Psihologie servicii
23 May

Incertitudinea (lui Heisenberg)

NecesarVenind deunazi de pe coclauri ( am fost plecat cu Stietot, Dondanel si Limonada..:) am trecut pe langa un tablou si mi-am adus aminte de Niels Bohr si Carl Gustav Jung, asa…dintr-o data. Primul fizician, celalalt psihiatru, ambii nascuti in 1885 si decedati 1962/1961. Indivizii astia au fundamentat principiul complementaritatii. Primul a demonstrat in fizica (spre necazul si invidia lui Einstein) ca lumina are natura duala- cand particula, cand radiatie. Cel de al doilea, in psihologie, a aratat ca miturile arhaice si cultura moderna sunt complementare. De indata ce societatea isi rationalizeaza prea mult procedurile de solidarizare prin coduri si institutii, fortele refulate ale psyche-ului donator de sens sunt antrenate: miscari profunde, anarhice apar in inconstientul transpersonal.

Forta de aderenta la realitate a temperamentelor ciclotimice (extraverte) este contrabalansata de creativitatea temperamentelor schizotimice (introverte)- dar oare care om de pe Pamant are doar temperament introvert sau extravert? Nu suntem oare cu totii un melanj din cele doua?

..logica gandirii industriale din emisfera cerebrala stanga este contrabalansata de logica bucolica, idilica a emisferei drepte..

Ei, ca sa pastrez o saptamana in minte ideea asta: dar daca, in spatele unui banal si evident gard de fier e o suma de ganduri, care mai de care mai pline de poveste?

22 May

Aventurile lui Habarnam

“Tocmai atunci balonul fu cuprins din toatc partile de un fel de fum sau ceata. Pamantul de sub el disparu. De jur imprejur numai niste valuri albe.

— Ce-i asta? incepura sa strige cu totii. De unde a ajuns fumul aici?

— Asta nu-i fum, spuse Stietot. E un nor. Ne-am inaltat pana la nori si acum zburam printr-un nor.

— Ei, asta-i o nascocire de-a ta, fu de parere Habarnam. Norul e ceva ca piftia, ca un piureu de ovaz, pe cand asta nu-i decat un fel de abur.

— Dar tu din ce crezi ca e facut un nor? il intreba Stietot. Norul este facut intr-adevar din abur. Numai privit de departe pare consistent.

Habarnam nu crezu asa ceva si spuse:

— Nu-l ascultati, fratilor. Toate astea sunt scorneli de-ale lui, ca sa credem noi ca stie multe, cand, de fapt, el nu stie nimic. Parca n-am alta treaba decat sa cred ca norul este abur! Norul este un piureu. Ce, parca n-am mancat eu piureu, zau asa!

Curand balonul se ridica mai sus, iesi dintre nori si incepu sa zboare pe deasupra acestora.

Habarnam arunca o privire afara din cos si vazu dedesubt norii care acopereau pamantul.

— Doamne, Dumnezeule, incepu el sa racneasca, cerul e dedesubt! Noi zburam cu picioarele in sus!

— Cum cu picioarele in sus! se mirara toti piticii.

— Ia uitati-va: cerul e sub picioarele noastre, inseamna ca zburam cu picioarele in sus.

— Zburam deasupra norilor, explica Stietot. Ne-am ridicat mai sus decat norii, de aceea ei nu mai sunt deasupra noastra, ci sub noi.

Insa Habarnam nu crezu nici asta. Incremenise pe locul sau si-si apasa din toata puterea, cu amandoua mainile, palaria pe cap. Credea ca palaria poate sa-i cada, de vreme ce sta cu picioarele in sus. Vantul ii gonea repede pe deasupra norilor, dar in curand bagara de seama cu totii ca balonul incepe sa coboare.”

Nikolai Nosov- Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai

17 May

Cultura organizationala – exista?

Hofstede a denumit cultura drept o modalitate de programare colectiva a mintii, modalitate ce distinge membrii unui grup de membrii altui grup.. Aceasta modalitate este cea care de caracteristicile comune de interactiune cu mediul pentru un intreg grup.

Cultura este structurata pe un complex de credinte denumite valori. Pentru ca o astfel de credinta din interiorul sistemului cultural sa reprezinte o valoare, ar trebui sa fie impartasita de toti membrii unui grup si sa le filtreze cumva perceptia asupra mediului inconjurator.

