creativitate | Psihologie servicii | Page 4
26 Apr

Pygmalion managerul

..long time, no see.

..creativitatea presupune disciplina. Asta am descoperit dupa ce, cu mare greutate, m-am apucat de scris din nou aici. Mintea imi e in alta parte, dar consider in continuare ca disciplina de a gandi despre psihologie si a cauta ceva nou face diferenta dintre adaptarea stereotipa la ceilalti si solutiile creative, vii. Nu mi-ar fi pe plac un profesionist care are aceeasi explicatie pentru indiferent care problema a mea (era un banc cu medic care, indiferent de boala pacientului, spunea acestuia ca are limbrici šŸ˜‰

Asa ca…uite-l pe Pygmalion: poetul Ovidiu descrie peripetiile sculptorului cipriot in partea a X-a a cartii sale “Metamorfoze”. Cipriotul o sculpteaza din fildes pe frumoasa Galateea de care se si indragosteste. Apoi invoca ajutorul zeitei Venus si… creatia invie!

Aici voi face loc lui Robert Merton, profesor de sociologie la Columbia University. In lucrarea sa din 1957 intitulata ‘Social Theory and Social Structure‘, Merton afirma ca un fenomen apare cand “o definitie falsa a situatiei produce un comportament nou, care face ca acea definitie falsa sa devina realitate”. Nu de putine ori, prin “magia” unei asteptari puternic programate emotional, realitatea a aparut.

Intr-un experiment clasic pe tema mitului lui Pygmalion (denumit adesea si teoria profetiei ce se auto-implineste), cercetatorii Rosenthal si Lenore Jacobson au lucrat cu elevi de scoala generala. Din 18 clase, a fost ales la intamplare un esantion de 20% si s-a comunicat profesorilor ca acestia sunt copii cu inteligenta peste medie. In consecinta, li s-a explicat profesorilor, ca acesti copii pot dezvolta performante deosebite pe parcursul anului scolar.

Masuratorile au aratat ca lotul experimental a castigat o medie de doua puncte pentru abilitatile verbale, o medie de sapte puncte pentru abilitati de analiza si o medie de patru puncte in coeficientul general de inteligenta. Explicatia a venit naucitor de simplu: profesorii au investit mai multa atentie in copii “semnalati”ca fiind supra-dotati din punct de vedere intelectual.

Masura in care reusim sa proiectam asupra colegului (sa-i zic “follower”ar fi deja leadership, nu?) expectanta de performanta si simpatia noastra pentru acea persoana este masura performantei viitoare. O incruntare a sprincenelor sau o tensionare a vocii este citita repede de subconstientul celuilalt. Un zambet, o atingere pe umar sau o emotie pozitiva impartasita cu privire la ceea ce vine sunt la fel tezaurizate in subconstientul celuilalt. Il pregatim pentru performanta viitoare in masura in care-i transmitem confort emotional si empatie.

Or fi toate astea un vesnic cantec al psihologiei organizationale si al departamentelor de HR… asta nu neaga forta procesarilor subconstiente si a perceptiei subliminale de care este capabila instanta subconstientului…( de vazut Adrian Opre-Inconstientul cognitiv)

Ce-ar fi daca in loc sa afirmam despre persoana X ca nu ne place sa ne intrebam ce anume am “recunoscut” la el din ceea ce vrem sa uitam la propria persoana?

