empatie | Psihologie servicii | Page 2
26 Apr

Pygmalion managerul

..long time, no see.

..creativitatea presupune disciplina. Asta am descoperit dupa ce, cu mare greutate, m-am apucat de scris din nou aici. Mintea imi e in alta parte, dar consider in continuare ca disciplina de a gandi despre psihologie si a cauta ceva nou face diferenta dintre adaptarea stereotipa la ceilalti si solutiile creative, vii. Nu mi-ar fi pe plac un profesionist care are aceeasi explicatie pentru indiferent care problema a mea (era un banc cu medic care, indiferent de boala pacientului, spunea acestuia ca are limbrici πŸ˜‰

Asa ca…uite-l pe Pygmalion: poetul Ovidiu descrie peripetiile sculptorului cipriot in partea a X-a a cartii sale “Metamorfoze”. Cipriotul o sculpteaza din fildes pe frumoasa Galateea de care se si indragosteste. Apoi invoca ajutorul zeitei Venus si… creatia invie!

Aici voi face loc lui Robert Merton, profesor de sociologie la Columbia University. In lucrarea sa din 1957 intitulata ‘Social Theory and Social Structure‘, Merton afirma ca un fenomen apare cand “o definitie falsa a situatiei produce un comportament nou, care face ca acea definitie falsa sa devina realitate”. Nu de putine ori, prin “magia” unei asteptari puternic programate emotional, realitatea a aparut.

Intr-un experiment clasic pe tema mitului lui Pygmalion (denumit adesea si teoria profetiei ce se auto-implineste), cercetatorii Rosenthal si Lenore Jacobson au lucrat cu elevi de scoala generala. Din 18 clase, a fost ales la intamplare un esantion de 20% si s-a comunicat profesorilor ca acestia sunt copii cu inteligenta peste medie. In consecinta, li s-a explicat profesorilor, ca acesti copii pot dezvolta performante deosebite pe parcursul anului scolar.

Masuratorile au aratat ca lotul experimental a castigat o medie de doua puncte pentru abilitatile verbale, o medie de sapte puncte pentru abilitati de analiza si o medie de patru puncte in coeficientul general de inteligenta. Explicatia a venit naucitor de simplu: profesorii au investit mai multa atentie in copii “semnalati”ca fiind supra-dotati din punct de vedere intelectual.

Masura in care reusim sa proiectam asupra colegului (sa-i zic “follower”ar fi deja leadership, nu?) expectanta de performanta si simpatia noastra pentru acea persoana este masura performantei viitoare. O incruntare a sprincenelor sau o tensionare a vocii este citita repede de subconstientul celuilalt. Un zambet, o atingere pe umar sau o emotie pozitiva impartasita cu privire la ceea ce vine sunt la fel tezaurizate in subconstientul celuilalt. Il pregatim pentru performanta viitoare in masura in care-i transmitem confort emotional si empatie.

Or fi toate astea un vesnic cantec al psihologiei organizationale si al departamentelor de HR… asta nu neaga forta procesarilor subconstiente si a perceptiei subliminale de care este capabila instanta subconstientului…( de vazut Adrian Opre-Inconstientul cognitiv)

Ce-ar fi daca in loc sa afirmam despre persoana X ca nu ne place sa ne intrebam ce anume am “recunoscut” la el din ceea ce vrem sa uitam la propria persoana?

31 Jan

Limbajul picioarelor

Pe o scala verticala a expresivitatii, pornind de la talpi spre fata, in mod evident capacitatea de a traduce starile emotionale creste, odata ce ne apropiem de “interfata” de socializare cea mai observata si interpretata de obicei. Traducerea priveste capacitatea celorlalti de a citi reflex si a interioriza o expresie afisata de cel care se exprima. Totodata, traducerea este si capacitatea efectiva a zonei faciale de a transpune in configuratii particulare, cu semnificatie sociala, universul interior al celui care se exprima folosind expresiile faciale.

Dar nu asta era subiectul, adica nu zona faciala..partea ei opusa si, aparent, neexpresiva…si anume picioarele! Pentru ca la nivelul muschilor faciali controlul este destul de pronuntat si, adesea, expresiile faciale sunt manipulate pentru a adauga emotie falsa sau exagerata unui act de comunicare. Cel mai greu de controlat raman picioarele…In toiul unei dispute, repede dau de gol atitudinea proprietarului.

Uneori proprietarul (picioarelor) le orienteaza in afara zonei de interes chiar inainte sa spuna ca nu-l intereseaza discutia, situatia sau persoana..Alteori e util sa observi varful picioarelor a doi indragostiti, caci ele arata un interes in persoana celuilalt, interes ce face ca talpile si genunchii sa se atraga precum magnetii..

Alteori, in timpul unor discutii interesante sau argumentari foarte intense, mintea interlocutorului te poate fascina atat de mult, incat varful piciorului dominant arata intregul interes pe care-l acorzi, sau chiar simpatie daca cel vizat e “privit”cu partea interna a gleznei.

E frumos sa privesti mesajul pe care picioarele il transmit, mai ales stiind ca sunt greu de controlat si, in consecinta, printre cele mai sincere parti ale corpului nostru πŸ™‚

V-am intrebat saptamana trecuta ce credeti despre imaginea alaturata..m-am bucurat vazand votul vostru (simpatie retinuta , expectativa).

