Quo vadis? | Psihologie servicii
05 Dec

Quo vadis?

..e deja tarziu, iar dupa o zi grea, nu prea mai am rabdare..Am plecat la 5 dimineata din casa spre locul unde nu stiam exact ce voi face. Asta mi-a dat o senzatie de usor disconfort si agitatie. “O sa ma intorc acasa fericit”- mi-am spus si am iesit pe autostrada. Asa a si fost 🙂

Gandind la cum mi-a fost ziua, nu sunt atent la portiunea de gheata pe care rulez..si iata ca masina merge sub un “oarecare” unghi fata de axul drumului..stomacul mi se face un ghem de nervi si evit in ultima clipa sa trag de volan..masina revine chinuitor de greu la directia initiala..am avut senzatia ca directia s-a facut rigida in cursul derapajulului si ca mi-a venit apoi mai usor sa controlez totul.  Un indicator galben din bord imi arata ca am derapat si ca ceva a reactionat sub capota. Am scapat..

O fi si in mintea mea asa ceva? Tare mi-ar trebui pe distantele lungi si obositoare dintre doua “statii”, distante pe care nu am timp sa ma gandesc la mine si la ce fac.. Mi-ar trebui un dispozitiv, ceva, care sa ma repuna pe drum, daca eu am uitat in care parte am hotarat ca mi-ar fi bine sa merg.

Pai…axioma dreptei spune ca prin doua puncte trece o singura dreapta. Singurul punct pe care-l am in permanenta si sigur e experienta prezenta. Motive, trebuinte…toate se vor alimentate din energia clipei prezente. Cum le pun in ordine, cum le fac sa astepte?

Constientizarea unei nevoi in planul psihic face ca obiectele din lumea exterioara sa se polarizeze in grade de valenta fata de acea nevoie: foarte utile pentru nevoie, mai putin utile, nesatisfacatoare..Cum aleg intre valente asemanatoare? Cum stiu unde trag linia spre viitorul care vine?

..viitorul mi-l alcatuiesc din imagini despre mine, in care simt, vad, aud in jurul meu si in mine o stare pe care o voi trai atunci: voi fi fericit cand voi ajunge acasa, voi simti ca ma relaxez dupa o zi obositoare..Voi fi odihnit sau voi fi cu prietenii, sau voi fi multumit.

O fi asta important, sa prefigurez mental catre ce ma indrept?

Sa ne imaginam ca trebuie in permanenta sa imi aduc aminte de ce tin mainile pe volanul masinii cu care merg pe autostrada, la 140 km/h…sa ne imaginam ca derapez pe gheata la care nu ma asteptam sa apara in drumul meu..Cam multe de gandit..Ce bafta! Subconstientul are grija sa lanseze sistemul de stabilitate a directiei daca abaterea spre un scop nou nu e subsumata unui ideal proiectat anterior. Intre motive (directii?) echivalente, subconstientul poate procesa fluxuri imense de date, in fractiuni de secunda..”oportunitatile” ar putea fi doar concentratii mai bune de fire cauzale care sa ne duca la ceea ce ne-am dorit.

Mai spun unii (matematicieni cred ca le spune..) ca printr-un punct trec o infinitate de drepte concurente, prin doua puncte trece o singura dreapta. Un punct (prezentul) nu e de ajuns sa ai o directie. Viitorul dorit si prefigurat intr-un limbaj pe care sa-l inteleaga subconstientul (emotii) deja e o directie coerenta, un destin. Abaterile de la proiectia initiala se fac numai pentru un consum mai mic sau pentru ajustarea la obstacole neprevazute…

Busola interna ne duce mai departe.. curiozitatea ajuta 🙂

Carl Gustav Jung: “You meet your destiny on the road you take to avoid it”

One thought on “Quo vadis?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com