19 Mar

Acteon, vanatorul modern

Alergam printre idei, oameni si scopuri..din cand in cand ne oprim si constatam ca ne-am ratacit. Suntem atunci invadati de un sentiment penibil al incongruentei, al incapacitatii de a ne explica si intelege pe deplin fiinta. S-a schimbat ceva in jur, ceva nu mai e ca de obicei..dar ce?
Adaptarea la mediu se produce prin strategii personale de combinare a resurselor, informatiilor si actiunilor. Atunci cand aceste strategii nu mai asigura randamentul obisnuit, atunci cand strategiile ā€œca de obiceiā€ nu mai sunt la zi cu schimbarile din mediu, incepem sa simtim neadecvarea si efortul suplimentar pe care-l facem pentru a depasi provocarile la care mediul ne supune.
Astfel, conditia de baza pentru a trece la o noua treapta de intelegere se pare ca e tocmai decredibilizarea vechilor scheme de explicare a realitatii.
Pentru a schimba ceva si a experimenta noi explicatii, avem nevoie sa legam acel ceva nou nu de mintea rationala, ci de emotiile noastre. Asta pentru ca mintea rationala poate exclude, poate nega sau pur si simplu ignora argumente. In schimb, afectivitatea nu poate ignora teama, sau asa-numita ā€œanxietate de supravietuireā€. Aceasta anxietate ar consta din sentimentul ca daca nu ne schimbam cumva, vom esua in atingerea scopurilor sau nevoilor personale.
Pentru a ajunge sa simtim acest tip de anxietate, informatia potrivit careia vechile scheme de adaptare nu mai sunt atat de functionale trebuie acceptata. Adica informatia asta trebuie considerata valida si relevanta. Ei bine, impotriva acestei acceptari lupta o alta forta din interiorul nostru..o forta care tinde sa ne pastreze identitatea neschimbata, intr-un oarecare echilibru. Intrebari de genul ā€œSi daca accept asta, voi mai fi la fel? Voi mai fi eu daca accept ca experienta mea de pana acum poate fi vazuta si altfel?ā€ A doua forta, care tinde a tine sistemul neschimbat e anxietatea de invatare.
Kurt Lewin e cel care a definit procesul de schimbare a unui sistem prin modificarea campului de forte care-l mentin in echilibru. Sunt forte care imping spre schimbarea starii interne a sistemului, dar sunt si forte care actioneaza pentru contrabalansarea celor dintai. Psihosociologul american afirma ca e inutil sa actionezi cu o noua forta spre schimbare, ca imediat va aparea o forta corelata, pentru mentinerea starii de echilibru. Astfel, Lewin introduce triada de transformari ā€œdezghetare-modificare-inghetareā€cu privire la echilibrul unui sistem si modificarea acestuia.
Revenind la al nostru Acteon ratacit care se afla in curs de ā€œdezghetareā€, ne reamintim ca el experimenteaza un complex de stari contrarii, cu puternice conotatii emotionale. O parte din el simte deja ca ceea ce stie si face nu mai e de ajuns pentru a pastra randamentul stiut. O alta parte se opune ca prima forta (cea de restructurare, de modificare) sa ia amploare, tocmai cu o teama privitoare la pierderea identitatii.
In aceasta etapa cadrul terapeutic isi produce magia, prin oferirea unui mediu cald si primitor, in care clientul poate face primii pasi prin noile naratiuni de identitate pe care si le creeaza. Carl Rogers vorbeste despre necesitatea unor conditii terapeutice pentru ca schimbarea si readaptarea clientului sa se poata intampla: acceptarea pozitiva neconditionata a clientului, empatia terapeutului, prezenta in dialog.

Imposibilitatea clientului deĀ  a gasi sau crea un cadru in jurul lui in care sa experientieze securitatea psihologica duce la anularea logica a informatiilor care tind sa contrazica schemele de adaptare vechi.
Asa cum Acteon din legenda a fost transformat intr-o fiara de zeita Artemis si a sfarsit vanat de camarazii sai, riscul e ca neacceptat, clientul sa se desctructureze in cadrul haotic din jurul sau. Sau…sa se intample magia creativitatii si sa prinda aripi si energie in noul mediu.
In definitiv, mersul biped al adultilor este o suita de stari echilibrate si dezechilibre..uitam de teama primilor pasi, cand dezechilirul dintre doi pasi ne facea sa ne tinem de persoanele sau obiectele din jur…La un nivel mai elaborat, schimbarea mediului inconjurator face necesara reinventarea mersului nostru prin acest mediu si reexperimentarea temerilor primilor ani.
Identificarea informatiilor care sa ajute schimbarea, spune Kurt Lewin, se face pe doua cai: asumarea unor roluri prin imitatie sau scanarea prin incercare si eroare.
Imitarea unui rol existent in jurul celui care experientiaza anxietatea de supravietuire (nevoia de a se adapta) poate face ca un nou script sa fie implementat ca atare, de-a gata.
Daca nu e disponibil un rol-model, scanarea mediului si alternarea intre incercare-eroare sunt optiuni. Persoana incepe dialoguri de cautare a solutiilor, calatoreste, citeste sau apeleaza la training sau consultanta. Sau chiar apeleaza la terapie.
Vom intelege ca apelarea la consultanta e o solutie deghizata pentru rol-model…sunt generate din nou categorii cognitive si solutii straine sistemului personalitatii celui care isi doreste adaptarea.
ā€œInghetulā€ ca proces de stabilizare a noilor scheme inseamna asezarea noii identitati pe baze orecum congruente cu personalitatea clientului. Pentru ca acest proces sa fie natural, strategia de copiere a rolurilor ar trebui evitata. ā€œAnticorpiiā€ sistemului pe care-l reprezinta personalitatea celui in schimbare vor elimina repede corpii straini si vom avea schimbare mai mult cu numele , nu in esenta. Adica, in scurt timp, e garantata o noua criza…din nou dezghet..din nou cautare
Functionala si naturala este reasezarea naratiunilor de identitate prin intermediul strategiilor de scanare a mediului, experimentarea prin incercare si eroare. De-aici incepe creativitatea, redescoperirea si orientarea noastra continua.

