“Pe-a icoanei policioarã, busuioc si mint-uscata
Umplu casa-ntunecoasã de-o mireasma piparata”- Calin, file din poveste

Mi-am pus problema ce-ar insemna pentru o calibrare a metamodelului mental de tip “canal senzorial” – analiza lingvistica? Cum ajung prin analizarea celor spuse de cel din faa mea, la structuri de personalitate si la realitatea lumii lui? Cat din analiza asta are legatura cu personalitatea si cat e ea de reala? Fara pretentia ca am obtinut un raspuns complet, afirm ca rezultatele m-au surprins – erau la indemana, dar necorelate 😉

Hai s-o luam pe rand, cu tipurile de date si concluziile implicate in mini-studiu:

1. Neurologia aparatului chemoreceptor- olfactia

2. EEG si integrarea in gestalt a olfactiei

3. Cutumele analizei psihologice in domeniul olfactiei

4. Aprecieri empirice ale trasaturilor de personalitate si analiza lingvistica in timp real

1. Am pornit in intelegerea datelor de la un articol in care se descria felul in care  cercetatori de la Universitatea Berkeley, Departamentul de Stiinta a Mediului (?!) au studiat rolul olfactiei in comunicarea dintre furnici. In comunitatile de furnici se comunica prin intermediul feromonilor si ca acestea se organizaeaza geografic in “fratii” (in articol ei le numesc super-colonii). In interiorul unei astfel de super-colonii agresiunea nu exista, indivizii partajand resursele si avand politici de agresiune comune (ataca alte colonii impreuna). Ei, raiul s-a destramat in interiorul unei astfel de comunitati cand cercetatorii au sintetizat in laborator feromoni si, cu ajutorul acestoara, au modificat mirosul unei colonii din “fratie”… Practic, furnicile s-au decimat intre ele (e vorba in studiul mentionat de colonii foarte agresive, chiar problematice, de furnici argentiniene).

Asta pentru ca recunoasterea unui aliat sau inamic in lumea furnicilor se face doar pe baza mirosului…Si, mai mult, pentru ca formatiunile de la baza antenelor unei furnici (la litera A din imagine e creierul unei furnici, iar la litera B sunt ganglionii olfactivi) sunt destul de mari pentru a arata importanta neuronala a acestui simt in conduita furnicilor.

Vestea e ca al nostru sistem de chemoreceptie olfactiva (mai pe romaneste simtul mirosului) e structurat pe un etaj – sa-i spunem- animalic, in creierul limbic (paleocortex), unde aferentele (semnalele care vin de la neuroni) sunt integrate in talamus, prin bulbul olfactiv (vezi imaginea). Ei si? Pai..talamusul e sediul emotiilor, al memoriei, fiind el denumit si creierul emotional.

2. Studiile facute cu ajutorul electrozilor implantati la nivelul bulbului olfactiv al animalelor de laborator au aratat faptul ca experienta olfactiva are un tipar electric la nivelul creierului. Adica un anumit miros este reprezentat de creier ca fiind un tipar de semnale electrice propagate in neuroni. Un alt miros- un alt tipar de semnale electrice…numai ca aparitia de noi mirosuri si tipare electrice asociate schimba vechile tipare..E ca atunci cand ai adauga noi caramizi la un perete, cele deja existente in perete “afland” ca noi caramizi au fost adaugate si reactionad..Cam asta este structura experientei olfactive. Adica suma elementelor (senzatiilor olfactive individuale) depaseste in complexitate elementele adunate. Adica “tocmai” a aparut in discutie fenomenul gestalt din psihologie – capacitatea noastra de a discerne structura si forma din spatele experientei senzoriale discrete, disparate.

Bun, sa revenim la miros. La om, mirosul are legatura cu o instanta neuronala care comanda, cum spuneam, emotiile, memoria si motivatia. Sistemul limbic, ca dominanta comportamentala, poate fi verificat cu ajutorul unui test de preferinta emisferica cerebrala, dar datele dintr-un astfel de studiu statistic le voi prezenta data viitoare (ca sa nu va plictisesc acum prea tare).

Ultima veriga neuronala de integrare a senzatiilor olfactive se afla, potrivit studiilor de imagerie cerebrala (analiza cu ajutorul rezonantei magnetice a creierului unui individ care experientiaza diverse mirosuri in tomograf) – se afla in lobul frontal drept (mai exact, paraorbital drept).

Bun. Daca toate datele neurologice arata legatura directa dintre simtul mirosului si emotii, memorie, motivatie…cum sa intelegem proprioceptia (suma senzatiilor organice venite din mediul intern) unui individ care ia (sau exploreaza) o decizie si afirma “ASTA NU-MI MIROASE A BINE”, sau “STOMACUL MEU NU MA LASA SA IAU DECIZIA ASTA” (salut, Flaviu..)

Inca nu stiu. adica stiu, dar voi dovedi ca sunt indicatori verbali si non-verbali care, in timpul unei negocieri sau in timpul fundamentarii unei decizii, pot arata cu mare precizie cum functioneaza neurologic cel din fata noastra (presupunand ca negociem cu el). Sau cum functionam noi cand luam o decizie… Mai mult, voi incerca sa raspund la intrebarea “ce-i de facut pentru a transforma un profil psihologic algoritmic si disciplinat, focalizat doar in operational, intr-un profil de personalitate centrat pe posibilitate si intuitie?” Se poate da un raspuns, dar asta va fi data viitoare 😉

3. Jacques Lacan este unul din psihanalistii care afirma “regresia organica in cazul omului dotat cu miros are o contributie importanta in accesul la dimensiunea Celalalt” – Seminaire L’identification (1961-1962). Parerile celor care analizeaza evolutia culturala sunt intr-o directie in care, odata cu pierderea sau diminuarea accentului pus pe miros, oamenii au devenit civilizati si vizuali (accent pe simtul vazului). Putem conchide ca mirosul este in stransa legatura cu stadiul de dezvoltare psihosexual oral, asa cum este teoretizat de psihanaliza, ca mod principal de cunoastere a lumii de c?tre nou-nascut.

In limbajul comun, se pastreaza într-un mod manifest relatia mirosului cu procesele inconstiente, prin expresii referitoare la intuitie – care scurtcircuiteaza gandirea rational-constienta: a mirosi o situatie, a avea nas pentru ceva, a adulmeca – a presimti. Astfel de miscari sufletesti construite pe functiile corporale / fiziologice orale cum sunt inghitirea, gustul, mirosul, voma sau devorarea hranei etc. au rol in formarea unor echivalenti psihici ca incorporarea, introiectia, proiectia, identificarea primara, consumul obiectului. Plinul si golul sunt resimtite literalmente si in cazul mirosului ca si în cazul gustului: ne putem umple pl?manii si sufletul cu o mireasma placuta sau putem simti nevoia sa expulzam si sa ne golim cat mai repede de mirosul pestilential inghitit.

4. Intentionez sa fie doar partea I acest post, pentru ca partea a II-a va contine nitica statistica despre trasaturi de personalitate si stiluri decizionale.
Pana atunci, o secventa interesanta, pentru a ilustra dominanta olfactiva 🙂

Bibliografie:

-Psihanaliza simturilor, Gisele Harrus-Revidi

– revista Chemical senses nr. 22, pag 77-81, 1997

– http://www.biomedcentral.com -The scent of supercolonies: the discovery, synthesis and behavioural verification of ant colony recognition cues