Mi-am propus sa vad in ce masura, in interiorul unei organizatii mature, se poate vorbi despre valori impartasite. Altfel spus, sa vad daca esantioane diferite din colectivul acestei organizatii percep mediul la fel.

Asa ca am cerut evaluarea unui set de 10 valori organizationale de catre doua echipe (valorile sunt cunoscute de cele doua echipe si evidentiate in grafic cu majuscula v urmata de un numar). Aceste echipe sunt din zone geografice diferite si au fost implicate in cercetare la un interval de 6 luni.

Evaluarea valorilor s-a facut pe o scala de la 1 la 10 (1 insemnand ca valoarea respectiva e putin perceputa in mediul echipei, 10 insemnand ca valoarea evaluata astfel este o prezenta puternica in mediul echipei). Niciuna din pozitiile 1-10 nu poate fi ocupata simultan de doua valori diferite ( metoda – denumita ipsativa a fost astfel folosita pentru a elimina posibilele greseli induse de dezirabilitate sau dorinta de a prezenta “corect” situatia si nu real).

In graficul de mai jos sunt ilustrate perceptiile membrilor celor doua echipe, iar coeficientul de corelatie este un ametitor 0.83 (coeficient statistic Pearson care arata identitate in evaluare si perceptie)!

Asta inseamna prezenta coerenta a unui tipar de perceptie in interiorul mintilor indivizilor ce compun cele doua echipe. Adica prezenta culturii a fost confirmata.

Ca si interventie, ramane de vazut ce reprezinta deficientele de perceptie din scorurile inferioare si de implementat programe care sa permita corectia acestei perceptii 😉

p.s. graficul si tabelul ilustreaza distanta fata de maximul dezirabil 10

09 May

Conditii de valorizare-uitate si nu prea

Se povesteste ca demult, tare demult, intr-o manastire tibetana, un preot lama se pregatea sa tina o slujba. Chiar cand slujba a inceput, se auzi miorlaitul unei pisici. Ceilalti calugari au alungat pisica, dar pisica tot revenea si miorlaitul ei deranja slujba. Asa ca au prins pisica si au legat-o, ca sa nu mai poata miorlai.

Asa se face ca astazi, in unele ocazii importante, pentru ca sluja tinuta de un lama important sa fie cu adevarat sfanta, trebuie neaparat legata o pisica.

Am scris povestea asta aici ca sa ne imaginam ca uneori, nu mai stim exact motivul pentru care o actiune sau un fel de a gandi ni se pare potrivit pentru noi. Pur si simplu stim ca asa ne e bine, asa suntem in confort. Experienta care a generat in trecutul nostru o astfel de alegere ne este acum greu accesibila, uitata.

Ca sa fie mai clar, acum cateva zile am constatat ca un pantof ma deranja in talpa..am gandit ca e o pietricica, dar era o batatura veche. Practic, o portiune cat o gamalie de ac din pielea de pe talpa trebuia eliminata. Mi-am adus aminte ca exact in punctul acela, copil fiind, m-a intepat o albina pe care calcasem din neatentie. Durerea, disconfortul si rana create de veninul albinei de atunci mi s-au sters din minte, dar necesitatea actiunii de a elimina din cand in cand pielea de pe fosta rana n-au disparut.

Tot astfel ne intalnim in deciziile noastre cu vechi ganduri si emotii, ale caror cauze nu le mai tinem minte. Motive ale celor care ne-au format s-au suprapus peste felul nostru de a fi si au generat un stil: acela de a fi civilizat printre ceilalti.

De cele mai multe ori constructia astfel realizata e functionala si solida, asigurand confortul si siguranta propriului Self. Uneori insa, acea pietricica veche, sub povara deciziilor, interactiunilor dintr-un mediu nou, cedeaza. Crapaturi apar in zid, lasand haosul lumii exterioare sa patrunda in sfera intima a personalitatii noastre: frigul, umezeala, vantul intra usor intr-o incinta deschisa accidental catre mediul extern, nu-i asa?

