Obsesiv-compulsiv: cartea prefacerilor interzise | Psihologie servicii
04 Aug

Obsesiv-compulsiv: cartea prefacerilor interzise

iching“The Chinese mind, as I see it at work in the I Ching, seems to be exclusively preoccupied with the chance aspect of events. What we call coincidence seems to be the chief concern of this peculiar mind, and what we worship as causality passes almost unnoticed. We must admit that there is something to be said for the immense importance of chance. An incalculable amount of human effort is directed to combating and restricting the nuisance or danger represented by chance. Theoretical considerations of cause and effect often look pale and dusty in comparison to the practical results of chance.”

Carl Gustav Jung – I-Ching, foreword, 1949

Vinerea trecuta, cand am ajuns la munca, mi-a spus unu’: “La multi ani, bre!” Si daca tot m-am uitat la el mirat, mi-a precizat “Dai de baut, ca-i ziua lui Jung”. Asta asa-i, s-a nascut pe 26.07.1875 !

M-am hotarat sa scriu despre un subiect cercetat de Jung in ultima parte a vietii lui: Cartea prefacerilor- I Ching. Versiunea originala a cartii a fost publicata la noi de Editura Herald, cu prefata scrisa in 1923 de autorul ei, sinologul german Richard Wilhelm.

Asta pentru ca, in ultima vreme, ma preocupa reactiile subiective in prezenta schimbarii, pe care le am si le au cei cu care lucrez. Ce, voi n-ati inchis niciodata masina pentru ca apoi sa verificati daca ati inchis-o pe bune?

Mai mult, traiesc convingerea ca, fara o “revizie” a felului in care gandesc, ma regasesc in fiecare an in punctul in care senzatia de invirtit in cerc incepe sa ma oboseasca. Nu neaparat fizic, dar parca nu mai fuge mintea atat de repede cand o accelerez (vorba ceea: depasim si noi pe careva in trafic? 😉

De la logici “imbatabile” si rigide care duc de rapa proiecte prin refuzul schimbarii/ adaptarii, la reactii cumplite ale pielii (zona zoster si psoriazis), insomnii si ritualuri obsesiv-compulsive obositoare, agatarea de neschimbare pare sa fie apararea suprema impotriva viitorului. Ne agatam de ceea ce ne securizeaza, pentru ca pasul in necunoscut ne introduce intr-un mediu rece. Asa cum costumul cosmonautului reduce haosul mortal al spatiului cosmic la un mediu propice vietii, tot astfel compulsiile par sa aiba ca functie mentinerea unui echilibru (de data asta inselator) in fata necunoscutului. ritual OCDVedem asadar cum intreaga noastra fiinta se poate gasi subjugata temerii de schimbare, de entropie crescuta. Nu este ceva care te omoara. Dar nici nu pleci prea departe de locul (si timpul..) unde te-a prins temerea.

As vrea sa cred ca de la generatiile care ne-au precedat mostenim si ceva reactii adaptative in adancul sufletului. Si printre reactiile astea sunt cele care ne arata cum sa reactionam la schimbarea mediului, a reperelor de orientare. Pe unii dintre noi, structurile de profunzime ale personalitatii ne fac sa cautam iluzia controlului. Pe altii, disconfortul schimbarii/ pierderii punctelor de reper din jur ne arunca in prospectare, in ascutirea simturilor.

Spun ca as vrea sa cred ce-am scris in paragraful anterior, pentru ca altfel suntem si mai culpabili pentru propria neschimbare.
Cati dintre voi n-ati observat exasperati lentoarea cu care un sofer din alta localitate se orienteaza in fata voastra, in intersectie? In mod sigur pentru el momentele acelea de orientare sunt obositoare si-l priveaza de accesul la toate informatiile din jurul sau. Adica, vreau sa spun, nici nu vede ca-i dati flash si uita sa dea semnal cand ia o directie… Ce m-a mai fugarit un domn dintr-asta dupa ce i-am aratat directia corecta cu unul din degetele mainii.. 😉
Revenind, putem spune ca adaptarea la schimbare este marcata de doua mari
atitudini: una caracteristica gandirii industriale (vestice), alta caracteristica gandirii metaforice (estice). Prima preamareste empirismul, senzatia si deductia. Doar obtinem rezultate predictibile cand aplicam metoda corecta, nu?