Argumentele la care m-am gandit pentru aceasta concluzie, intr-o ordine a disolutiei lor spre fantezie (ca si semnatura a subconstiantului, limbajul non-verbal poarta caracteristica metaforica a exprimarilor acestei instante psihice):

– centrul de greutate al domnisoarei este mutat spre inainte, pe directia piciorului dominant (presupun ca e dominant piciorul drept, dupa pozitia manii care acopera pe deasupra abdomenul)

– pe cale de consecinta, dinamica spatiului dintre cei doi pare sa tinda spre micsorarea distantei (avansarea varfului drept al piciorului sau este urmata de un avans al partii inferioare a interlocutoarei, chiar daca torsul acesteaia ramane usor in spate)

– piciorul dominant este orientat cu varful catre interlocutor, in oglinda fata de varful piciorului acestuia (unii ar numi asta rapport:)

– la o aparenta solicitare/ argumentare cu mana stanga, interlocutorul “obtine” o inclinare spre aceeasi parte din partea domnisoarei

Acu’, ai de au votat “interes manifest” si “simpatie retinuta” sa puna mana sa contrazica ce-am scris πŸ˜‰

p.s. imaginea alaturata e pentru cele care nu cred ca picioarele se pot “uita” singure dupa fete pe strada πŸ™‚

09 Jan

..sarmale si neurologie

salata..dupa atatea sarmale de sarbatori am inceput sa visez aiurea..aseara, de exemplu, am visat salata de legume cu chips-uri de cartofi…atat de tare m-a impresionat visul, ca azi l-am si transpus in realitate. Nu de alta, dar m-am gandit ca subconstientul meu stie mai bine ce-mi trebuie πŸ˜‰

Voi trata in cele ce urmeaza un subiect central al psihoterapiei: legatura dintre relatia psihoterapeut-client si evolutia emotionala a clientului. Pentru cei care nu au rabdare sa parcurga argumentatia, va recomand concluzia πŸ™‚

Voi folosi pentru argumentare un studiu si un articol:

– un studiu intitulatΒ  Oxytocin receptor genetic variation relates to empathy and stress reactivity in humans – in care se evalueaza rolul neurohormonului oxitocina in empatie

– un articol intitulat The Person-Centered Approach Meets Neuroscience – in care se evalueaza empatia din punct de vedere al proceselor neurologice implicate.

Studiul sus-mentionat priveste implicatiile pe care configurarea genetica a neuroreceptorului oxitocinei le are asupra empatiei si asupra reactiei la stres.

In primul rand, oxitocina este un hormon si totodata un neurotransmitator secretat in hipotalamus. Ea este eliberata atat in creier, cat si in fluxul sangvin din restul corpului. Tintele oxitocinei sunt hipotalamusul, nucleul amigdalian din creierul limbic, inima, uterul si regiunile parasimpatice ale maduvei spinarii.

Studii facute asupra oamenilor cu administrarea intra-nazala a oxitocinei au aratat o crestere a generozitatii, increderii, contactului vizual si a abilitatii de a face inferente privind starea mentala a altora (mai pe scurt- empatie). Totodata, oxitocina a fost dovedita ca avand efect in reducerea nivelului de cortizon, inhiband astfel raspunsul cardio-vascular la stres si atenuand responsivitatea nucleuluiamigdalian la stimuli emotionali.

Manipularile genetice realizate asupra neuro-receptorului oxitocinei la soareci au aratat ca eliminarea oxitocinei din creierul acestora a produs cresterea agresivitatii, diminuarea comportamentelor de ingrijire a puilor, precum si diminuarea comportamentelor ce implica memoria sociala.

La oameni, disfunctiile receptorului oxitocinei au fost asociate cu autismul si sindromul Asperger (manifestat prin dezechilibre ale functiei de interactiune sociala si comunicare). Totodata, aceste disfunctii genetice la oameni au fost corelate cu scaderea intensitatii comportamentelor de ingrijire/ protectie fata de progenituri.

Acum despre empatie si psihoterapie: la nivelul zonei frontoparietale a creierului brain2se afla neuronii oglinda. Rolul acestora este de a asigura rezonantaemotionala in situatii de interactiune sociala. Aceasta se produce prin imitarea automata a expresiilor faciale ale celor intalniti si prin subsecventa replicare a proceselor interne ce au indus initial expresiile imitate.

Cu alte cuvinte, neuronii oglinda permit o simulare organica a unei actiuni, emotii senzatii observate la altul. Cel putin asa stipuleaza teoria empatiei prin imitatie copiipostulata de Ferrari si Gallese in 2007. Imitarea organica este conceputa ca un mecanism automat, pre-reflexiv. Adica empatia e mai putin bazata pe o functie explicita, cognitiva (inferente legate de sensul comportamentului celui observat), cat mai mult o functie implicita, bazata pe procese din afara constiintei.

Procesele empatice capata astfel atributul “organic” pentru ca nu doar observam o alta persoana, dar observatia este acompaniata de schimbarice survin in regiunile proprioceptive(somato-senzitive) ale creierului nostru. Prin urmare, putem sti din proprie experienta cum se simte o persoana pe care o observam.

Un studiu interesant privind relatia terapeutica arata ca in cazul unei relatii terapeutice empatice, conductanta electrica a pielii co-variaza la terapeut si la client. Aceasta se intampla numai si direct proportional cu gradul in care clientul percepe din partea psihoterapeutului intelegerea empatica.

Si, ca sa nu fie postul asta o disertatie privind empatia, concluzia: conjugarea celor doua pachete de informatii prezentate aici indreptateste a afirma ca empatia nu numai ca ajuta participarea la viata emotionala a altuia si, pe cale de consecinta, adecvarea comportamentala in campul social. Mai mult, empatia folosita ca si unealta de interventie in relatia psihoterapeut-client are ca efect calmarea/ domolirea nivelului anxietatii celui vizat de actiunea empatica, cu toate efectele benefice ce decurg de aici: creativitate, decizie ancorata in realitate si mai buna adaptare la interactiunile sociale.

Voi reveni cu privire la primele doua aspecte.

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com