27 Feb

Oamenii-bonsai

Conditions..rabdare si atentie investite in a da directie crengilor. Vointa gradinarului-formator intalneste caracterul arborelui si apare un dialog lent intre creatie si creator. Anticiparea directiei de dezvoltare a copacului o facem folosind fire metalice- transmitem ferm directia in care poate sa creasca o ramura sau trunchiul. Smulgerea frunzelor, tunderea sau taierea ramurilor care nu cresc incotro vrea gradinarul..sunt alte metode.
Ce legatura ar fi cu devenirea noastra?
Identitatea ne-o obtinem “dialogand” cu acele conditii de valorizare din jurul nostru care ne cer sa fim cumva. Libera noastra dezvoltare e un concept iluzoriu, realitatea e a conditiilor potrivit carora trebuie sa fim cumva ca sa fim acceptati dupa aceea. Sa putem fi numiti copiii cuiva, membrii vreunui grup, parti ale unei organizatii si asa mai departe.

Conditions, developmentSa ne lasam modelati ca sa fim acceptati de cei semnificativi emotional de langa noi. Nevoia de acceptare confruntata cu acele conditii externe genereaza torsionari ale conceptului de sine.
Conditiile de valorizare aplicate in stadiile timpurii lasa urme adanci in identitate si logici de relationare pentru mai tarziu. Logici atat de puternice incat genereaza valori individului si alegerea acelor medii in care ele se vor putea manifesta in continuare.Conditions, development
Ce-ar fi daca bonsaiul din noi ar realiza ca sarmele care-i limitau libertatea nu mai exista, ca forma si identitatea s-ar putea alege dupa libera sa vointa?

Probabil ca asta s-ar numi persoana pe deplin functionala, gata sa-si asume creativ destinul.

fully functional personIf there is anything that we wish to change in the child, we should first examine it and see whether it is not something that could better be changed in ourselves. (C.G. Jung 1875 – 1961)

27 Feb

In Wonderland, cu Chessur

Pe scurt, despre doi oameni pe care-i cunosc: pe unul l-am cunoscut intr-o perioada in care facea eforturi sa-si controleze destinul si avalansa de interactiuni (aparent) necontrolate care veneau spre el. Pe celalalt l-am cunoscut cand n-a mai suportat sa lucreze intr-un mediu unde nu se putea dezvolta.

Alaturi de primul am inteles si a inteles in 6 luni ca este un individ extrem de interesant: forta lui vine dintr-o poveste pe care si-o spune in adancul sufletului, poveste care incepe cam asa: “sunt un om de nimic, tu vei incerca sa profiti de slabiciunea mea si ma vei supara”. O forta deosebit de puternica in manipularea relatiilor cu cei din jur, pentru ca acestea sa ajunga in punctul critic. A fost foarte uimit sa constate ca are aceasta putere de a indrepta relatiile cu cei dragi/ apropiati intr-o zona in care asimetria sa fie evidenta. Atat de evidenta, cat sa-i permita sa “constate” pentru a N-a oara un tipar vechi si drag, din copilarie. Oare necesar acest tipar? Sigur nu, in forma lui infantila.

Al doilea despre care povestesc m-a facut azi-dimineata sa inteleg cum incarcaturile cu potential exploziv puse in trecut prin decizii si gesturi minore, pot la un moment-dat, sa arunce in aer un curs al destinului. Pot, altfel spus, sa dea senzatia ca alta alternativa nu avem, ca un curs al destinului vine spre noi cu caracter imperativ.

O privire aruncata pe sub sprancene, o vorba urata spusa cand era bine sa te abtii..emotii descatusate cand nu esti sigur ca ceea ce vezi e real sau e proiectia copilului din tine asupra mediului inconjurator…Te trezesti apoi ca nu mai ai loc de dat inapoi. Nu mai poti lucra in acelasi birou sau departament…si se “confirma” destinul, folosim diateza pasiva: “uite ce mi s-a intamplat”.