A doua atitudine se simte bine cu fenomenologia, metafora si intuitia. Asa.. ca si cand ti-ai propune sa faci o afacere, dar n-ai decat senzatia ca o sa mearga bine treaba. Sau ca si cand te-ai apuca de psihoterapie, doar cu credinta ca o sa te prinzi pe parcurs care-i medicamentul magic pentru suflet.
Niciuna din cele doua atitudini nu-i corecta si aplicabila in mod automat, doar ca gandirea fluida a metaforei e mai putin supusa oxidarii cauzate de stres.

Eminescu- GlossaPentru intuitie, timpul curge mai lent, faptele au alt inteles, mai plin. Sigur, cu poezia asta in cap, e greu sa numeri banii 🙂 Dupa cum e si mai greu sa-i mai faci cand s-a schimbat mediul in care ai pornit sa-i faci acum cativa ani, nu-i asa?
Asa ma uit la mainile celor pe a caror piele vad psoriazis (reactie psihosomatica la stres), si asa inteleg repede povestea lor: stapanul acelor maini poseda o minte care se agata cu incapatanare de ceva care a expirat.
Pe o mica portiune din jurul nostru, ritualurile obsesiv-compulsive pot crea iluzia controlului. Ele sunt insa si un indicator al perimarii sistemului subiectiv pe care-l folosim la orientarea in mediul inconjurator. Sunt cu atat mai greu de stapanit si de eliminat aceste obsesii, cu cat schimbarea vine mai dinspre radacinile sufletului nostru.

Chilling_on_the_moonParadoxal, dar daca ai inceput sa observi ca anumite gesturi iti sunt necesare pentru a te linisti…si nu poti sa te relaxezi pana nu numeri de doua ori creioanele de pe biroul vecinului (ca pe ale tale le stii ca-s aliniate 😉 .. poti sa incepi sa te bucuri: schimbarea e la cativa centimetri de pielea ta!

Fa-ti un bine si relaxeaza-te…asa vei incepe sa devii.

p.s. DEX: a deveni. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a se transforma; a se preface; a se preschimba; a se modifica; a se schimba. 2) A începe să fie; a ajunge; a se face

 

 

 

2 thoughts on “Obsesiv-compulsiv: cartea prefacerilor interzise

  1. UK a interzis antidepresivele copiilor si adolescentilor tocmai pentru multi ca se sinucideau din cauza antidepresivelor, si asta este acum 10 ani:
    “Earlier this year, the British government warned that the anti-depression drug Effexor should not be taken by children. Now the UK is advising against the prescription of ALL antidepressant drugs (selective serotonin reuptake inhibitors or SSRIs) for children, with the exception of Prozac, because these drugs increase the risk of SUICIDE. The following is the statement by the MHRA (Medicines and Healthcare products Regulatory Agency)”.
    sursa: http://www.medicinenet.com/script/main/art.asp?articlekey=25670

    Canada si USA au avertizat si ele persoanele sub 18 ani asupra pericolului de a-si face rau lor si altora, sinucidere:
    “Six months after the UK banned antidepressant drugs for children, Health Canada has issued a warning that using 7 of the medications may make patients worse.
    Patients of all ages taking fluvoxamine (Luvox), paroxetine (Paxil), sertraline (Zoloft), mirtazapine (Remeron), fluoxetine (Prozac) and citalopram (Celexa), as well as those taking bupropion as an antidepressant (Wellbutrin) or smoking cessation drug (Zyban) may “experience behavioural and/or emotional changes that may put them at increased risk of self-harm or harm to others,” Health Canada cautioned June 4 in a directive to physicians and consumers.
    Recent studies have indicated that selective serotonin reuptake inhibitors (SSRIs) or serotonin noradrenalin reuptake inhibitors (SNRIs) may worsen depression or trigger SUICIDAL or aggressive impulses.
    In December 2003, the UK banned the use of 4 antidepressants for children; it had banned 2 others earlier last year. The US Food and Drug Administration followed on March 22 with a strongly worded warning about the drugs.”
    sursa: http://www.cmaj.ca/content/171/1/23.1.full

    Iar in Romania persoanele sub 18 ani sunt tratate cu astfel de medicamente refuzate in USA si UK, pentru ca si-au mutat industria distrugatoare si la noi in Romania, asta nu mai este medicina, este totul doar o afacere!

