angoasa | Psihologie servicii
15 Sep

Castana cu tepi

20120915-163648.jpgMa scufund pentru prima data mai adanc decat de obicei. Am niste jucarii noi: ochelari si tub de scufundare.
Observ cu mare curiozitate peisajul care se releva sub mine: volume imense, ca niste spinari de balene, pe care joaca halucinant, unduit, raze de soare.
In jurul meu se aduna pesti, accentuand senzatia inedita de plutire intr-un mediu cu profunzimi noi.
Privesc orizontal si mi se strange un pic stomacul: apa e clara cam pana la 20 m de mine. Dincolo de distanta asta, un albastru opac imi opreste creierul.
Nu stiu ce-i pe acolo, stancile subacvatice continua nedefinit in adancuri, iar lumina de la suprafata nu mai e asa vie si vesela.
O fractiune de secunda imi trece prin fata ochilor o fantasma intunecata si groaznica, ce se repede cu gura flamanda spre mine. Clipesc si imaginea intunecata dispare. Ma gandesc ca e momentul sa fiu atent la cum ma simt in mediul nou.
Ies la suprafata pentru o pauza de respirat. Nu mi-e bine, chiar mi-e frica. Dintr-o data, apa din jurul meu are o nuanta noua: a angoasei de necunoscut.
Ma scufund din nou si ma surprinde sunetul produs de o barca cu motor. Vine puternic, rotund, din toate partile. Am senzatia unui pericol ce vine direct spre mine.
Ma scufund si mai adanc, apuc contragreutatea unei geamanduri. Profitand de ragaz, dau curs nevoii foarte vii de a privi in toate partile, sa vad de unde vine pericolul.
Lipsa de aer imi da ghes, ma ridic la suprafata privind in jur la fel de precaut.
Brusc, toata distractia s-a transformat in nerabdare de a ajunge la mal. Ma simt obosit si fara chef.
Ma odihnesc pe mal si ma gandesc la teama incercata acolo jos, sub apa. As asocia-o cu o castana tepoasa. Greu de tolerat la primul contact. Odata desfacuta insa, coaja verde si aspra pare sa lase loc unei suprafete netede, rotunde, placuta privirii, usor de tinut.
Ma intorc in apa, pastrand aceasta imagine a fricii care odata intelese, lasa in locul ei ceva rotund-rostogolitor.
Surpriza, indata ce mediul neclar-nesigur imi face din nou “oferta” de spaima, apare in mintea si stomacul meu metafora castanei cu tepi. Efectul e neutralizarea fricii, iar ceea ce ramane e ceva rotund-rostogolitor: imi permit sa prospectez in continuare.
Constat ca energia mea se cheltuie acum doar in efortul de a inota, fara arderea angoasei de necunoscut.
De cate ori, in mediul organizatiei, adesea populat cu rechini si angoase negre, n-ai simtit tepii spaimei in stomac?
De cate ori ti-ai irosit energia in spaima de adanc?
Intors pe mal, iti recomand sa cauti sa discuti cu teama ta. S-o lasi sa-si spuna toata povestea, intr-o deplina acceptare. Si-o sa vezi lucruri noi la teama ta, rotund-rostogolitoare.
Apoi intoarce-te si-noata.

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com