intuitie | Psihologie servicii | Page 3
09 Dec

Reverberatii inconstiente

“In the products of the unconscious we discover mandala symbols, that is, circular and quaternity figures which express wholeness, and whenever we wish to express wholeness, we employ just such figures. ”
Carl Gustav Jung -Memories, Dreams and Reflections
Intr-una din sedintele de psihoterapie, unul dintre clientii mei a vizualizat pentru a se linisti o camera goala, in care se afla el. In jurul sau a aparut un cerc “rece si luminos spre mine, cu flacari galbene spre exterior. Nimic din exterior nu se poate apropia sa-mi faca rau. Sunt linistit in interiorul cercului, toata teama dispare”.
Aceasta imagine a insotit multe din treptele urcate de al meu client spre reconstruirea unei imagini de sine fragmentate si incomplete. Fiecare pas a fost dureros, marcat de atacuri de panica. Aceste ruperi brutale de ritm, puternic saturate in senzatia terifianta a prezentei mortii, au fost aproape de fiecare data insotite si depasite cu o imagine a unui cerc-mandala care ocrotea si inconjura fiinta celui care suferea atacul de panica.
Cautand sa inteleg cu ce lucram, am regasit la psihanalistul Dem Zamfirescu (Filosofia inconstientului) o relatare despre perioada pre-psihotica a lui Eminescu. Inainte sa cada in boala mintala, in perioada 1880-1883, Eminescu desena foarte des in ale sale caiete ansabluri geometrice circulare.
Dem Zamfirescu sesizeaza in aceste desene ale lui Eminescu tentativele poetului de a-si recapata un echilibru al mintii. Ajuns pe pragul dintre sanatate psihica si boala mintala, intregul suflet al poetului a facut o ultima incercare de a ramane sanatos. Fotografia alaturata ilustreaza un astfel de desen din manuscrisul eminescian 2260, pagina 76. Ca n-a reusit sa se smulga din apele negre ale nebuniei, o stim: in iunie 1889 Eminescu se stinge in sanatoriul doctorului Sutu.
Expresie grafica a intregului Sine, mandala-cerc este intuita de indivizi atunci cand in profunzimile psihicului lor apar cutremure. Vazuta ca ansamblu circular de elemante grafice, mandala Sinelui pare sa aduca din subteran solutii vechi la dezechilibre experientiate intr-o lume moderna.
Simtit ca o urma nostalgica a unui intreg pierdut, cercul–mandala aduce in viziunile celor aflati intr-o experienta de margine o vaga anticipare a echilibrului. Simbolul circular reverbereaza prin straturi groase de uitare, in incercarea de a indeparta pericolul imbolnavirii.

In preajma continuturilor inconstiente constatam adesea prezenta si stranietatea unor imagini sau reactii cu continuturi criptate. Apropierea acestora ne transmite doar aroma unui teritoriu tabu, inaccesibil ratiunii.
Mai mult, pare ca baza personalitatii contine nuclee a caror exprimare se face indirect, cu mijloacele aflate la dispozitia individului care-si observa psihicul. Imagini vechi, intr-o derulare halucinanta ne invadeaza si asistam la defilarea unor continuturi simbolice, venite din registre temporale vechi ale psihicului nostru.

“este colosal de important din punct de vedere terapeutic (…)a i se achita inconstientului acel tribut care garanteaza mai mult sau mai putin cooperarea acestuia. Dupa cum se stie, inconstientul nu se poate “rezolva”, ca sa zicem asa, o data pentru totdeauna. Ba este chiar una dintre sarcinile cele mai importante ale igienei psihice sa acorde simptomelor, continuturilor si proceselor inconstiente o oarecare atentie constanta si anume pentru ca inconstientul risca tot mereu sa devina unilateral..”