Ceea ce consideram bun sau pur si simplu hotarat pentru noi pentru mult timp pare ca trebuie reevaluat si redefinit. Costurile sunt pe masura: nu-i usor sa te opresti din munca ta, sa chemi un zidar, sa pui schelele..santierul deschis inseamna multa bataie de cap 🙂

Ma voi intreba cum de ajungem sa inglobam in structura profunda a personalitatii noastre astfel de elemente mai putin fiabile..Ne aducem aminte ca nevoia de acceptare si respect este puternica in noi inca de cand suntem copii. Putem ajunge uneori intr-o dilema: “e mai important ca eu simt asa, sau sunt mai importante conditiile conform carora TREBUIE sa fiu cumva, ca sa fiu acceptat?” Suntem apoi capabili sa rezolvam dilema daca una din variante e lasata deoparte..Acceptarea unor conditii care contrazic puternic senzatiile personale si simtul intuitiv al realitatii face ca, mai tarziu, adultul sa se “trezeasca”cu o modalitate de evaluare a realitatii nu foarte fiabila.

Scriu astfel astazi si pentru ca am vazut clacari ale unor profesionisti pe care i-am insotit in exercitii de evaluare a competentelor (suna mai cunoscut daca folosesc “assessment center”?). Cum inchizi acele vulnerabilitati care te lasa de izbeliste cand ai avea cea mai mare nevoie de un zid coerent si solid care sa te apere si sa te recomande ca pe o constructie solida?

Nu stiu o solutie magica…dar stiu ca sunt unii care s-au hotarat sa nu mai lege pisica precum calugarii din povestea mea, sa inteleaga ca teama de a lasa in urma conditii ale trecutului personal e pretul pentru un viitor mai confortabil si mai sigur pentru fiinta lor emotionala.

01 May

Suport pentru “CD”-uri.. ;)

..de ceva timp ma gandeam ca n-am unde pune “cd”-urile.. 🙂
1

Asa ca m-am hotarat sa le fac un raft, cu ocazia asta mai si exersez, sa nu-mi ies din mana.. Asa ca.. am descoperit ca nu se potriveste planificarea cu realitatea. Suna cunoscut?

2Chestia (carota se cheama) cu care planificasem sa dau o gaura cilindrica de un inch, cu inclinatie de 45° nu poate trece prin toata grosimea scandurii.

Na belea! Inventam ceva: scobim manual. 3Niste dalti sunt foarte utile..ce te faci ca nu am rabdare si nici nu reusesc sa le fac la fel pe toate 🙁

Din fericire s-a inventat freza ( nu aia din cap), asa ca proiectul incepe sa arate asa cum era in mintea mea.4

5Doua L-uri prinse in zid si lacuirea suportului sunt ultimele operatiuni. 6Restul inseamna suportul prins pe perete si “cd”-urile la locul lor.8

Acum am o alta problema: eu cu cine ascult muzica? 😉
9

26 Apr

Pygmalion managerul

..long time, no see.

..creativitatea presupune disciplina. Asta am descoperit dupa ce, cu mare greutate, m-am apucat de scris din nou aici. Mintea imi e in alta parte, dar consider in continuare ca disciplina de a gandi despre psihologie si a cauta ceva nou face diferenta dintre adaptarea stereotipa la ceilalti si solutiile creative, vii. Nu mi-ar fi pe plac un profesionist care are aceeasi explicatie pentru indiferent care problema a mea (era un banc cu medic care, indiferent de boala pacientului, spunea acestuia ca are limbrici 😉

Asa ca…uite-l pe Pygmalion: poetul Ovidiu descrie peripetiile sculptorului cipriot in partea a X-a a cartii sale “Metamorfoze”. Cipriotul o sculpteaza din fildes pe frumoasa Galateea de care se si indragosteste. Apoi invoca ajutorul zeitei Venus si… creatia invie!

Aici voi face loc lui Robert Merton, profesor de sociologie la Columbia University. In lucrarea sa din 1957 intitulata ‘Social Theory and Social Structure‘, Merton afirma ca un fenomen apare cand “o definitie falsa a situatiei produce un comportament nou, care face ca acea definitie falsa sa devina realitate”. Nu de putine ori, prin “magia” unei asteptari puternic programate emotional, realitatea a aparut.

