Sisif (2) | Psihologie servicii
09 Jun

Sisif (2)

The good life,  from the point of view of my experience, is the process of movement in a direction which the human organism selects when it is inwardly free to move in any direction.

On Becoming a Person, Carl Rogers 1961

sisifDupa ce am constatat cat de frustranta poate fi o sarcina fara sens – in timpul activitatii fizice programul-monitor imi anula constant senzatia ca lucrez, vocea asistentului digital spunandu-mi ca progresul e zero – mi-am propus sa inteleg. Sa inteleg reactia mea de iritare si greutatea pe care am resimtit-o in a continua ce-mi propusesem (sa termin de alergat toata distanta propusa, nu?)

Si mi-am adus aminte de Sisif, regele Corintului si tatal lui Ulise. In legenda, el este atat de istet, incat pacaleste pe Tanatos, ingerul mortii.

Pentru ca despre mintea lui Sisif se spunea ca-i mai agera decat a marelului Zeus insusi, pedeapsa pe care a primit-o Sisif in temnita sa din Infern a fost sa impinga un bolovan pana in varful unui munte, iar cand sarcina era aproape gata, bolovanul aluneca la vale, silindu-l pe Sisif sa reia astfel o sarcina vesnica, fara sens. Asta ca sa nu mai apuce sa gandeasca sau sa aiba mintea clara… ca nu cumva sa-i mai vina vreo idee periculoasa pentru zei…hmm..

Pana sa termin alergarea cu pricina, deja imi propusesem sa folosesc ocazia, ca nu cumva sa ramana o simpla intamplare enervanta si fara sens- rezultatul hotararii mele de atunci sunt randurile acestea 🙂

Thus, one aspect of this process which I am naming “the good life” appears to be a movement away from the pole of defensiveness toward the pole of openness to experience. The individual is becoming more able to listen to himself, to experience what is going on within himself. He is more open to his feelings of fear and discouragement and pain. He is also more open to his feelings of courage, and tenderness, and awe.

On Becoming a Person, Carl Rogers 1961

sensAsa ca am meditat la toata tarasenia de indata ce am terminat alergarea. Senzatia lipsei de sens a fost inlocuita de constatarea ca nu m-am lasat in non-sens, ca mi-am inteles nevoia de directie si coerenta.

Am inteles cat de dragi imi sunt obiectivele mele si cat de mult sunt dispus sa inaintez prin non-sens, pana gasesc sensul dorit.

…sau pana creez un sens dorit? 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com