Carl Gustav Jung- Aion. Contributii la simbolistica sinelui

Muzica in surdina a inconstientului ne insoteste in tumultul orasului 🙂

28 Nov

Work in progress

work in progressV-am mai zis ca Jung era meserias? Da… elvetianul (psihiatru) a gandit personalitatea ca un sistem cu auto-reglare, a carui forta rezulta tocmai din opozitia elementelor ce-l compun. Tipul asta a fost optimist. Contrariile gasite de el in personalitate nu se anuleaza reciproc, ci isi imprumuta din energie atunci cand unuia-i expira inspiratia!

Elemente contrare alcatuiesc o structura cu doua niveluri: constient-inconstient. Profilul din constient si cel din inconstient sunt aidoma personajelor Jekyll & Hyde. Dr Jekyll e ceea ce ne ajuta sa ne adaptam constient la exterior, iar mr. Hyde e ceea ce reprimam, ascundem sau negam la noi.

Si vine o zi cand reprimarea, ascunderea tendintelor inconstiente nu mai “tine” si mr. Hyde iese pe strada… dar, surpriza! Chiar daca face o impresie proasta, pare sa fie util cu ale sale abordari originale si diferite de cele ale dr. Jekyll. E mai puternic, are de partea sa instinctele si forta naturala care le anima, dar e mai putin intelept si e necivilizat. Asa.. ca o fiara ce poate fi imblanzita.

Asa se face ca descoperim solutii noi in momentele de pierdere a controlului constient ..bune sunt aceste momente, daca le consideram experimente timpurii pentru atitudini inca nenascute in constient. Utile devin cand le curatam de furia, deznadejdea sau spaima care le insotesc accidental, situational si pastram din ele doar caracterul inovativ.

Pentru fiecare dintre noi, mr. Hyde e diferit, aducand partile ascunse in umbra inconstientului direct in Agora, intre oameni, lasandu-le sa vorbeasca si sa se manifeste.

Bine ar fi, zice teoria (bunul-simt?), ca aceasta parte mai putin luminoasa a noastra sa nu fie prea tare legata, caci va rupe lanturile si atunci, vai si amar: nevroza-i numele nostru… Abordarea optimista a lui Carl Gustav Jung a constat tocmai in democratia pe care o recomanda ca si strategie pentru diada dr. Jekyll – mr. Hyde.

Intentia mea e sa demonstrez ca individuarea sau altfel spus, devenirea noastra, aduce la suprafata din adancurile sufletului nostru taman acele solutii de care avem nevoie ca sa fim rotunzi, sa devenim. Iar rotirea asta de rol e continua, pe toata durata vietii: “work in progress” scrie pe fiecare din noi.

Si cum fiecarui mecanic de suflete (tuning psihologic, da?) ii sta bine cu ceva unelte pe bancul de lucru, luam un personaj si-i urmarim transformarea pe lungimea unui interval de 5 ani. Adica voi demonstra punct cu punct cele povestite mai sus, folosind un test de personalitate si operatiuni matematice simple 😉

Aplicam pentru asta testul inventat de Myers si Briggs, dupa aprofundarea operei psihiatrului Carl Gustav Jung (despre MBTI e vorba, da!).

Din grafic vedem scorurile pe scalele Extraversie-Introversie, Senzorial-Intuitiv, aFectiv- Rational (T), Perceptiv-Judicativ. Suna ciudat scalele..au logica, vedem imediat.

Si scorurile astea variaza intr-o directie care arata efortul si lupta ce se da intre dr. Jekyll (ENFP) si mr. Hyde (ENTJ).

work in progress

Adica ce se intampla de-a lungul transformarii?individuare De la curiozitatea si agitatia intuitiei combinate cu empatia (N-F), profilul migreaza catre o logica stapanita, cu rare expresii ale emotiei (N-T). Am spune ca pierde ceva..dar nu. Abia asa profilul se echilibreaza. Se rasuceste cumva in jurul intuitiei (N– stabil), renuntand la fragilitatea functiei emotionale (F -scade) si opteaza pentru viteza de exprimare a functiei rationale (T– creste). Apare capacitatea de planificare in scena, inlocuind stilul boem al Perceptivului (P– scade) cu abordarea programata, ordonata a Judicativului (J– creste).

