra in “alegerea” acelor situatii (parca vad ca ma pune iar la colt domn’profesor ca ma bag la apa prea adanca)!
December 11th, 2007 on 11:21 am
am lipsit si eu citeva zile si …surpriza, ati pus de citeva discutii interesante. am sa incerc sa tin pasul (sar peste frustari, ok?
insa suficient de interesata incit sa risc…sa ma citeasca, sa ma cunosc, sa va cunosc. chiar si la modul virtual (nici nu conteaza daca formam un grup, sau o echipa – gindim, dezbatem, deci existam). e si asta un mod de a interactiona (faceless, cum zici tu), cu dezavantajele lui, dar si cu avantaje. eu simt ca e genul de interactiune pe care il am si cind citesc o carte, doar ca e mai activa, putem dezvolta impreuna subiectul/actiunea.
aron: am cochetat si eu un timp-destul de mult- cu ideea valorii autentice si a referintei unice, iar concluzia mea (sa nu rizi, chiar daca suna filosofic) este ca ea nu exista, prin urmare nu este o problema de decizie. Valorile si referintele noastre exista, isi mai schimba si ele locul pe scara, se mai rafineaza – si da, ele ne influenteaza deciziile (bogdan: poti sa elaborezi putin pe tema predispozitiei actionale?)
alex: si eu m-am simtit intimidata de Bogdan (de) la inceput, dar nu la modul dezvoltarii unui complex de inferioritate. ignoranta, da!(firesc) fata de un domeniu despre care stiu prea putin-psihologia, si putin tematoare-daca ma “citeste?!”
angela: ai atins un subiect sensibil pentru mine si care cred ca ar merita dezvoltat in continuare: omul potrivit la locul potrivit. e’, asta chiar e un teritoriu vast de discutii. preocuparea mea la nivel decizional este maniera in care (si daca) pot influenta “omul” (citeste colegul, coechipierul, subordonatul, …) sa interactioneze potrivit cu “locul” (citeste job, obiectiv, sarcina, organizatie,…).(bogdan, help: pe tema asta as avea nevoie de un link catre bibliografia adecvata)
si pentru toti: as aprecia un feed-back de tip executiv profile bazat pe analiza textului/textelor postate de mine aici (cit de aiurea e asta, bogdan?)
December 11th, 2007 on 4:03 pm
Mai sa fie, ma simt ca Morla din “Poveste fara sfarsit”, adica cu atatia ani pe carapace, ca nu le mai stiu numarul. As vrea sa stiu si eu, draga Carmen, daca nu de “deranjeaza” caracterul relativ al tuturor criteriilor pe care iti bazezi tu comparatiile – actiunile – deciziile. Asa, ca un exercitiu de imaginatie, am incercat o data sa ma privesc in raport cu 2 referentiale spatiale – nu vorbesc si din alte puncte de vedere. Unul, de la nivelul unui atom si evident rezulta ca sunt un adevarat Univers; al doilea, de la nivelul galaxiei noastre – rezulta ca as fi cel mult un atom daca nu o particula si mai marunta. E un exercitiu simplu si foarte relevant. Cat priveste referinta absoluta, ea exista, dar pesemne ca multora dintre noi le trebuie experienta de-o viata ca sa o accepte. Va urez o seara linistita!
December 11th, 2007 on 4:46 pm
:O Chiar exista CEVA absolut pe lumea asta, fie ea si referinta? nu as vrea sa declansam aici o discutie filozofica, dar pe bune… Einstein spunea altceva.
Sau poate sunt eu inca prea “cruda” ca sa inteleg unele lucruri.
December 11th, 2007 on 6:17 pm
Nu este o problema de varsta – vezi “cruda”, ci de cumul de experiente de viata si vointa de a nu ignora valoarea lor, de a le aprecia, de a invata sa construiesti chiar si din greseli. Bogdan ar putea sa participe intr-o mai mare masura la “limpezirea” unor aspecte, dar n-o face. Oare de ce? Am doar o banuiala, asa ca nu o exprim. Dupa cum stiu ca stie despre ce vorbesc cand spun “referinta absoluta.” Einstein a spus multe. La ce te referi, Alex(andra) sau Alex(ia)?
December 11th, 2007 on 6:25 pm
Alex(andra): ma refer la relativitate (vs. absolut). Daca tot sunteti voi doi “detinatorii adevarului” asupra referintei absolute, poate ne invatati si pe noi, astia, mai “profani”. Eu una nu am intalnit nimic absolut in viata. sau poate, vorba ta, nu am deschis ochii suficient.