Oare s-a intamplat actiunea in afara vointei tale sau doar in afara constiintei tale?

Naratiunile pe care ni le spunem despre ceea ce -i in jurul nostru au incarcatura duala: legatura cu mediul in care ne-am format si am fost formati..sau amprenta unica a caracterului nostru liber si creativ. Dam curs povestilor pline de teama ale trecutului..ajungem sa constatam ca nu suntem acceptati “ca de obicei” si ca “trebuie” sa fim cumva, numai ca noi nu.

Sau lasam povestile trecutului sa curga pe langa noi si, zambind, descoperim comorile prezentului.

Primul om despre care am povestit, scrie povesti acum, cu tot umorul si energia pe care le-a (re)descoperit la el. Cel de al doilea, inca mai viseaza.

‘I’m sure MINE only works one way,’ Alice remarked. ‘I can’t remember things before they happen.’
‘It’s a poor sort of memory that only works backwards,’ the Queen remarked.

Alice in Woderland


15 Jan

Semnificarea


..ca un pian: toate corzile sunt intinse si unesc partea mai indepartata a pianului cu clapele si, implicit cu apropierea pianistului. In schimb, pianistul nu foloseste toate legaturile la dispozitie. El atinge doar anumite clape, facand sa vibreze doar anumite corzi. Astfel ia nastere melodia si, in plan secund, interpretarea personala a piesei, amprenta artistului.
Semnificam si intelegem din lumea inconjuratoare doar anumite portiuni, in functie de melodia pe care ne-o cantam (mai mult sau mai putin constient) pentru noi. Potentialul de expresie e maxim, dar alegem acele portiuni din realitate care ne ajuta sa fim noi insine.
O melodie noua inseamna in primul rand puterea de a folosi si alte clape decat cele cu care suntem familiarizati.

28 Nov

Brand yourself – elemente de psihodiagnostic

Am facut o afirmatie saptamana trecuta: startul intr-un proces de auto-dezvoltare siĀ promovare a propriei imagini in contact cu ceilalti se face doar pornind de la un set de reguliĀ de evaluare a realitatii, set care este intern fiintei noastre.

Imi propun in acest post sa detaliez conceptul de auto-actualizare si sa evaluam impreuna ceea ce arata cifrele despre demersul de self-branding al unora dintre clientii mei. Pentru asta am selectat un lot de 44 oameni din diferite industrii, care au completat la intervale de timp cuprinse intre 180 si 260 zile (zile scurse intre prima aplicare a testului si cea de a doua aplicare a aceluiasi test) un test de personalitate din categoria BIG-FIVE (dimensiunile evaluate in tabelul de mai jos). Cu o parte din ei (27) am desfasurat programe de consiliere psihologica, cu cealalta parte (17) training si prezentarea rezultatelor la teste. Mediile aritmetice ilustrate aici pentru lotul de studiu si pentru lotul martor s-au realizat pentru diferentele numerice dintre scorurile la primul test si scorurile la al doilea test.

Pentru validarea conceptului de auto-actualizare, voi folosi lucrarile psihoterapeutului american Carl Rogers, care afirma ca tendinta la actualizare este vulnerabila la conditiile de mediu (Rogers, 1980; Rogers & Sanford, 1984). Acolo unde afirmatiile psihoterapeutului au legatura cu ceea ce voi prezenta in cifre, voi sublinia propozitiile in text.

In circumstante nefavorabile pentru organism, tendinta la actualizare poate fi afectata in asa fel incat organismul poate fi distorsionat, desi tendinta la actualizare continua sa ramana atat de constructiva cat este ingaduit de circumstante. Intr-o sugestiva metafora Rogers, in 1980 spunea: ā€ž desi conditiile sunt nefavorabile cresterii, cartofii dintr-un beci vor inmuguri, iar mladitele vor creste spre firicelul de lumina care patrunde prin fereastra. Desi nu vor deveni niciodata plante adulte, aceste mladite palide sunt expresia tendintei la actualizare, tendinta de a-si indeplini potentialul. Viata nu abandoneaza lupta nici in cele mai neprielnice conditiiā€.

Tendinta la actualizare impinge spre socializare (Rogers, 1982). Fiintele umane au o natura sociala, drept urmare directia de baza a tendintei la actualizare la oameni este in sensul unui comportament social constructiv. Cu cat conditiile de mediu sunt mai bune, cu atat este mai puternica expresia caracteristicilor directionale, deci la oameni, capacitata de a fi empatici, de a se afilia, de a se exprima verbal, concretizate intr-un comportament social constructiv este cu atat mai dezvoltata cu cat au fost mai prielnice conditiile de dezvoltare.