Iata mai jos zonele de efort in transformare, marcate cu uneltele mecanicului (matematic, fiecare punct marcat in grafic raspunde la intrebarea: care-i masura efortului de transformare cumulat in 5 ani, pentru fiecare scala?) Daca vreti sa stiti formula matematica, v-o zic 🙂

individuare

Inchei exprimandu-mi inca o data uimirea fata de sistemul (gandit?!) care ne anima din interior cu o precizie de ceas elevetian.. Continuu in transformare dupa legile sale, continuu punand contrariile in slujba noastra.

Adelante!

15 Sep

Castana cu tepi

20120915-163648.jpgMa scufund pentru prima data mai adanc decat de obicei. Am niste jucarii noi: ochelari si tub de scufundare.
Observ cu mare curiozitate peisajul care se releva sub mine: volume imense, ca niste spinari de balene, pe care joaca halucinant, unduit, raze de soare.
In jurul meu se aduna pesti, accentuand senzatia inedita de plutire intr-un mediu cu profunzimi noi.
Privesc orizontal si mi se strange un pic stomacul: apa e clara cam pana la 20 m de mine. Dincolo de distanta asta, un albastru opac imi opreste creierul.
Nu stiu ce-i pe acolo, stancile subacvatice continua nedefinit in adancuri, iar lumina de la suprafata nu mai e asa vie si vesela.
O fractiune de secunda imi trece prin fata ochilor o fantasma intunecata si groaznica, ce se repede cu gura flamanda spre mine. Clipesc si imaginea intunecata dispare. Ma gandesc ca e momentul sa fiu atent la cum ma simt in mediul nou.
Ies la suprafata pentru o pauza de respirat. Nu mi-e bine, chiar mi-e frica. Dintr-o data, apa din jurul meu are o nuanta noua: a angoasei de necunoscut.
Ma scufund din nou si ma surprinde sunetul produs de o barca cu motor. Vine puternic, rotund, din toate partile. Am senzatia unui pericol ce vine direct spre mine.
Ma scufund si mai adanc, apuc contragreutatea unei geamanduri. Profitand de ragaz, dau curs nevoii foarte vii de a privi in toate partile, sa vad de unde vine pericolul.
Lipsa de aer imi da ghes, ma ridic la suprafata privind in jur la fel de precaut.
Brusc, toata distractia s-a transformat in nerabdare de a ajunge la mal. Ma simt obosit si fara chef.
Ma odihnesc pe mal si ma gandesc la teama incercata acolo jos, sub apa. As asocia-o cu o castana tepoasa. Greu de tolerat la primul contact. Odata desfacuta insa, coaja verde si aspra pare sa lase loc unei suprafete netede, rotunde, placuta privirii, usor de tinut.
Ma intorc in apa, pastrand aceasta imagine a fricii care odata intelese, lasa in locul ei ceva rotund-rostogolitor.
Surpriza, indata ce mediul neclar-nesigur imi face din nou “oferta” de spaima, apare in mintea si stomacul meu metafora castanei cu tepi. Efectul e neutralizarea fricii, iar ceea ce ramane e ceva rotund-rostogolitor: imi permit sa prospectez in continuare.
Constat ca energia mea se cheltuie acum doar in efortul de a inota, fara arderea angoasei de necunoscut.
De cate ori, in mediul organizatiei, adesea populat cu rechini si angoase negre, n-ai simtit tepii spaimei in stomac?
De cate ori ti-ai irosit energia in spaima de adanc?
Intors pe mal, iti recomand sa cauti sa discuti cu teama ta. S-o lasi sa-si spuna toata povestea, intr-o deplina acceptare. Si-o sa vezi lucruri noi la teama ta, rotund-rostogolitoare.
Apoi intoarce-te si-noata.

