Nu stiu cat va plac voua albinele, dar eu am crescut printre ele, la bunici. Asa ca am adesea placerea sa vad in jur prin ochii celui care ingrijea micile ganganii colorate intr-o cutie frumos mirositoare

Inca-mi aduca aminte ca bunica-mea imi spunea uneori sa nu ma supar pe “ganganii”, ca ele inteapa doar daca-s deranjate de noi. Si cam asta faceam..le intrerupeam din lucru.

Ei, asa se face ca uneori ma uit la cate-o echipa “schioapa”..si imi aduc aminte ca uneori stupul ramanea fara regina. Atunci stuparul avea de ales o alta regina, din alt stup si o “planta” in colonia orfana. Problema aparea cand albinele nu acceptau noua regina pe motiv de..parfum. Da, o miroseau si-si dadeau seama ca nu e de-a lor..si exista riscul s-o omoare. Atunci stuparul gasea o cusca micuta si punea inauntru regina, dupa care lasa cusca aceea in mijlocul coloniei de albine. Dupa cateva zile, activitatea albinelor dadea de inteles ca au acceptat noua “sefa”: o hraneau deja cu miere si pastura prin plasa custii..asa ca stupul avea o noua conducatoare.

Chiar daca mi-ar placea sa povestesc despre albine, scopul e sa intelegem impreuna ce se intampla cu o echipa cand are un nou lider si cam ce are de facut liderul ca sa fie acceptat..apoi cum sa-ti dai seama pe unde se potriveste cu echipa si cand se cheama ca a luat-o la “zbor”printre flori, pentru ceva miere?

Ne trebuie nitica statistica pentru asta, v-ati prins deja..

Pai..

Pentru demonstratie se “ia”o echipa si i se pune un lider nou…ambele sunt verificate in prealabil cu un test de personalitate..ala de-l stiti voi (banuiesc eu ca stiti NEO PI R deja

Asa ca masuram pe coordonatele stiute: echilibru emotional, extraversie, deschidere la experienta, agreabilitate si constiinciozitate (ordinea din tabel ca sa zic asa).

Caut raspunsul la urmatoarele intrebari:

1. care-i clusterul de factori care va ajuta noul manager sa se integreze in echipa (grad de afinitate maxima)?

2. data fiind evolutia personalitatii managerului (trendul relevat test-retest), in care dimensiuni de dezvoltare ale echipei o sa-i vad amprenta?

3. de unde stiu cine induce miscarea observata (echipa sau liderul)?

Dupa cum deja cred ca s-a prins toata lumea, am asteptat un an sa vad daca “regina” mea va fi mancata sau nu de colonia ei.. a scapat si produce miere, dupa cum veti vedea

1. Asa ca am descoperit intre mediile initiale ale echipei si scorurile factorilor de personalitate (de inceput) ale managerului o corelatie Pearson puternica in zona agreabilitatii..iaca parfumul ca sa nu-l manance “colonia”..

Acum sa vedem incotro se dezvolta managerul (fac precizarea ca dezvoltarea managerului s-a facut in proportie destul de mare neasistata prin consiliere, asa ca mini-experimentul descris aici e destul de natural..cam ca si stuparitul

2. Pentru manager, intre scorurile de la primul test si scorurile de la al doilea test (intervalul de “vreo”400 zile intre ele) a aparut un ecart, o deplasare (ca urmare a adaptarii naturale la mediu a personalitatii celui examinat). Acelasi fenomen s-a produs si la nivelul echipei, inregistrandu-se un ecart intre mediile de la primul test la mediile de la al doilea test. Iaca trendurile cu pricina ilustrate mai jos:

Si-acum intrebarea: incotro merge stupul asta? Pai..corelatiile de dezvoltare (vezi tabelul alaturat cu corelatii noi) arata ca “zboara”catre:

- deschidere puternica la experienta- clusterul O- (include empatia si creativitatea aici),

- interactiune moderata cu altii – clusterul E

- constiinciozitate puternica (centrare pe obiective) – clusterul C

Corelatiile din rubricile verzi sunt extrem de mari- arata identitate pentru factorii masurati.

3. Si mai am o intrebare: daca liderul doar se adapteaza la un trend intern al echipei?

Iaca pozna! Am calculat care era diferenta intre scorurile individuale ale liderului si mediile echipei, numai ca am inclus personalitatea liderului ca medie a celor doua teste ale sale. M-am gandit ca-i mai aproape asa de ceea ce are ca si potential de dezvoltare in interiorul sistemului de personalitate.

