“The same organizing forces that have shaped nature in all her forms are also responsible for the structure of our minds.”
—Werner Heisenberg

Intamplarea care m-a facut sa scriu despre sincronicitate (de fapt mi-a adus aminte ca imi propuseem asta mai demult) a facut ca dimineata sa vad intr-un album de muzica dat de un cunoscut fotografia acestuia si a fiicei lui (iPhone-ul o afisa ca si coperta a albumului), iar seara sa ma intalnesc cu acesta si cu fiica lui la cinematograf.
Cuvantul “sincronicitate” este forjat de Jung pentru a reda un concept care-i apartine. Este vorba de inlantuirea a-cauzala a doua sau mai multe fenomene psiho-fizice .
Acest concept i-a fost inspirat de cazul unei paciente care se afla intr-o situatie de blocaj in tratament. Rationalismul ei exagerat (inflatia cu animus) o impiedica sa asimileze materialele inconstietului. Intr-o noapte, pacienta a visat un carabus de aur – cetonia aurata. A doua zi, la sedinta de psihoterapie, o insecta reala de data asta, s-a izbit de fereastra cabinetului lui Jung. Jung a prins-o si a descoperit cu surprindere ca era un carabus de aur, prezenta rarisima in acel climat.
Ideea este, deci, de coincidenta: in acest caz, intre carabusul visat de pacienta si aparitia lui in realitate in cabinetul de psihoterapie.
Impreuna cu fizicianul Wolfgang Pauli (premiul Nobel pentru fizica cuantica), Jung a aprofundat principiul sincronicitatii in opozitie cu cel al cauzalitatii. Daca la inceput Jung se focaliza in studiul sincronicitatii mai mult pe aspectele empirice, fenomenologice ale sincronicitatii, pe parcursul colaborarii cu Pauli au aparut legaturi cu fizica si cu instanta inconstienta a personalitatii (rezervorul arhetipurilor). Circula o poveste legata de „efectul Pauli”: acesta era un foarte bun teoretician al fizicii, nu un om de laborator. Simpla prezenta a lui Pauli intr-un laborator de fizica se sfarsea de fiecare data cu defectarea aparaturii de laborator extrem de sofisticate si scumpe. Otto Stern, bun prieten al lui Pauli, cunoscand acest „efect”, i-a interzis acestuia sa intre in institutul sau de fizica din Hamburg, pentru a preantampina eventualele defectari ale aparaturii de laborator.

Intr-o scrisoare din 1948 catre Jung, Pauli scria: “ideile fizicii teoretice provin din ceea ce eu denumesc fizica de fundal- background psysics. Termenul “fundal” pare sa fie legat mai degraba de o descriere holistica a naturii, descriere care include atat fizica, cat si psihologia.
Pentru a realiza o buna intelegere a naturii, fizicianul trebuie neaparat sa oscileze intre fizica de fundal si psihologie. Eu privesc fizica si psihologia ca fiind modalitati complementare de examinare. De aceea psihologul, prin examinarea arhetipurilor, ar trebui sa ajunga in lumea fizicii.”

Pauli, in aceeasi scrisoare catre Jung, afirma: “natura probabilistica a teoriei cuantice si Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg au oferit posibilitatea de a descoperi ceva dincolo de diferenta minte-materie. Ar trebui postulat un principiu universal, dincolo de vointa noastra, ale carui subiecte ar fi atat obiectele materiale cat si imaginile mentale.”
Pauli credea ca exista o explicatie cuantica pentru evenimentele sincronistice: “propagarea undelor de sens in tesatura naturii. Daca cele mai profunde structuri ale realitatii sunt probabilitati, atunci ce fixeaza ceea ce se intampla in realitate?”
Jung si Pauli au cautat o teorie care sa permita interpretarea realitatii ca un tot pshiho-fizic. Pauli credea ca matematica probabilitatilor exprima fizic ceea ce este manifestat psihologic ca si arhetip (structuri profunde , tipare instinctuale ale experientei umane, probabilitate psihica) si eveniment sincronistic. Cu alte cuvinte, aparitia evenimentelor sincronistice este complementara faptului ca informatia arhetipala devine constienta.

No related posts.