..intrand eu deunazi in biroul lui Florin si al lui Cristi, nici prin cap nu-mi trecea ca voi avea o experienta care o sa-mi aduca aminte de copilarie..vorba ceea: “La placinte înainte , la razboi înapoi”..

Unul dintre cei doi prieteni, mare mester bucatar, m-a intrebat daca-mi plac racii (?!) Cum sa-i spun omului ca-mi vine sa vomit numai cat le vad antenutele si ochii aia holbati? Ca inca de cand tata pescuia accidental cate un rac in loc de peste eu ma speriam infiorator de dihaniile verzi-gri care mi se parea ca ma fugareau cu clestii pe malul lacului unde pescuiam? I-am raspuns politicos ca am observat ca IKEA vinde astfel de animalutze..”Nu, iti place sa-i mananci?” I-am raspuns ca n-am mancat niciodata, drept pentru care in 5 minute aveam in fata un platou, in mijlocul caruia tronau niste aratari rosii si mustacioase, taman cu ochii cat trebuie de holbati, ca sa-mi vina mie “entuziasmul” la lingurica..

Plin de speranta, i-am spus lui Cristi ca nu stiu sa mananc asa delicatesa, doar-doar oi scapa..asa ca omul s-a asezat langa mine si mi-a aratat cum se desface un rac si am mancat impreuna, mai razand, mai mirandu-ma de curajul meu…cert e ca in 20 minute uitasem de greata pe care o incercam si numai daca vedeam al televizor animalele astea..daramite sa indraznesc sa le ating sau (mai rau!) sa bag in gura portiuni din ele!

Intr-o atmosfera prietenoasa, cu umor si un pic de efort, am reusit ceea ce nu cred ca ar fi reusit toata biblioteca mea de psihologie – am mancat raci si mi-a placut

Drept pentru care, ca sa fiu sigur ca nu e accident, am luat 24 raci si o sticla de Riesling si m-am apucat de treaba: mai intai o gura de vin, ca asa sade bine unui bucatar. Pe urma o oala de apa clocotita cu ceva legume puse acolo si un pic de piper, un pic de vin, au facut ca racii sa se “intimideze” pana la rosul din fotografie.

Un sos facut din usturoi, ardei capia rosu,  unt si vin alb (hic!) , pus la tigaie pana a scazut suficient cat sa se “tina”de lingura de lemn, a desavarsit gustul. Cartofii fierti si tinuti un pic cu rozmarin si unt intr-un wok se cheama ca-s garnitura..

Iac-asa am scapt eu de teama de raci, cu ajutorul unei atmosfere relaxate si al umorului! O merge “reteta” si pentru alte lucruri care pot fi vazute intr-o lumina noua si acceptate, iar nu temute?

Sigur, dar mai intai va invit sa mancati raci! Pofta buna! )

No related posts.