kinestezic | Psihologie servicii
14 Oct

Pilotaj

“It is to experience that I must return again and again, to discover a closer approximation to truth as it is in the process of becoming in me.” Carl Rogers – On Becoming a Person, 1961

A pilota- incetinire a mersului unui vehicol din cauza nesigurantei parcursului sau necunoasterii traseului.

Acum ceva timp, un coleg prieten m-a intrebat in fata motocicletei mele daca ar fi sigur pentru pustiul sau sa experimenteze cu mine mersul pe motocicleta.
In sine, mersul pe motocicleta il consider periculos, iar mersul cu o alta persoana (mai mult, un copil) il consideram si-l consider inca destul de periculos. Asa ca….am acceptat instantaneu ocazia de a invata. L-am rugat pe pusti sa se tina bine de mine.
– Cand ma las eu intr-o parte sau alta, te lasi odata cu mine, da?
Toate bune si frumoase pana in capatul aleii (doar nu va imaginati ca am iesit pe strada la faza asta, nu?), unde a trebuit sa luam curba ca sa ne intoarcem.
Am simtit in acel moment ca trebuie sa ma incordez ca sa mentin motocicleta stabila. Senzatia a fost dezagreabila, iar efortul depus m-a pus in alerta. Nu-i de ici de colo sa “scapi” pe jos o motocicleta de 250 kg cu un copil pe ea.. Asa ca toate simturile mele au intrebat mediul din jur: “care-i treaba?”
Asa se face ca atentia orientata preponderent inainte si la comenzile motocicletei, s-a reorientat catre contextul relatiei cu pasagerul meu.
L-am vazut cu coada ochiului in spatele meu, aplecat nefiresc in exteriorul motocicletei.
– Te lasi odata cu mine, ca mine, da?
– Sigur, ca doar am vazut la televizor cum e la cursele de motociclete!
M-am linistit, am inteles ce imagine avea in minte, am ajuns inapoi unde ne propuseseram si am multumit pentru experienta.
De atunci ma tot gandesc la ceea ce ar fi un eveniment barometric pentru relatie.
Doua harti mentale se intalnesc in interactiunea din realitate (ce-o fi aia?). Harta mea difera de harta ta, iar asta o s-o simt.
Sa spunem ca noi doi mergem cu motocicleta. Numai ca eu am pentru conceptul “motocicleta” imaginea mentala a unui chopper,suzuki2iar tu ai pentru acelasi concept imaginea mentala a unei sportive.Kawasaki-Ninja-ZX-10R-2011-16
De aici decurg diferente de stil in pilotaj, de parcurgere a traseului. Diferentele vor fi vizibile in special pe portiunile mai dificile ale drumului (na, daca ziceam schimbare de paradigma, iar dadeau astia cu rosii dupa mine.. 🙂

Revenind la evenimentul barometric, in evolutia unei relatii e important sa ne intrebam cum ne simtim pe traseu si cum s-o simti cel care ne insoteste.
Vom sesiza astfel mai repede, mai usor, acele momente in care pierdem confortul.
Orice deviere de la echilibrul mersului inainte are capacitatea de a diagnostica starea mea, a relatiei sau a celuilalt.
Presupunand ca sunt prezent si congruent cu mine (simt miscarile ce se intampla in sufletul meu) voi simti cand celalalt ma trage sau trage ansamblul eu-el intr-o directie. Trasul asta vine dintr-o reprezentare diferita pe care el o are asupra realitatii (din nou ma intreb ce-o fi aia, mai exact?)
Daca ma ocup doar de miscari, doar de partea tehnica a pilotajului, il pot invata o manopera pe celalalt. Dar pot mai mult de atat, pot sa corectez la mine si la celalalt harta mentala. Scopul unic ar fi curgerea lina spre inainte, spre viitor.
Efortul pentru aceasta curgere ar fi ideal sa fie optim. Excesul de efort datorat unei imagini gresite despre realitate are darul de a face diagnoza ajustarii imaginii (hartii mentale) la realitate.
Utile sunt aceste incordari suplimentare doar pentru a evidentia diferenta dintre ce inteleg eu si ce intelegi tu in acelasi context.
Asadar, draga coleg, drumul alaturi de tine mi-e util cand aflu despre mine, stiind despre diferenta dintre noi. Sper ca astfel sa-ti fie util si tie.
Multumesc, T&C