    Si inclusiv pentru multi adulti antidepresivele duc la sinucidere, si din acest motiv in UK foarte multe cazuri de psihiatrie au fost transferate pe psihoterapie:
    “Britain’s bestselling antidepressant, Seroxat, can cause adults as well as children to become suicidal, according to the manufacturer, GlaxoSmithKline.
    GSK, which for years denied there was a problem with the drug, has sent a letter to all doctors in Britain warning of the potential risk in some adult patients. The company has reanalysed data from the clinical trials of the drug and found that significantly more adults who were given Seroxat became suicidal than those given a placebo. Seroxat has been banned from use in children by the UK drug regulator for the same reason. The revelation came as the health secretary, Patricia Hewitt, declared the end of the “Prozac nation” yesterday, launching a programme to cut the numbers of patients on drugs such as Prozac and Seroxat and extend counselling to the thousands of people with mild to moderate depression and anxiety.”
    sursa: http://www.theguardian.com/society/2006/may/13/socialcare.medicineandhealth

    Mai jos aveti si alte linkuri despre efectele distrugatoare ale psihiatriei:
    http://www.benzo.org.uk/ads.htm

    Va veni vremea cand si in Romania se vor restrictiona sau interzice multe medicamente psihiatrice dar pana atunci oamenii trebuie sa se fereasca singuri sa nu devina victime ale psihiatriei.

    Am scris aici pe scurt experienta mea de a-l cunoaste pe Dumnezeu si de vindecare de 12 ani de tulburare psihica obsesiv-compulsiva, iesire din psihoza si schimbare concreta a vietii mele in bine, o sa va ajute daca treceti prin momente grele.

    Eu nu prea credeam in Dumnezeu, nu citisem niciodata biblia, nu credeam deloc in Rai, iad pana acum 1 an. Boala psihica tulburare obsesiv-compulsiva, inseamna venirea involuntara de ganduri groaznice si incercarea de a le opri pentru a nu se intampla in realitate acele ganduri prin efectuarea unor ritualuri, la mine si la majoritatea obsesiv-compulsivilor ritualul a fost prin spalarea pe maini de zeci de ori pe zi ca sa dispara gandurile, era de fapt o incercare de curatare de rau. Si acum 1 an, cand m-am mutat cu chirie intr-un apartament de langa cimitirul bellu, brusc gandurile urate n-au mai fost doar ganduri ci o prezenta fizica in mine care imi stia cele mai mari frici si in doar 3 luni am ajuns sa-mi spal aceleasi haine de cateva ori pe zi sau le aruncam la gunoi ca sa ma decontaminez de rau, nu-mi mai dadeam sa mai mananc ca sa ma pedepsesc, ma loveam peste fata si in final am ajuns la gandul de sinucidere ca sa opresc fiinta rea care era in mine si ca sa ma pedepsesc. Si simteam o durere foarte mare, o durere a unui loc, era o simtire a putin din iad, era durerea oamenilor care murisera inecati in mlastina pe care se construise cartierul in care stateam eu cu chirie. Nu mai aveam memorie, dar aveam luciditate stiam ca ce mi se intampla era real, era o realitate dubla in care blocurile cu apartamente aratau ca niste stanci cu cripte, cu familiile moarte in ele, era o senzatie de moarte peste tot. Simteam numai ganduri groaznice, fiinte langa mine care imi faceau rau, durere, moarte si nu ma mai gandeam decat la sinucidere ca pedepsire si ca oprire a tot raul din jurul meu.

    Si atunci cu ultima speranta am ascultat chemarea lui Dumnezeu in care nu prea credeam si m-am dus la biserica chiar daca il injuram incontinuu pe Dumnzeu in biserica, Dumnezeu m-a linistit ca nu era de la mine, am fost la zeci de slujbe de Maslu pentru alungarea demonilor, am citit pentru prima data in viata mea Noul Testament dar mai presus de toate am inceput sa-mi spovedesc pacatele din cei 33 de ani pentru prima data in viata mea si am vazut cum ma schimbasera pacatele in rau. Asa vin diavolii, prin pacatele proprii si in final intra efectiv in oameni si ii chinuie cum vor ei cu toate manifestarile urate din bolile psihice.