Intr-un experiment clasic pe tema mitului lui Pygmalion (denumit adesea si teoria profetiei ce se auto-implineste), cercetatorii Rosenthal si Lenore Jacobson au lucrat cu elevi de scoala generala. Din 18 clase, a fost ales la intamplare un esantion de 20% si s-a comunicat profesorilor ca acestia sunt copii cu inteligenta peste medie. In consecinta, li s-a explicat profesorilor, ca acesti copii pot dezvolta performante deosebite pe parcursul anului scolar.

Masuratorile au aratat ca lotul experimental a castigat o medie de doua puncte pentru abilitatile verbale, o medie de sapte puncte pentru abilitati de analiza si o medie de patru puncte in coeficientul general de inteligenta. Explicatia a venit naucitor de simplu: profesorii au investit mai multa atentie in copii “semnalati”ca fiind supra-dotati din punct de vedere intelectual.

Masura in care reusim sa proiectam asupra colegului (sa-i zic “follower”ar fi deja leadership, nu?) expectanta de performanta si simpatia noastra pentru acea persoana este masura performantei viitoare. O incruntare a sprincenelor sau o tensionare a vocii este citita repede de subconstientul celuilalt. Un zambet, o atingere pe umar sau o emotie pozitiva impartasita cu privire la ceea ce vine sunt la fel tezaurizate in subconstientul celuilalt. Il pregatim pentru performanta viitoare in masura in care-i transmitem confort emotional si empatie.

Or fi toate astea un vesnic cantec al psihologiei organizationale si al departamentelor de HR… asta nu neaga forta procesarilor subconstiente si a perceptiei subliminale de care este capabila instanta subconstientului…( de vazut Adrian Opre-Inconstientul cognitiv)

Ce-ar fi daca in loc sa afirmam despre persoana X ca nu ne place sa ne intrebam ce anume am “recunoscut” la el din ceea ce vrem sa uitam la propria persoana?

20 Apr

Teluric

Marturisesc ca-s nitel suparat: in ultima vreme am fost intr-un iures de oameni, locuri si comportamente (da, acele manifestari exterioare ale oamenilor prin care ei incearca sa exprime cum au inteles realitatea).
Am lasat in urma gandurile si senzatiile ce le insoteau si am inotat prin concret.
Am descoperit (pentru a cata oara?) ca, in contact cu o miza, creativitatea paleste: nu-ti vine sa experimentezi sau sa te joci cand esti evaluat..sau cand conceptele tale se izbesc de privirea impietrita a unor indivizi pragmatici..
Speranta exista, totusi..pentru ca am simtit ca m-am indepartat de ceva care ma ajuta sa pot admira si intelege lumea interioara a altora.
M-a intrebat deunazi un prieten daca-i soare..i-am raspuns ca n-am observat, fiind ocupat toata ziua. “Te intrebasem despre tine, nu despre exterior..” a venit replica.
Mi-a parut rau ca mintea mea n-a avut rabdare sa se joace un pic printre cuvinte, dar ma voi revansa 🙂

05 Apr

Prin labirint

..de o buna bucata de vreme ma obsedeaza metafora labirintului..caut de ceva timp sa inteleg ce sunt acei pereti nevazuti care ne acopera vederea clara asupra faptelor si evenimentelor in care suntem implicati.

Asa ca m-am gandit la Dedal, la un labirint construit pentru a ascunde..si la Ariadna.