…apoi am calculat trendul de dezvoltare a echipei (T2-T1). Ma gandesc ca diferenta initiala lider-echipa poate anticipa evolutia sistemului ? Dap: din matricea de corelatii (diferenta initiala lider vs echipa corelata cu trendul de dezvoltare al echipei) se vede din nou ca profilul de personalitate al liderului continea “miscarea” obtinuta la final, si ca aceasta miscare nu a fost un rezultat indus de interactiunea sa cu echipa:

q.e.d: cel mai flexibil element al unui sistem poate induce structura lui in evolutia sistemului pe care-l “pastoreste”. Bun si albinaritul la ceva, ca m-a ajutat sa inteleg ce mi-a aratat statistica

…ca sa puteti intelege ce am de zis/ facut, luati mai intai o masura de precautie: inchideti pe balcon tot ce seamana cu “chestia” paroasa din poza alaturata. Daca-i cedati si-i dati drumul in casa..va va privi de sus tot timpul cat lucrati
Asa..acum suntem gata sa gatim un proiect, in doua variante: varianta impletita si varianta “ciorap” (calzone). Sunt ambele pline cu somon, telemea sarata, sos pesto. Pe de-asupra sunt ciuperci calite-n apa si un pic de ulei de masline, cu un catel de usturoi. Inainte de a le pune deasupra painicilor, printre ele amestecam un ou crud.

Pozele spun si demonstreaza tot. Precizare: in aluat am pus sare, zahar brun si plante uscate.

In esenta, ies doua chestii care arata diferit, dar au acelasi gust si aceeasi compozitie.

M-am gandit sa gatesc asa ca sa inteleg un proiect care se configureaza in functie de foarte multi participanti. E proiectul meu si tendinta era sa devin rigid si sa incerc sa-l aduc la forma imaginata initial de mine.. apoi am constatat ca singura mea preocupare e sa ramana ingredientele aceleasi..sa serveasca aceleiasi functiuni..forma nu conteaza

Revin cu teoria.

.. un prim pas catre realizarea visului de a fi psiholog in restaurantul meu (?!) l-am facut acum ceva zile. Managerii IKEA au gatit pentru lucratori, iar unii s-au gandit sa faca ce stiu ei mai bine: sushi!

Reteta:

-unii invata – grea matematica japoneza

- altii ajuta

- rezultatul trebuie sa fie vizibil pana la ora 17

- totul garnisit cu umor si relaxare

Pofta buna!

p.s. Google spune ca s-au implinit 75 de ani de la nasterea lui Jim Henson, creatorul Muppet Show

-

..intrand eu deunazi in biroul lui Florin si al lui Cristi, nici prin cap nu-mi trecea ca voi avea o experienta care o sa-mi aduca aminte de copilarie..vorba ceea: “La placinte înainte , la razboi înapoi”..

Unul dintre cei doi prieteni, mare mester bucatar, m-a intrebat daca-mi plac racii (?!) Cum sa-i spun omului ca-mi vine sa vomit numai cat le vad antenutele si ochii aia holbati? Ca inca de cand tata pescuia accidental cate un rac in loc de peste eu ma speriam infiorator de dihaniile verzi-gri care mi se parea ca ma fugareau cu clestii pe malul lacului unde pescuiam? I-am raspuns politicos ca am observat ca IKEA vinde astfel de animalutze..”Nu, iti place sa-i mananci?” I-am raspuns ca n-am mancat niciodata, drept pentru care in 5 minute aveam in fata un platou, in mijlocul caruia tronau niste aratari rosii si mustacioase, taman cu ochii cat trebuie de holbati, ca sa-mi vina mie “entuziasmul” la lingurica..

Plin de speranta, i-am spus lui Cristi ca nu stiu sa mananc asa delicatesa, doar-doar oi scapa..asa ca omul s-a asezat langa mine si mi-a aratat cum se desface un rac si am mancat impreuna, mai razand, mai mirandu-ma de curajul meu…cert e ca in 20 minute uitasem de greata pe care o incercam si numai daca vedeam al televizor animalele astea..daramite sa indraznesc sa le ating sau (mai rau!) sa bag in gura portiuni din ele!

Intr-o atmosfera prietenoasa, cu umor si un pic de efort, am reusit ceea ce nu cred ca ar fi reusit toata biblioteca mea de psihologie – am mancat raci si mi-a placut

Drept pentru care, ca sa fiu sigur ca nu e accident, am luat 24 raci si o sticla de Riesling si m-am apucat de treaba: mai intai o gura de vin, ca asa sade bine unui bucatar. Pe urma o oala de apa clocotita cu ceva legume puse acolo si un pic de piper, un pic de vin, au facut ca racii sa se “intimideze” pana la rosul din fotografie.