ā€œInainte de toate, persoana se indreapta catre a fi autonomaā€¦ devine responsabila pentru sineā€¦ libertatea de a fi tu insuti este o libertate inspaimantatoare si subiectul se indreapta catre ea cu precautie, frica si neincredere; actualizarea self-ului nu este o crestere naturala, ci mai de graba o lupta personala pentru autenticitateā€.

Dezvoltarea self-ului si a self-concept-ului reprezinta un subsistem al tendintei generale la actualizare.

O persoana complet integrata prezinta o mai mare deschidere spre experienta, o crestere a increderii in organismul sau, ceea ce determina cresterea libertatii psihologice a individului. Libertatea psihologica este un proces de crestere, dezvoltare si realizare.Ā Terapeutul nu incearca sa determine nimic in mod fortat (directiv), ci sa se limiteze la o intelegere linistita a modificarilor interioare ale clientului si la o stimulare a explorarii self-ului clientului, rezistand impulsului de schimbare imediata.

Rogers, 1942 scria: ā€žTerapia nu este o chestiune de a face ceva pentru individ sau de a-i induce ideea de a face ceva pentru el. Este o chestiune de eliberare a individului pentru o crestere normala si dezvoltareā€

Mai jos voi prezenta grila pe care testul de personalitate folosit de mine evalueaza urmatoareleĀ dimensiuni generale ale personalitatii: dezechilibru emotional – N, extraversie – E, deschidere la experienta si emotii – O, agreabilitate si capacitatea de a sustine si proiecta scopuri – C (si cate 6 sub-grile pe fiecare din aceste dimensiuni de personalitate).

Mai jos sunt mediile aritmetice pentru cele doua loturi, medii realizate pentru diferentele de la testul I la testul al II-lea (adica am facut diferentele dintre scorurile pentru fiecare sub-grila, pentru fiecare individ).

Rezultatele arata ca lotul de studiu (clientii cu care am lucrat intre 180 si 260 zile) au avut recul puternic pe scalele de dezechilibru emotional (scorurile N). Recul s-a inregistrat si la lotul-martor, dar pe mai putine scale si de o amplitudine mai mica.

Afirmatia de mai sus, in care psihoterapeutul Carl Rogers spunea ca tendinta la actualizare impinge la socializare este dovedita de amplificarea generala a scorurilor din scalele de extraversie, in special scalele de caldura-entuziasm (E1) si cea de activism (E4).

Afirmatia potrivit careia tendinta la actualizare produce o mai mare deschidere spre experienta si empatie este deplin dovedita de scorurile O3 si O5 si O6 (empatie, deschidere la idei si valori), scoruri care arata permeabilitate mare la moduri divergente de a vedea-imagina lumea.

Scorurile din grila de agreabilitate A dovedesc logici sociale de tip cooperare-deschidere mai pronuntate decat la lotul-martor.

As observa ca functia de a seta obiective si de a le urmari este consolidata la lotul de studiu, dovada fiind scorurile mai mair in scala de constiinciozitate C. Mai mult, pentru ca tema discutiei este self-branding-ul, as observa scalele de auto-evaluare de competenta (ce crede subiectul de spre eficeinta lui profesionala) si C4 (dorinta de realizare- gradul de investire a energiei in evolutie personala, in strategii de transformare). Maturitatea decizionala (scalele N5- impulsivitate) si C6 (deliberare, analiza amanuntita inaintea deciziei) s-a accentuat la lotul-studiu.

Iata scorurile in ordinea amplitudinii de dezvoltare la lotul-studiu:

Iata scorurile inĀ rdinea amplitudinii de dezvoltare la lotul-martor:

In final, voi face o afirmatie inginereasca: tendinta la auto-actualizare si construire a unei imagini de sine puternice (denumita aici Self Brand) exista, se manifesta vizibil pe intervale de timp de minim 180-260 zile si se poate masura šŸ˜‰

21 Oct

Creativitate de voie, de nevoie…


… cel mai bine poti studia un sistem atunci cand elemente ale acestuia nu functioneaza cum trebuie šŸ™‚