01 Aug

Fara harta

20120731-170506.jpgStii ca pleci la un drum lung, la al carui capat e scris cu litere majuscule: VEI AFLA DESPRE TINE.
Drumul e presarat cu nenumarate detalii si intamplari, parca anume create sa-ti distraga atentia de la destinatie si de la tine. Ai si o harta, dar nu simti nevoia sa te uiti pe ea decat din cand in cand, poate mai mult cand imprejurimile incep sa arate nefamiliar, inedit. Treptat, iesi din aria cunoscuta de tine, si drumul te duce prin zone prin care n-ai mai fost, n-ai mai simtit.
Acum devin interesante “instrumentele” de navigare de genul GPS, harta…indicatoare de pe drum. Te face sa apelezi la ele incertitudinea, nesiguranta pe care le simti.
Daca mintea nu comuta la timp de pe modul “drum lung” pe “fii atent, ca prima la dreapta te duce la destinatie”, poti ajunge sa constati fizic configurarea asa-zisei decizii in mediul din jurul tau. Adica ajungi concret intr-un loc in care n-ai vrut sa ajungi.
Constati ca, desi intuitia ti-a aratat ca in urma cu 3 km era ACEA cotitura la dreapta, ai continuat drumul in mod neinspirat.
Oare doar din placerea de a fi pe drum ai inchis intuitiei acccesul la decizie? Placerea de a calatori nu mai poate fi un scop in sine acum, cand tocmai simti nerabdare, suparare sau chiar epuizarea. Isi face loc chiar si un strop de teama cauzat de gandul ca nu vei ajunge la destinatie. Realizezi ca, in definitiv, harta ta mentala si solutiile din mediul familiar tie, nu mai sunt valabile in acest mediu. Daca in oras poti oricand sa-ti spui ca mergi pe alta strada decat cea cunoscuta si ajungi tot acolo unde ti-ai propus, cand faci asta pe munte, “alta strada” poate insemna ore intregi de cautari frustrante pe coclauri. Sunt foarte frumoase imprejurimile, dar nu mai conteaza asta acum, pentru ca ai deja alta miza: destinatia.
Ma tot gandesc ca a pilota inseamna sa poti alege nu neaparat ce manevra sa faci, ci sa alegi intre diferite feluri de a simti drumul. Deschiderea la experimente si la nou alimenteaza cu materie prima intuitia. Insa coagularea masei de informatii in ceva actionabil se face numai in stare de alerta, de concentrare pe ceva concret.
Asadar am de ales intre a savura peisajul sau a lasa peisajul si a cauta elemente de reper.
Am respins mult timp abordarea rationala pentru ca-mi parea opusa intuitiei, gandirii euristice. Mi se parea ca gandirea rationala e prea tare fixata in concret, oprind fluiditatea perceptiei. Asa mi se pare si acum, doar ca am vazut utilitatea abordarii concrete cand vrei sa ajungi undeva.
Incep sa banuiesc ca drumul catre destinatie (puneti voi o aspiratie in loc de cuvantul asta) e o succesiune de tonuri de diferite lungimi de unda. Variate stari si moduri de a gandi, toate acestea impreuna alcatuind melodia care te insoteste pe drum, care face insusi drumul.
Intuitia da, in mare parte, directia. Rationalitatea economiseste efortul depus pe etape, lasandu-ti energie sa te bucuri de tot drumul pana la tine insuti.

27 Nov

Sambata..relaxare :)

..a fost (pentru toti, cred) o saptamana frumoasa si grea. Am plecat la drum cu regretul ca nu apucasem sa gatesc. penne cu calamarTrecand saptamana trecuta pe langa un vas de ceramica, am avut o viziune si o voce interioara mi-a zis: “inele de calamar, penne, gorgonzola, portocala si parmezan. Toate astea la cuptor.” Chiar daca n-am inteles din prima ce zicea vocea aia flamanda, imaginea pe care am vazut-o cu ochii mintii (asemanatoare cu cea de alaturi) a fost suficienta. Asa ca m-am intors de pe unde am fost si mi-am “definitivat” revelatia, dupa cum se vede. Sa stiti ca e buna vocea asta interioara, dar si mai bun e ceea ce aduce cand o asculti 😉

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com