Termenul de experienta e utilizat pentru a include tot ceea ce se intampla in interiorul organismului, in orice moment si tot ceea ce este potential accesibil constiintei.
In aceasta acceptiune, termenii de constiinta, simbolizare sunt echivalenti, ei desemnand atribuirea unui sens experientei.
Procesul de simbolizare la adulti leaga senzatiile fizice, imagini vizuale, sentimente, ganduri si cuvinte de o experienta si le da acestora un inteles. Concluzia unui proces de simbolizare- sensul simtit- este insotita de un sentiment de usurare, de intelegere si relaxare. Cat timp experienta nu are acces complet in constiinta, senzatia de relaxare si de avansare este ingreunata sau chiar inexistenta.
La propriu, ne este greu sa ne gandim la noi altfel decat prin emotiile pe care le genereaza simbolizarea experientei.
Psihoterapia, ca act de insotire a celui care-si cauta nou sens, inseamna simbolizarea experientei in asa fel incat self-ul si relatiile cu ceilalti sa fie clar separate. Nevoia separarii vine din faptul ca sistemul-de–facut-simbolizare (self-ul) functioneaza pe baza de emotii..iar emotiile apar ca baza in relatiile cu ceilalti.
Multitudinea de reguli si conventii care genereaza labirintul social face ca, la un moment-dat in evolutia noastra, simbolizarea sa nu se mai produc a liber. Informatia nu mai este liber acceptata in constiinta, asa cum vine a ea din sfera organicului, ci este filtrata prin nevoia de a fi acceptat in Cetate. Simbolizarea apare astfel ca un compromis intre tendinta informatiilor experientiate de a avea acces in si la constiinta, si ceea ce regulile spun ca se cade- e acceptabil.
Iata de ce spuneam ca self-ul, prin terapie, se reconstruieste separat de forta normatoare a relatiilor ce stau la baza labirintului social.
Nevoia de securitate interpersonala face uneori ca multe din informatiile experientiate sa ramana in afara self-ului individual, ca neacceptate, indezirabile. De dragul si/sau din dorinta de a fi acceptati de cei semnificativi emotional, putem sa indoim aceasta balanta a experientei in favoarea unei “realitati” noi, devenite astfel incongruente. Oglinda interna, experienta, nu mai este vazuta congruent de actul de simbolizare, iar intelesul rezultat e transformat, schimbat.
Asa cum Tezeu a “navigat” prin labirint doar cu ajutorul Ariadnei si  a simplei dar miraculoasei gaselnite a ghemului de sfoara, tot astfel relatia terapeutica insoteste cu atentie si empatie demersul de cautare al celui care vrea sa evolueze.
Si, la fel ca-n labirintul lui Dedal, peregrinarile pline de teama prin labirint devin mai clare doar pastrand contactul cu un altul care asteapta sa revii la tine.

02 Apr

..sambata..din nou acasa :)

..venii pe-acasa. Asa ca am sters de praf motocicleta, am gatit ceva si..ne apucam de gandit..

“- Adica, se rasuci Moromete spre Cocosila, lasând pentru moment ziarul la o parte, adica ocupatiunea ta mintala,

Cocosila, e la alte prostii!”
[flagallery gid=4 name=”Gallery”]

19 Mar

Acteon, vanatorul modern

Alergam printre idei, oameni si scopuri..din cand in cand ne oprim si constatam ca ne-am ratacit. Suntem atunci invadati de un sentiment penibil al incongruentei, al incapacitatii de a ne explica si intelege pe deplin fiinta. S-a schimbat ceva in jur, ceva nu mai e ca de obicei..dar ce?
Adaptarea la mediu se produce prin strategii personale de combinare a resurselor, informatiilor si actiunilor. Atunci cand aceste strategii nu mai asigura randamentul obisnuit, atunci cand strategiile “ca de obicei” nu mai sunt la zi cu schimbarile din mediu, incepem sa simtim neadecvarea si efortul suplimentar pe care-l facem pentru a depasi provocarile la care mediul ne supune.
Astfel, conditia de baza pentru a trece la o noua treapta de intelegere se pare ca e tocmai decredibilizarea vechilor scheme de explicare a realitatii.
Pentru a schimba ceva si a experimenta noi explicatii, avem nevoie sa legam acel ceva nou nu de mintea rationala, ci de emotiile noastre. Asta pentru ca mintea rationala poate exclude, poate nega sau pur si simplu ignora argumente. In schimb, afectivitatea nu poate ignora teama, sau asa-numita “anxietate de supravietuire”. Aceasta anxietate ar consta din sentimentul ca daca nu ne schimbam cumva, vom esua in atingerea scopurilor sau nevoilor personale.
Pentru a ajunge sa simtim acest tip de anxietate, informatia potrivit careia vechile scheme de adaptare nu mai sunt atat de functionale trebuie acceptata. Adica informatia asta trebuie considerata valida si relevanta. Ei bine, impotriva acestei acceptari lupta o alta forta din interiorul nostru..o forta care tinde sa ne pastreze identitatea neschimbata, intr-un oarecare echilibru. Intrebari de genul “Si daca accept asta, voi mai fi la fel? Voi mai fi eu daca accept ca experienta mea de pana acum poate fi vazuta si altfel?” A doua forta, care tinde a tine sistemul neschimbat e anxietatea de invatare.
Kurt Lewin e cel care a definit procesul de schimbare a unui sistem prin modificarea campului de forte care-l mentin in echilibru. Sunt forte care imping spre schimbarea starii interne a sistemului, dar sunt si forte care actioneaza pentru contrabalansarea celor dintai. Psihosociologul american afirma ca e inutil sa actionezi cu o noua forta spre schimbare, ca imediat va aparea o forta corelata, pentru mentinerea starii de echilibru. Astfel, Lewin introduce triada de transformari “dezghetare-modificare-inghetare”cu privire la echilibrul unui sistem si modificarea acestuia.
Revenind la al nostru Acteon ratacit care se afla in curs de “dezghetare”, ne reamintim ca el experimenteaza un complex de stari contrarii, cu puternice conotatii emotionale. O parte din el simte deja ca ceea ce stie si face nu mai e de ajuns pentru a pastra randamentul stiut. O alta parte se opune ca prima forta (cea de restructurare, de modificare) sa ia amploare, tocmai cu o teama privitoare la pierderea identitatii.
In aceasta etapa cadrul terapeutic isi produce magia, prin oferirea unui mediu cald si primitor, in care clientul poate face primii pasi prin noile naratiuni de identitate pe care si le creeaza. Carl Rogers vorbeste despre necesitatea unor conditii terapeutice pentru ca schimbarea si readaptarea clientului sa se poata intampla: acceptarea pozitiva neconditionata a clientului, empatia terapeutului, prezenta in dialog.