12 Jan

Mirosul, un simt vechi, strategic (partea I)

“Pe-a icoanei policioarã, busuioc si mint-uscata
Umplu casa-ntunecoasã de-o mireasma piparata”- Calin, file din poveste

Mi-am pus problema ce-ar insemna pentru o calibrare a metamodelului mental de tip “canal senzorial” – analiza lingvistica? Cum ajung prin analizarea celor spuse de cel din faa mea, la structuri de personalitate si la realitatea lumii lui? Cat din analiza asta are legatura cu personalitatea si cat e ea de reala? Fara pretentia ca am obtinut un raspuns complet, afirm ca rezultatele m-au surprins – erau la indemana, dar necorelate 😉

Hai s-o luam pe rand, cu tipurile de date si concluziile implicate in mini-studiu:

1. Neurologia aparatului chemoreceptor- olfactia

2. EEG si integrarea in gestalt a olfactiei

3. Cutumele analizei psihologice in domeniul olfactiei

4. Aprecieri empirice ale trasaturilor de personalitate si analiza lingvistica in timp real

1. Am pornit in intelegerea datelor de la un articol in care se descria felul in care  cercetatori de la Universitatea Berkeley, Departamentul de Stiinta a Mediului (?!) au studiat rolul olfactiei in comunicarea dintre furnici. In comunitatile de furnici se comunica prin intermediul feromonilor si ca acestea se organizaeaza geografic in “fratii” (in articol ei le numesc super-colonii). In interiorul unei astfel de super-colonii agresiunea nu exista, indivizii partajand resursele si avand politici de agresiune comune (ataca alte colonii impreuna). Ei, raiul s-a destramat in interiorul unei astfel de comunitati cand cercetatorii au sintetizat in laborator feromoni si, cu ajutorul acestoara, au modificat mirosul unei colonii din “fratie”… Practic, furnicile s-au decimat intre ele (e vorba in studiul mentionat de colonii foarte agresive, chiar problematice, de furnici argentiniene).

Asta pentru ca recunoasterea unui aliat sau inamic in lumea furnicilor se face doar pe baza mirosului…Si, mai mult, pentru ca formatiunile de la baza antenelor unei furnici (la litera A din imagine e creierul unei furnici, iar la litera B sunt ganglionii olfactivi) sunt destul de mari pentru a arata importanta neuronala a acestui simt in conduita furnicilor.

Vestea e ca al nostru sistem de chemoreceptie olfactiva (mai pe romaneste simtul mirosului) e structurat pe un etaj – sa-i spunem- animalic, in creierul limbic (paleocortex), unde aferentele (semnalele care vin de la neuroni) sunt integrate in talamus, prin bulbul olfactiv (vezi imaginea). Ei si? Pai..talamusul e sediul emotiilor, al memoriei, fiind el denumit si creierul emotional.

2. Studiile facute cu ajutorul electrozilor implantati la nivelul bulbului olfactiv al animalelor de laborator au aratat faptul ca experienta olfactiva are un tipar electric la nivelul creierului. Adica un anumit miros este reprezentat de creier ca fiind un tipar de semnale electrice propagate in neuroni. Un alt miros- un alt tipar de semnale electrice…numai ca aparitia de noi mirosuri si tipare electrice asociate schimba vechile tipare..E ca atunci cand ai adauga noi caramizi la un perete, cele deja existente in perete “afland” ca noi caramizi au fost adaugate si reactionad..Cam asta este structura experientei olfactive. Adica suma elementelor (senzatiilor olfactive individuale) depaseste in complexitate elementele adunate. Adica “tocmai” a aparut in discutie fenomenul gestalt din psihologie – capacitatea noastra de a discerne structura si forma din spatele experientei senzoriale discrete, disparate.