    Majoritatea bolnavilor psihici sfarsesc intr-o viata de spitalizare continua o data la cateva luni, medicamente psihiatrice care sa ii amorteasca pana nu mai simt nimic si in final multi isi iau si viata asa as fi ajuns si eu. Dar eu in acel moment maxim al posedarii prin aceasta psihoza a bolii pe care o purtam de 12 ani am raspuns chemarii lui Dumnezeu de a ma salva, nu am raspuns indemnului diavolului de a ma sinucide. Si Dumnezeu m-a scapat si de diavolul pe care il simteam langa mine deci si de boala psihica cu toate gandurile urate involuntare care mi-au venit in toti 12 ani nenorociti si m-a scapat de toate ritualurile si de toate spalarile astea pe maini care imi luau ore zilnic si Dumnezeu a facut mai mult de atat mi-a schimbat viata in bine si in final mi-a dat si siguranta vietii vesnice. Mi-am cerut iertare de la oamenii cu care ma certasem si ei m-au iertat si am reinceput sa ajut oamenii, mi-am recapatat si personalitatea modificata de acest moment de criza, si asa am redevenit si omul deschis dinainte de acesti ani de ratacire. A fost momentul in care l-am cunoscut si eu pe Dumnezeu, asa tarziu la 33 de ani si intr-un mod urat, dar l-am cunoscut pentru totdeauna!

    Acest moment nenorocit din viata mea a fost un motiv sa ma intorc la Dumnezeu sa-mi marturisesc greselile din viata si sa o iau iarasi de la capat cu o viata noua schimbata in bine pentru ca Dumnezeu mi-a aratat unde gresisem. Pentru ca departarea de Dumnezeu aduce boala psihica, desi in realitate boala psihica este de fapt o boala sufleteasca, este o departare de Dumnezeu prin care omul pleaca de la dezorientare in viata, manie, depresie, sila de viata si in final multi ajung chiar la sinucidere. Asta inseamna sa stai departe de Dumnezeu si asta am inteles si eu prin propria mea experienta de viata. Asa am trait eu ce a spus Iisus: “Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii”! Apoi m-a ajutat medicina naturista, plimbari multe in natura, mersul la sala si mai ales m-a ajutat reintegrarea printre oameni, am redevenit receptiva si am inceput sa ajut concret oamenii.

    Acum cand ma uit in urma cand acum 1 an ca nu mai puteam sa mai stau in picioare mai mult decat cateva zeci de minute dar acum merg si cate 4 ore continuu pe jos, cand imi aduc aminte ca nu mai aveam memorie deloc iar acum imi aduc aminte intamplari uitate de zeci de ani din copilarie, cand imi aduc aminte ca timp de 12 ani nu vorbeam niciodata cu oameni care aveau pe cineva mort in familie ca sa nu mor si eu sau nu vorbeam niciodata cu oameni care aveau pe cineva bolnav de cancer ca sa nu ma imbolnavesc si eu iar acum scriu pe forumuri oamenilor care vor sa se sinucida, copiilor loviti acasa, bolnavilor de cancer despre vindecarea mea cu ajutorul lui Dumnezeu, cand imi aduc aminte ca timp de 12 ani ma spalam pe maini de zeci de ori pe zi ca sa opresc gandurile urate care veneau involuntar in cap si acum nu mai fac asa, cand imi aduc aminte de ore intregi de injuraturi de Dumnezeu in biserica si acum nu mai este asa, acum inteleg ca Dumnezeu a fost bun si m-a primit inapoi si ii multumesc pentru ajutorul lui, mi-a salvat nu doar viata ci m-a si eliberat de toate fricile nenorocite de moarte, boala, frica de oameni, mi-a vindecat si modul de viata, acum cred cu adevarat in Dumnezeu!

    Si daca eu am putut sa inving acel moment nenorocit din viata mea de acum 1 an si sa ma vindec si de o boala care de 12 ani ma chinuia asta poate sa faca orice om care se intoarce la Dumnezeu, isi marturiseste pacatele, greselile, deciziile gresite luate in viata, viciile, gandurile si actiunile urate ascunse, de aici incepe vindecarea de la autojudecata noastra in fata lui Dumnezeu. Si se continua cu incercarea de a indrepta raul din viata noastra, tot ceea ce am gresit sa indreptam concret, sa nu mai facem erorile pe care le-am facut in trecut, sa iertam si sa ajutam. Iesirea din egoism este esenta crestinismului, iubirea de Dumnezeu inseamna de fapt iubirea aproapelui asa cum este scris in Noul Testament si asa cum este ceea ce simtim atunci cand facem bine cuiva!

    Si nu exista om care sa il cunoasca pe Dumnezeu si sa spuna ca se simte rau, cunoastere adevarata nu formala, cunoastere care schimba viata si care nu se rezuma la efectuarea mecanica a unor ritualuri fara sens si a acceptarii a orice neadevar din biblie. Si acum stiu ca schimbarea in bine este nu doar a vietii aici pe pamant ci se continua si mai departe, dupa moarte, intr-o viata vesnica intr-o lume buna!

    Doamne ajuta!

Leave a Reply to SaveOurSouls Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com