Asa si cu creierul: primii care au descoperit functiunile emisferelor, nucleilor si ariilor corticale au fost neurologii si neurochirurgii, cei care trateaza leziunile la nivelul SNC. Orice dezactivare prin traumatism au unei portiuni a creierului nostru aduce disfunctii specifice acelei zone.
O metoda de investigare neintruziva este observarea cu ajutorul rezonantei magnetice a fluxurilor de sange in creier.Consumurile de oxigen si substante nutritive se accentueaza in zonele implicate in “munca” substantei cenusii.
O tulburare particulara a comportamentului uman atrage atentia: disfunctiile scris-cititului- dislexia. Asa cum am vazut, dislexicii sunt persoane cu coeficient de inteligenta mediu si peste medie, cu abordari originale ale problemelor, dar complet incapabili sa lege cu sens intre ei stimuli cu durata de cateva milisecunde (adica parcurgerea unui sir de litere si identificarea cuvantului).
Cercetatorii de la Universitatea Yale (The Yale Center For Dyslexia&Creativity) au folosit imageria cerebrala prin rezonanta magnetica functionala- fRMI)Ā  pentru a compara raspunsul creierelor unor dislexici cu raspunsul creierelor unor indivizi normali, in cazul unor probe de scris-citit.
Tiparele de activitate nervoasa in cazul celor doua categorii au fost diferite, aparand clara semnatura dislexiei. Creierele cititorilor normali s-au activat in emisfera stanga (reginea temporo-parietala), in timp ce creierele celor cu dislexie au ramas inactive in zona temporo-parietala (aria Broca, a intelegerii limbajului scris). In schimb, creierele dislexicilor s-au activat in alte regiuni, acest fapt aratand efortul creierului de a compensa incapacitatea bazala (fenomen denumit neuroplasticitate). In relationarea literelor in forme cu sens (cuvinte) este implicata predominant emisfera stanga, iar orice “defectiune” a acesteia duce la fenomene conexe dislexiei.
Ba mai mult, creierele dislexicilor mai in varsta, au aratat ca sunt mult mai adaptate pentru aceasta sarcina a scris-cititului decat creierele dislexicilor tineri, tiparul de reactie aratand o adaptare mult mai coerenta la sarcina(chiar daca net diferita de reactia creierelor normale).
La dislexicii tineri sau neantrenati in programe speciale pentru adaptare la sarcinile de tip scris-citit, creierul raspunde in special cu o portiune care se ocupa de memoria vizuala (regiunea temporo-occipitala, partea din spate a creierului), nicidecum cu regiunea specifica – aria Broca.
Uitandu-ne putin la imaginea de mai jos, in care functiile creierului sunt grupate pentru cele doua emisfere…”scoatem” emisfera stanga si..obtinem aptitudini muzicale sau gandire video-spatiala excelenta. Mai obtinem tendinte anti-normative, usoara provocare a regulilor general-acceptate si amnezia experientei anterioare, poate graba si impulsivitate mai mare in decizie.

Care ar fi rezultatele comportamentale ale activarii metabolice a emisferei drepte? S-ar inregistra vreo caracteristica dominanta a comportamentului unui astfel de individ? Care ar fi specificul activitatii lui, cat de original sau conservator ar fi?

El e Mark Walker, un constructor australian despre care se stie ca e dislexic, ca toate schemele mecanice si planuri le construieste singur. Nu a avut niciodata serviciu, face motociclete de cand se stie. Nu citeste, nu a facut facultate. Atunci cand are nevoie neaparat sa citesca manuale, i le citeste cineva. Motocicletele construite de acest geniu al mecanicii sunt unicate, adevarati monstri ai competitiilor moto australiene. Motocicleta din imagine este denumita Big Ned, dupa un erou australian numit Ned Kelly (a infruntat in anul 1880 politia din colonia australiana Victoria. Ned Kelly purta o armura care a inspirat motocicleta ciudata a lui Mark Walker). Creatiile lui Mark Wlker si “adictia” la originalitate cred ca-s suficiente dovezi ca atunci cand emisfera dreapta n-are incotro (cea stanga nu-si face treaba, fiind blocata ca vrem sau ca asa ne-am nascut), aduce ruperea de solutiile conservatoare, originalitate si slaba supunere la norme..

..cam asta ar fi Sindromul Ronin šŸ˜‰

10 Oct

Ronin syndrome IV-elemente de psihodiagnostic

Nitica teorie nu strica niciodata: hai sa traducem ceea ce pana acum am denumit plastic “Sindromul Ronin” ca fiind un principiu al comportamentului euristic performant.

Principiul al II-lea al termodinamicii postuleaza ca sistemele izolate evolueaza in sensul cresterii entropiei. Si atunci de unde paradoxala capacitate a organismelor de a-si creste si mentine ordinea intr-un univers supus degradarii?

