Gerila | Psihologie servicii
02 Dec

Gerila

— Multe mai vede omul acesta cât trăiește! Măi tartorule, nu mânca gerilaharam și spune drept, tu ești Gerilă? Așă-i că taci?… Tu trebuie să fii, pentru că și focul îngheață lângă tine, de arzuliu ce ești.

— Râzi tu, râzi, Harap-Alb, zise atunci Gerilă tremurând, dar, unde mergi, fără mine n-ai să poți face nimica.

— Hai și tu cu mine, dacă vrei, zise Harap-Alb; de-abia te-i mai încălzi mergând la drum, căci nu e bine când stai locului.

Ion Creanga, Povestea lui Harap-Alb

Cautam de ceva timp o cale sa discut cu angoasa invadanta care se voia observata, inteleasa si cumva adusa mai aproape. Dar cum sa faci asta, cand personajul e “arzuliu” si face el ce face de ingheata si focul cand apare?

Uite, bunaoara, deunazi am chemat-o la o sedinta de psihoterapie. I-am dat si o porecla, sa nu se mai supere ca nu-i spunem cumva, mai personalizat.

Eu i-am zis Gerila si n-am gresit: de indata ce-a  intrat in cabinet am simtit fiori. M-am gandit ca-s obosit, dar…nu. Am facut acelasi lucru si la a doua intalnire si iar mi s-a facut frig. Ceva neclar, de dincolo de gandurile mele a intrat in camera. I-am simtit prezenta, fara sa intorc privirea. A traversat camera si am intuit ca se apropie, dupa teroarea rece care m-a cuprins. Mi-a intrat sub piele si a ocupat fotoliul, umplandu-l cu Nefiinta.

Nepoliticos, mi-a aruncat mintea rationala cat colo, privindu-ma adanc in ochi. Gerila poarta o masca imobila, impasibila.

Mi-e greu sa rezist, dar privesc atent masca cu orbite adanci, neguroase, a carei rasuflare astept din clipa in clipa  sa se transforme intr-o voce cavernoasa.

Amu Harap-Alb și cu ai săi mai merg ei cât merg și, într-o târzie vreme, ajung la împărăție, Dumnezeu să ne ție, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este. Și cum ajung, odată intră buluc în ogradă, tusșase. Harap-Alb înainte și ceilalți în urmă, care de care mai chipos și mai îmbrăcat, de se târâiau ațele și curgeau obielele după dânșii, parcă era oastea lui Papuc Hogea Hogegarul.

Gerila a incremenit clipele, dar imi aduc aminte ca mai am cale lunga de facut. Ma desprind din mrejele sale inghetate si-l poftesc cuviincios sa se astearna la drum. Asa cum sunt, insotit de o gasca de sentimente carora inca nu le-am dat straie civilizate, ma indrept catre ce mi-e drag sa devin.

Inca n-am aflat tot, dar vorba ceea: cuvântul din poveste, înainte mult mai este 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com