Un sos facut din usturoi, ardei capia rosu,  unt si vin alb (hic!) , pus la tigaie pana a scazut suficient cat sa se “tina”de lingura de lemn, a desavarsit gustul. Cartofii fierti si tinuti un pic cu rozmarin si unt intr-un wok se cheama ca-s garnitura..

Iac-asa am scapt eu de teama de raci, cu ajutorul unei atmosfere relaxate si al umorului! O merge “reteta” si pentru alte lucruri care pot fi vazute intr-o lumina noua si acceptate, iar nu temute?

Sigur, dar mai intai va invit sa mancati raci! Pofta buna! )

Acum doua saptamani Florin de la Ikea m-a certat ca n-am stiut sa combin bine ceva ingrediente cand am gatit. Nici eu nu m-am lasat invins, asa ca am cerut sa ma instruiasca, pe urma sa ceara performanta. Asa ca am gatit alaturi de Cristian si Georgiana de la Ikea Food and Beverage, asa cum vedeti in filmul de mai jos. Ingredientele sunt simple si putine la numar: brocoli, morcovi, unt, sare, piper, boia de ardei si somon. Cristian demonstreaza in film tot ce e  de facut ca sa iasa ceva bun de mancare. Eu am adaugat un pic de vin alb- in pahare- si aproape tot atata suflet cat au pus prietenii mei in demonstratie.

Nu mi-a iesit faza cu aruncatul morcovilor din tigaie dar, dupa ce varuiesc tavanul, promit ca mai incerc

..Normal ca mai intai mancam ceva..si pentru ca Florin de la Ikea mi-a aratat cu atat de mult suflet bucataria lui, m-am gandit sa gatesc ceva: chiftelute suedeze cu sos si gem de merisoare; rulouri de somon si hering cu mustar.

Materia prima arata cam asa:

Pentru rulourile cu somon am folosit un fel de lipie gasita in magazinul celor de la Ikea..foarte repede se poate face asa ceva:

Da, bine..nu m-am putut abtine.. (daca fierbi crevetii si-i treci prin unt cu usturoi si nu-ti plac, cauta-ma si ti-i gatesc eu, impreuna cu o sedinta de training gratuita

Pentru chiftelutele suedeze, dupa ce s-au fiert cartofii si am facut sosul cu smantana, restul inseamna 3 minute in cuptorul cu micorunde (chiftelutele sunt gata preparate si congelate in punga).

Revenind la subiectul care ne va ocupa mai mult timp de aici inainte-greseli reflexe la perceptia interpersonala – poate ar fi util sa stabilim cum apar. Unii (a se vedea cursurile profesorului Stefan Boncu de la catedra de psihologie sociala din Iasi) sustin ca noi nu transmitem celorlalti informatii despre propria persoana asa, la intamplare..Avem scopuri pe care ni le propunem in prezentare, iar aceste scopuri influenteaza atat selectarea informatiilor emise spre ceilalti, cat si interpretarea informatiilor care vin dinspre ceilalti. La baza acestor scopuri putem presupune existenta unor evaluari si investitii emotionale si cognitive (de natura rationala). Mai pe romaneste, scopurile din spatele prestatiei nostre sociale sunt directii comportamentale cu baza valorica.

Ganditi-va la un copac..cu mai multe ramuri. Ramurile sunt modalitatile diferite in care ne prezentam in social: suntem si soferi (unii, care au carnet..) si functionari (bine, iarasi doar unii..) si prietenii cuiva si vecinii cuiva..Fiecare ramura e un ansamblu functional al nostru, chiar daca usor desprins de celelalte. Pentru fiecare ramura sunt valori (predispozitii cognitive si afective ale individului ce se activeaza la momentul raportarii individului la propria persoana sau la diferite aspecte din sfera realitatii sociale). Universurile valorice sunt subiective si se aduna in functie de rolul pe care ni-l asumam. Ar fi minunat sa fie unitare, dar universurile valorice de cele mai multe ori doar se suprapun usor unele cu altele.

Si acum ganditi-va ca interactionam cu altii din preajma noastra. Au si astia universul lor de valori, splitate (impartite pe roluri sociale)…S-a dus armonia! De unde sa stim care-s valorile “vecinului” de rol social, de unde sa stim daca evalueaza situatia la fel ca noi sau nu?

De fapt, aici incep sa apara jocurile ielelor: proiectia si alte mecanisme care fac din perceptia noastra un joc de-a ghicitul in planul social.

..va urma