Explicatia fizica a autoorganizarii sistemelor a devenit posibila odata ce s-a constatat ca entropia unui sistem deschis depinde atat de entropia produsa in procesele interioare, cat si de variatia entropiei datorata schimbului cu mediul. In consecinta, autoorganizarea si evolutia spre ordine sunt posibile in sistemele deschise care schimba energie si substanta cu mediul. Cu cat un sistem deschis este mai complex, cu atat numarul de procese ireversibile care se produc in interiorul lui este mai mare si, in consecinta, productia de entropie este mai mare. Pentru a-si mentine ordinea, sistemul evacueaza entropia in mediu.

In interiorul unui sistem psihic individual vom evalua mai tarziu aceasta propozitie. Haideti sa vedem un sistem complex de tip echipa cum se supune acestui principiu al comportamentului euristic performant.

Pentru o astfel de echipa se face propunerea unui program de dezvoltare personala (tehnici de consiliere psihologica si coaching), lasand alegerea participarii sau neparticiparii la program libera. Se selecteaza natural astfel 30% din totalul echipei, care participa la program. Debutul si finalul programului sunt marcate de masuratori privind factori de personalitate, focusul principal fiind pe dimensiunea Openess (deschidere fata de nou si gandire divergenta, creativitate).

Iata datele: Inainte de debutul programului, lotul de studiu (30% din membrii echipei) se caracteriza printr-un usor avans fata de lotul martor (70% din membrii echipei, neimplicati in programul de dezvoltare). Este evident ecartul in deschiderea mai mare fata de actiuni noi la lotul de studiu.

Dupa terminarea programului, lotul de studiu se distanteaza de lotul martor: se accentueaza deschiderea

la fantezie, deschiderea fata de sentimente (empatie) deschiderea fata de idei si valori. Deschiderea la moduri noi de a face lucrurile s-a atenuat ca si diferenta intre lotul de studiu si lotul martor.

La capitolul achizitii, lotul de studiu fata de lotul martor sta asa: s-a accentuat fantezia, empatia, blandetea sinceritatea si asertivitatea lotului de studiu. Au scazut semnificativ consumurile cauzate de tendinte nevrotice (a se vedea scorurile din scalele N- nevrotism).

Concluzii: pe fondul unei mai mari curiozitati si disponibilitati la nou, lotul de studiu s-a implicat activ intr-o activitate cu grad mare de inedit si necunoscut. Rezultatele implicarii si dezvoltarii constau in cresterea indicatorilor de inteligenta emotionala si inteligenta sociala, precum si in diminuarea tendintelor dezadaptative (cresterea calitatii mecanismelor de adaptare).

Entropia initiala a mini-sistemului format din 30% din membrii unei echipe a generat schimburi mai intense cu mediul, ducand la cresterea adaptabilitatii acestui sistem si la schimbarea parametrilor de stare pentru acest mini-sistem (au avansat in organigrama! šŸ˜‰

03 Oct

Ronin syndrome III

..in ultima vreme m-am tot gandit.. am baut cafea si m-am gandit. M-am gandit ca daca ne luam in serios, se duce-n colo creativitatea si ne coplesesc necazurile.

Pe urma m-am pus pe facut mancare si iar am gandit: paste cu fructe de mare, rosii, ciperci si branza camembert. Punem crevetii si midiile la fiert in niste apa cu sare si condimente. Cand astea sunt gata, punem repede in apa clocotita niste rosii mici- ca le scoatem mai usor coaja. Ciupercile taiate si rosiile vor sta impreuna intr-o tigaie, in nitel ulei de masline si un pic de apa ramasa de la fierberea fructelor de mare.

Niste paste integrale fierte le amestecam cu toate astea de mai sus, punem bucati de branza camembert desupra si dam la cuptorul cu micorunde (mie-mi era foame, voi puteti pune la cuptorul aragazului, daca nu va grabiti).

Azi o sa ne apropiem nitel de Jung si de arhetipurile lui..in special de unul dintre arhetipuri, denumit Trickster.

Arhetipul, ca si concept,Ā  ar desemna un model original al unei persoane, un exemplu, dupa care sunt copiate sau modelate altele…Ar desemna acest model un simbol universal recognoscibil de catre altii.

In filosofie, Platon a introdus modelele ideale ale lucrurilor percepute sau simtite – Ideile: forme mentale pure, implantate in suflet inca dinainte de nasterea acestuia in lume. Potrivit lui Platon, ideile erau colective, raspandite la toti oamenii, pentru ca permiteau recunoasterea caracteristicilor generale ale unui lucru sau fenomen, mai degraba decat a trasaturilor specifice, particulare.

