Simteam nevoia disperata sa stau degeaba.
Asa ca am disparut din peisaj, cam tot atat de repede cum dispare motanul meu dupa ce-si potoleste foamea.
Liniste… si o carte pe care o evitam de doi ani (Jung. O biografie, Deirdre Bair).
Ma mai incearca din cand in cand un gand vag la munca, mesaje de e-mail si mai stiu eu ce proiecte lasate in asteptare. Imi trece repede si ma afund in povestea din carte.
Raiul asta a tinut exact trei zile. Mai tin minte doar ca tocmai terminasem de citit cartea.
Pe urma, un fenomen ciudat mi-a atras atentia: mi se parea ca bateriile de la cada si de la chiuveta din baie nu prea stateau bine. Asa ca…am cumparat altele si le-am schimbat.
Am fost la un magazin de bricolaj din marginea cea mai indepartata a orasului pentru asta. Chiar m-am dus de doua ori acolo, pentru ca noi, psihologii, n-am invatat la cursul de instalatii ca un racord olandez are doua capete, care de regula refuza cu incapatanare sa se puna de acord cu privire la filetul tevii destinate lor. Care este!
Apoi, mi s-a parut ca paharele de vin nu prea stateau bine pe raftul lor din bucatarie. Si brusc, pe masa de lucru mi-au aparut dalti, sfredele, carote, freze si adeziv..
Asa ca… le-am facut paharelor un suport cu dichis.
Lemn de balsa cumparat din magazinul de bricolaj cu pricina (la primul drum) si inel anti-soc din pluta.
A? Pai pentru situatia in care tocmai ai folosit paharul sa bei…apa 😉 si vrei sa-l pui la loc. Dar daca vrei totusi sa te mai tii de el (paharul)? Asa nu se strica nici lemnul si poti sa stai atarnat ca-n autobuz (pana la capat sau…pana se termina sticla).
Ar zice unii – pe care-i stiu eu ca-s carcotasi – ca paharele stau inclinate din cauza noului meu suport pentru pahare.
Mda…ca daca bei cu astea stai mai drept?
Off..ce greu e sa stai degeaba!
Am obosit relaxandu-ma, asa ca de maine merg la munca 😉
Astfel sper sa inceteze acest fenomen ciudat, care apare de fiecare data cand incerc sa stau degeaba.
hm, noi cand mai vorbim? trec anii prea repede