bogdan 
Quantum mechanics is not about how the world is without us; instead it’s precisely about us in the world. The subject matter of the theory is not the world or us but us-within-the-world, the interface between the two.
Christopher A. Fuchs, Computing Science Research Center Bell Labs
De la limita de jos a disperarii, pana la limita rasului in hohote (bine, manie…), iata un exemplu de interval in care “a fi” poate sa se intample. Orice intrebare de genul “cum esti acum?” fixeaza in acest interval un punct, il clarifica si-l face accesibil descrierii prin cuvinte: hmm…acum sunt suparat. Aceasta fixare, oprire a posibilului din alternarea lui intre limite o denumim realitate. Dar este oare ea reala, aceasta realitate (subiectiva)? Daca e atat de reala, de ce se schimba realitatea cand ne schimbam modul de a o privi?
Usually we think of the universe as this rigid thing that can’t be changed. Instead, methodologically we should assume just the opposite: that the universe is before us so that we can shape it, that it can be changed, and that it will push back on us. We’ll understand our limits by noticing how much it pushes back on us.
Christopher A. Fuchs, Computing Science Research Center Bell Labs
Gandurile astea mi-au fost prilejuite de momentele in care, dialogand cu unii dintre cei care-mi trec pragul, am avut impreuna surpriza sa vedem doua variante ale aceluiasi Eu coexistand in acum.
Mai exact, am putut vedea cum versiunea lui Eu-cel-de-pana-azi e bazata pe felul in care ne intelegm trecutul si de felul in care am reactionat la ceea ce am inteles din acest trecut personal:
“Mama imi spunea tot timpul ca trebuie sa invat engleza. Ma asculta la engleza si ma certa. Asa ca am urat engleza si pe mama de cand ma stiu. Aceste doua notiuni imi aduc aminte cat de incompetent sunt”.
Incet-incet acest Eu-cel-de-pana-azi devine transparent, dandu-ne voie sa vedem prin el o a doua versiune, cea a unui Eu-cel-de-maine:
“da, acum inteleg ca mamei ii era frica sa nu raman in lumea ei la sat. Nu intelegea o boaba engleza, dar si-a folosit intreaga vointa ca sa ma pregateasca pentru ceea ce ea credea ca ma va scoate de acolo, din lumea aia mica”
Daca ar fi sa fii Tu-cel-de-maine, care ar fi prima emotie pe care ai simti-o acum? Concentreaza acea emotie intr-o pastila si imagineaza-ti ca iei aceasta emotie de doua ori pe zi, tot astfel cum ai lua un tratament. Nevazut, nestiut, continutul acestei pastile iti va modifica cu timpul ceva din felul in care esti ancorat in Tu-cel-de-azi, dandu-ti voie sa “observi” ca esti deja Tu-cel-de-maine.
Deja 😉