Bun, sa revenim la miros. La om, mirosul are legatura cu o instanta neuronala care comanda, cum spuneam, emotiile, memoria si motivatia. Sistemul limbic, ca dominanta comportamentala, poate fi verificat cu ajutorul unui test de preferinta emisferica cerebrala, dar datele dintr-un astfel de studiu statistic le voi prezenta data viitoare (ca sa nu va plictisesc acum prea tare).

Ultima veriga neuronala de integrare a senzatiilor olfactive se afla, potrivit studiilor de imagerie cerebrala (analiza cu ajutorul rezonantei magnetice a creierului unui individ care experientiaza diverse mirosuri in tomograf) – se afla in lobul frontal drept (mai exact, paraorbital drept).

Bun. Daca toate datele neurologice arata legatura directa dintre simtul mirosului si emotii, memorie, motivatie…cum sa intelegem proprioceptia (suma senzatiilor organice venite din mediul intern) unui individ care ia (sau exploreaza) o decizie si afirma “ASTA NU-MI MIROASE A BINE”, sau “STOMACUL MEU NU MA LASA SA IAU DECIZIA ASTA” (salut, Flaviu..)

Inca nu stiu. adica stiu, dar voi dovedi ca sunt indicatori verbali si non-verbali care, in timpul unei negocieri sau in timpul fundamentarii unei decizii, pot arata cu mare precizie cum functioneaza neurologic cel din fata noastra (presupunand ca negociem cu el). Sau cum functionam noi cand luam o decizie… Mai mult, voi incerca sa raspund la intrebarea “ce-i de facut pentru a transforma un profil psihologic algoritmic si disciplinat, focalizat doar in operational, intr-un profil de personalitate centrat pe posibilitate si intuitie?” Se poate da un raspuns, dar asta va fi data viitoare 😉

3. Jacques Lacan este unul din psihanalistii care afirma “regresia organica in cazul omului dotat cu miros are o contributie importanta in accesul la dimensiunea Celalalt” – Seminaire L’identification (1961-1962). Parerile celor care analizeaza evolutia culturala sunt intr-o directie in care, odata cu pierderea sau diminuarea accentului pus pe miros, oamenii au devenit civilizati si vizuali (accent pe simtul vazului). Putem conchide ca mirosul este in stransa legatura cu stadiul de dezvoltare psihosexual oral, asa cum este teoretizat de psihanaliza, ca mod principal de cunoastere a lumii de c?tre nou-nascut.

In limbajul comun, se pastreaza într-un mod manifest relatia mirosului cu procesele inconstiente, prin expresii referitoare la intuitie – care scurtcircuiteaza gandirea rational-constienta: a mirosi o situatie, a avea nas pentru ceva, a adulmeca – a presimti. Astfel de miscari sufletesti construite pe functiile corporale / fiziologice orale cum sunt inghitirea, gustul, mirosul, voma sau devorarea hranei etc. au rol in formarea unor echivalenti psihici ca incorporarea, introiectia, proiectia, identificarea primara, consumul obiectului. Plinul si golul sunt resimtite literalmente si in cazul mirosului ca si în cazul gustului: ne putem umple pl?manii si sufletul cu o mireasma placuta sau putem simti nevoia sa expulzam si sa ne golim cat mai repede de mirosul pestilential inghitit.

4. Intentionez sa fie doar partea I acest post, pentru ca partea a II-a va contine nitica statistica despre trasaturi de personalitate si stiluri decizionale.
Pana atunci, o secventa interesanta, pentru a ilustra dominanta olfactiva 🙂

Bibliografie:

-Psihanaliza simturilor, Gisele Harrus-Revidi

– revista Chemical senses nr. 22, pag 77-81, 1997

– http://www.biomedcentral.com -The scent of supercolonies: the discovery, synthesis and behavioural verification of ant colony recognition cues

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com