Imposibilitatea clientului de  a gasi sau crea un cadru in jurul lui in care sa experientieze securitatea psihologica duce la anularea logica a informatiilor care tind sa contrazica schemele de adaptare vechi.
Asa cum Acteon din legenda a fost transformat intr-o fiara de zeita Artemis si a sfarsit vanat de camarazii sai, riscul e ca neacceptat, clientul sa se desctructureze in cadrul haotic din jurul sau. Sau…sa se intample magia creativitatii si sa prinda aripi si energie in noul mediu.
In definitiv, mersul biped al adultilor este o suita de stari echilibrate si dezechilibre..uitam de teama primilor pasi, cand dezechilirul dintre doi pasi ne facea sa ne tinem de persoanele sau obiectele din jur…La un nivel mai elaborat, schimbarea mediului inconjurator face necesara reinventarea mersului nostru prin acest mediu si reexperimentarea temerilor primilor ani.
Identificarea informatiilor care sa ajute schimbarea, spune Kurt Lewin, se face pe doua cai: asumarea unor roluri prin imitatie sau scanarea prin incercare si eroare.
Imitarea unui rol existent in jurul celui care experientiaza anxietatea de supravietuire (nevoia de a se adapta) poate face ca un nou script sa fie implementat ca atare, de-a gata.
Daca nu e disponibil un rol-model, scanarea mediului si alternarea intre incercare-eroare sunt optiuni. Persoana incepe dialoguri de cautare a solutiilor, calatoreste, citeste sau apeleaza la training sau consultanta. Sau chiar apeleaza la terapie.
Vom intelege ca apelarea la consultanta e o solutie deghizata pentru rol-model…sunt generate din nou categorii cognitive si solutii straine sistemului personalitatii celui care isi doreste adaptarea.
“Inghetul” ca proces de stabilizare a noilor scheme inseamna asezarea noii identitati pe baze orecum congruente cu personalitatea clientului. Pentru ca acest proces sa fie natural, strategia de copiere a rolurilor ar trebui evitata. “Anticorpii” sistemului pe care-l reprezinta personalitatea celui in schimbare vor elimina repede corpii straini si vom avea schimbare mai mult cu numele , nu in esenta. Adica, in scurt timp, e garantata o noua criza…din nou dezghet..din nou cautare
Functionala si naturala este reasezarea naratiunilor de identitate prin intermediul strategiilor de scanare a mediului, experimentarea prin incercare si eroare. De-aici incepe creativitatea, redescoperirea si orientarea noastra continua.

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com