Jung afirma ca nenumaratele repetitii ale unor experiente de viata in istoria omenirii au intiparit aceste experiente in constitutia psihica, nu neaparat sub forma unor continuturi imagistice, ci aproape ca forme fara continut, care reprezinta doar posibilitatea unui anumit tip de abordare sau actiune.
Arhetipurile sunt inconstiente, dar pot suferi prelucrari constiente, pot imbraca forme metaforice si apar in mituri, basme sau se transmit sub forma invataturii ezoterice. Se manifesta nemijlocit in vise si viziuni, de acesta data fiind mai individuale si greu inteligibile. Constientizarea si perceperea arhetipului il modifica in functie de constiinta individuala in care apare, de prejudecatile si limitarile constiente ale individului.
Pentru a verifica faptul ca ceea ce ramane sunt ceea ce Jung numeste arhetipuri ar trebui sa le verificam universalitatea, faptul ca apar la multi oameni. Dar aceasta universalitate nu demonstreaza caracterul innascut de vreme ce oamenii traiesc in aceiasi lume si au experiente asemanatoare.
Alte surse pentru materialul arhetipal ar fi productia activa si intentionata a imaginatiei, dar si ideile delirante ale psihoticilor, fantasmele din starile de transa si visele din mica copilarie (intre 3 si 5 ani).

Printre formele arhetipale identificate de Jung se numara si cea a Tricksterului: exemplificat in mitologie de imaginile lui Hermes Psyhopompos (calauza spiritelor) al grecilor, cea a lui Loki vikingul, sau a lui Coyote al miturile bastinasilor americani. La fel ca si Hermes, Coyote e un clovn, face oamenii sa rada, sparge regulile zeilor ,minte si uneori fura (Hermes era desemnat zeul comertului, dar si al hotilor!).

Romanii il au pe Pacala, cel care infrunta cu siretenia lui taraneasca zmeul cel puternic sau dracul cel rau (Stan Patitul).

“Metodele” Tricksterului aduc un nou continut experientei, emotii puternice si rasturnarea cadrului de referinta. Tricksterul intra cu normativul intr-un joc periculos, ambivalent. El produce dezordine, suferinta, insa si tehnici culturale necesare pentru supravietuire (a se vedea mitul titanului Prometeu, cel care a furat focul de la zei si l-a daruit oamenilor).

Donald Winnicott, pediatru si psihanalist britanic care a pus bazele psihanalizei copilului, afirma ca furtul si mintitul ca acte au la baza cautarea unei stari anterioare. Manifestarile comportamentale ce implica furatul si mintitul au ca si caracteristica principala aceea ca supara, iar la nivel inconstient pot semnifica o reluare in posesie a ceva iubit. Tendinta antisociala a copilului implica asadar speranta ca ceva bun poate fi regasit.

Despre Trickster, Jung scrie: “el tine sub ochii individului cu o dezvoltare mai inalta starea precedenta intelectuala si morala, pentru ca acesta sa nu uite ce se intampla ieri. Noi ne inchipuim ca ceea ce nu intelegem nu are nicio influenta asupra noastra. Dar nu se intampla mereu asa. Omul intelege rareori doar cu capul, si atat mai putin cand este primitiv. Mitul are, datorita numinozitatii sale, o influenta directa asupra inconstientului, indiferent daca el a inteles constient sau nu. (…) Din punct de vedere psihologic se poate afirma ca istoria culturii umane reprezinta incercarile omului de uita transformarea sa din animal in om. (…) Pe afara suntem aproape un om de cultura, iar pe dinauntru un primitiv. Ceva din om nu e dispus sa abandoneze realmente inceputurile, iar altceva crede ca le-a depasit de mult timp.

Opozitia celor doua stari de constiinta nu este nimic altceva decat expresia structurii contrarii a psihicului care este desemnat ca un sistem energetic bazat pe tensiunea contrariilor.

Trickster-ul este figura colectiva a umbrei, o insumare a tuturor caracteristicilor individuale inferioare.” (Carl Gustav Jung-Arhetipurile si inconstientul colectiv, pag. 274)

Ma voi opri aici, deocamdata, dar nu inainte de a va arata cum ati “recunoscut”, fara a va cunoaste intre voi, imaginea motocicletei rosii intr-o rebeliune si o joaca identice cu Tricksterul jungian šŸ˜‰

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com