December 11th, 2007 on 6:42 pm
Lucrurile sunt mult mai simple decat crezi. N-am pretins ca suntem – eu si Bogdan- detinatorii adevarului. Nici nu poate fi vorba de asa ceva; e doar o interpretare nu tocmai fair-play a ceea ce am spus. In orice caz, draga Alexandra, toate la timpul lor… Acum suntem intr-un spatiu virtual in care avem libertatea sa fim-credem-facem orice. E doar un exercitiu de imaginatie. Pe unde o fi Bogdan?
December 11th, 2007 on 7:09 pm
A fost o gluma. vezi, despre asta vorbeam la un moment dat – deficientele comunicarii virtuale, handicapata de lipsa limbajului non-verbal. Imi cer scuze, nu vroiam sa sune acid, sarcastic sau rautacios.
Iar Bogdan… eu cred ca se ascunde cu un scop. Si ii iese al naibii de bine.
Pai ia ganditi-va: toti il cunoastem pe el, si cred ca nici unul dintre noi nu cunoaste vreun alt interlocutor. daca s-ar simti maimult prezenta lui Bogdan, am fi cu totii tentati sa discutam in primul rand cu el. Pe cand asa – ia uite cum ne conversam noi intre noi, formand, incet-incet…. un grup. pana la echipa mai e nitzel, dar e un inceput si asta, nu?
Ce zici domn’ profesor, m-am prins, m-am prins, huh, huh ????
December 11th, 2007 on 8:10 pm
nu ma deranjeaja Aron, dar cred ca nu am inteles intrebarea ta. Din punct de vedere al unui profil psihologic – asta e cadrul discutiilor de pe acest blog, nu? – nu sunt pregatita sa elaborez mai mult pe tema realtiv vs absolut. poate nici din punct de vedere filosofic sau existential nu sunt, dar asta nu inseamna ca nu am disponibilitatea sa iti raspund daca am sa inteleg mai bine abordarea ta.
December 12th, 2007 on 8:54 am
Aron:parerea mea este ca, ne deranjeaza sau nu, trebuie sa acceptam caracterul relativ al lucrurilor, mai ales cand vorbim despre cele mai putin “tangibile” cum sunt cele din sfera umanului. Daca in fizica, unde inca putem vorbi despre relatie cauza-efect, si tot s-au produs destule rasturnari de paradigme pana acum (vezi Copernic, galilei, Newton, Einstein…), in sfera relatiilor umane (psiho-socio), cuvantul de ordine este “multi-cauzalitate”, prin urmare, treaba cu “absolutul” devine cam imposibila si chiar periculoasa (vezi “Patul lui Procust” pe care l-a amintit si Bogdan)!
In plus, “valoarea” e chiar departe de a putea fi considerata absoluta, mai ales ca exista mai multe tipuri de valori, iar situarea chiar in cadrul unei anumite categorii este puternic influentata atat la nivel socio-istoric (cumva “macro”), cat si la nivel individual (istoric individual, educatie…nivel de dezvoltare la care a ajuns individul)…
2. Carmen:cred ca “omul potrivit la locul potrivit” reprezinta cheia succesului atat pentru individ cat si pentru “loc”; altminteri, exista tehnici de “ameliorare”, dar nu vor putea aduce un nivel de performanta si satisfactie comparabil cu cel din situatia in care individul isi foloseste modul sau preferential, in schimb vor costa destul de mult (ambele parti).
3.Alex: a fi mai “crud” eu cred ca reprezinta de multe ori un avantaj, mai ales cand esti atat de atent la ce se intampla in jurul tau cum esti, atat de sincer cu tine si cu ceilalti…; a-propos de perceptii, spunea cineva ca “vedem” lumea printr-un geam; functie de “socializarea” care ne-a fost aplicata, geamul ni se cam “murdareste”… ceea ce ni se mai intampla si cu varsta… asa ca s-ar putea ca geamul tau sa fie inca destul de curat!
4. Bogdan: “stai acolo usturoi, ca stai bine pe butoi!”
December 16th, 2007 on 2:04 pm
“Afara ninge linistit si-n casa arde focul… ” Se apropie Craciunul. Mi-e dor de colindele lui Stefan Hrusca. Mi-e dor de lucruri simple, firesti, autentice… Bogdan, tu mai stii colinde?
December 16th, 2007 on 5:52 pm
Astea, da, valori adevarate! Eu m-ammutat de curand la “tara”. Sper ca pe aici sa fie altfel Craciunul. Mai adevarat. Poate veniti sa ma colindati